5,200 matches
-
în loc să mă fi luat pe mine,trebuia s-o iei pe asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să zic,ale tinereții valuri
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
de apă dulce, și de apă sărată. Când gheața începe să se deplaseze, datorită propriei sale greutăți, devine ghețar. Aisbergurile pot fi negre (când au roci în ele), sau verzi (când conțin alge), albe, sau albastre. Apa mării, fiind sărată, îngheață la -1,9°C. * S-au descoperit minerale și petrol în Antarctica, dar exploatarea lor este interzisă. Vapoarele, care vor să viziteze Antarctica, trebuie să obțină aprobare de la autoritățile antarctice din țara lor. Biodiversitatea antarctică este mică în comparație cu alte habitate
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
patul e ca un dălnăiuș... Ne-apropiem de Peninsula Antarctica, de sfârșitul lumii. Am impresia că vaporul se rupe. Scârțâie din toate încheieturile, ca un bătrân. * Am fost inspirat să-mi iau creioane și-o ascuțitoare, în loc de pixuri (cărora le îngheață pasta și nu mai scriu) pentru foto/video jurnalul meu. Umblu cu ele mereu în buzunar. * Împărăția Albului. Biciuirea Vântului. Dogoarea Gerului. Țara Pinguinilor. Țara Focilor. Țara Balenelor. Țara Păsărilor și-a Peștilor. * Înaintăm spre imposibil. Care este limita dintre
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
18 septembrie 2014. "Vedi Napoli e poi muori" - asa că l-am ocolit. Când mă satur de viață merg să văd și Napoli. O doamnă în alb - omul de zăpadă e topit după ea. Văzând un cocor pe cer subit îngheață la loc. Urc pe Olimp - am citit că este muntele lui Venus. M-a întâmpinat Zeus și astăzi sunt cam trăsnit. De pe afișe cel cu nasul cel mai lung a iesit primar. Consilieri comunali Geppetto și-un greieraș. Nuntă la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
preludiu nocturn c-o poloneză. Citește mai mult "Vedi Napolie poi muori" - așacă l-am ocolit.Când mă satur de viațămerg să văd și Napoli.O doamna în alb -omul de zăpadăe topit după ea.Văzând un cocor pe cersubit îngheață la loc.Urc pe Olimp -am citit că estemuntele lui Venus. M-a întâmpinat Zeusși astăzi sunt cam trăsnit.De pe afișecel cu nasul cel mai lungă ieșit primar.Consilieri comunaliGeppetto și-un greieraș.Nuntă la țară -mireasă furatăacum patru luni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
au înmânat cheile, ne-au fixat ... XX. FEEDBACK, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014. dacă ai scurte momente de fericire dacă ai perioade de bunăstare sufletească dacă te simți bine și ai vrea să înghețe clipă nu spune nimănui inventează o mască ține totul ascuns în suflet nu lasă să se vadă nimic pe fața ta nu știu dacă Dumnezeu dar există precis cineva undeva poate un trimis al Lui diavol sau înger sau sfânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
de bine mă simt eu bunăstarea mea a încetat instantaneu dacă ai momente de fericire dacă ai perioade de ... Citește mai mult dacă ai scurte momente de fericiredacă ai perioade de bunăstare sufleteascădacă te simți bine și ai vrea să înghețe clipanu spune nimănui inventează o mascăține totul ascuns în sufletnu lasă să se vadă nimic pe fata tanu știu dacă Dumnezeudar există precis cineva undevapoate un trimis al Luidiavol sau înger sau sfântsau poate o comisie însărcinatăcu echilibrul afectiv pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NINGE CU DOR... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se-astern nămeții peste vise ce-au murit, Iar gerul sufletului îmi îngheață-n pleoape, Nu știi ce greu e să fii singur pe pământ Și cât de greu îmi este să nu te am aproape. Și ninge viscolit dar fără fulgii de zăpadă, Ninge cu dor și cu speranțe ce s-au
NINGE CU DOR... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376693_a_378022]
-
prin sat. Oamenii îi răsplăteau generos pe colindători. Amintirile îl încălziră și mai mult. Derdelușul din dealul de la moară, patinoarul improvizat pe gârlă, cetățile de zăpadă ridicate lângă pădure și toată joaca aceea de iarnă care se purta până ce le înghețau hainele bocnă, se perindară ca un film prin fața ochilor lui, în timp ce răsucea caltaboșii pe bârna de lemn cu care urmau să fie duși la afumat. La un moment dat, Buna ieși în prag cu ditamai linguroiul de lemn în mână
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
toți vorbitorii. Ele ajută la o comunicare adecvată, ușor înțeleasă. Ex. de metaforă banalizată este „fulgul de nea” care ajută la simplificarea comunicării, având și forță expresivă. Iată o comunicare fără această metaforă: „picăturile de apă din atmosferă, care au înghețat ca urmare temperaturilor scăzute, s-au transformat în cristale, care cad pe pământ ca niște fulgi dintr-o pernă ruptă”. Exprimare „științifică” greoaie, lungă, stufoasă, cu mesaj încâlcit și plicticos. Nu m-ă lămurește, deși se străduiește să „explice” fenomenul
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
nestatornic, de dragul ei și pentru ea va bate. Brazii împodobiți, vor străluci în noapte când nunta își va-ntinde brațele polare și va-nghiți flămândă cerul cu ultimele lui sclipiri solare. Când totul se va îneca în alb și va-ngheța ultimul suflet de fântână, mahmur se va retrage mirele cu soața-i, plimbându-se pe câmpuri, mână-n mână. Referință Bibliografică: NUNTA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul IV, 26 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
NUNTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376775_a_378104]
-
de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi, Tril de păsări cântătoare de-ai fi te-ar croncăni asurzitor înaripate-n
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
copiilor, mai ales pe timp de iarnă. Trebuiau să care lemnele despicate în casa moșului, trebuiau stivuite frumos. Pentru treaba asta primeau de la nevasta învățătorului câte o bucată de plăcintă, ea era mai largă la suflet când vedea degetele copiilor înghețate de ger. Și grădina de cartofi și zarzavaturi, tot de mâinile copiilor era lucrată, atât primăvara cât și toamna. Era obiceiul clasei ca fiecare să aducă ceva bun de acasă pentru învățător: un măr, o pară moale, prune și orice
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
-a muri pentru păcat./ Cu câte-o cruce-n mână ies morții la arat/Un cer al nesfârșirii. În urma lor lăstunii/ Îl seamănă cu lacrimi la lumânarea lunii!”). Iată cum creează Traian Vasilcău imagini poetice fascinante, smulse din magma metafizică înghețată-n pustiuri aride de înțelegere. Să dai sclipiri de înțelegere din profunzimi întunecate de idei metafizice, în care zac comori de nestemate ale gândirii filosofice- aceasta-i arta poetică pe care o practică Traian Vasilcău, atunci când ne oferă în psalmii
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
și-a frânt aripioarele în oglida unui lac. Imediat ce frunza a prins aripi o pasăre s-a apropiat de ea și i-a cântat despre toamnă. Frunza a chemat pasărea mai aproape și aceasta i-a cântat despre iarna ce îngheață tot ce usucă toamna. Neîncrederea a revenit în făptura cea fragedă și aripile ce i-au crescut și-au plecat vârfurile spre pământ. A cerut un răspuns de la copacul-mamă, dar acesta a confirmat adevărul din cântecul păsării, însă i-a
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire... îl văd, îl visez... Aprig o temere dă să-ncolțească. Din față, din spate, adunate atingeri mă-mbracă-n corset... subțiată mi-e ființa... secat îmi e pasul... taina mă-ngheață... Inima, deloc înfricoșată, spre gând trimite-o poruncă: Mai caută! * Ajuns cu trenul dis-de-dimineață, pornesc per pedes din Predeal. Aerul rece mă-nfioară de plăcere! Exclusiv orășean, sunt în al nouălea cer! Echipat comod și potrivit muntelui, tai în singurătate serpentinele
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
scuturat zgribulit de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge la Tine. Acum, este momentul... să privesc spre raza ce coboară din Empireu, simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi înghețe zborul spre Dumnezeu și devin vultur pleșuv, îmi fac cuib în durerea trezirii pentru a primi nesfârșita lumină. Referință Bibliografică: Îți cer o lecție... Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de
ÎŢI CER O LECŢIE… de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372677_a_374006]
-
Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor cuvinte. Referință
ÎNCEPUT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372684_a_374013]
-
destin, pe cărarea împlinirii, din Pământ în Astral Divin! Privesc Toamna când se coace rodul în copacul vieții! Iar fuior de timp îmi toarce ițele eternității! Privesc Toamna gândurilor care-mi țes priviri de ceață! Fila anotimpurilor pe retina mea îngheață! © Maria Filipoiu 18.11.2014 Referință Bibliografică: PRIVESC TOAMNA / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea sărbătorilor de Crăciun și magia care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea sărbătorilor de Crăciun și magia care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele : „În cetini de brad strălucind sub beteală Din Ceruri, de Sus, o lumină lucește Trezind omenirea din trist-amorțeală. Vine Crăciunul, speranțe-mpletește
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi spune fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii și flăcăul lui l-au găsit răsturnat peste un sac plin cu merinde. Picioarele îi înghețaseră, iar oasele care i s-au rupt în timpul prăbușirii copacului aveau să i se vindece târziu, spre primăvară. De atunci și până când a părăsit lumea aceasta, a mers ajutat de două cârje. Nu a știut niciodată să spună dacă ceea ce
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]