2,403 matches
-
o populație, dându-i un simț al unității, și, de cealaltă parte, de practici exclusiviste ce încearcă să securizeze identitatea internă prin procese de diferențiere spațială și prin numeroase metode diplomatice, militare și de apărare. Există o relație suplimentară între îngrădirea "celorlalți" interni și a celor externi, ce contribuie la constituirea identității politice prin excluderea "din spațiul "intern" rezultat ... a tot ceea ce ajunge să fie considerat străin și periculos" (Campbell 1992: Capitolele 5, 6, 1998a: 13). Dacă este clar că identitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exemplu, s-a sprijinit în timpul Războiului Rece, pe abilitatea de a impune o interpretare ce considera Uniunea Sovietică drept o amenințare externă, și pe capacitatea guvernului Statelor Unite de a îngrădi amenințările interne (1992: Capitolul 6). Într-adevăr, conceptul central de îngrădire este folosit în două sensuri, atât spre exterior cât și în interior, pentru a se ocupa de elementele ce constituie o amenințare, după cum sugerează Campbell (1992: 175). Rezultatul final al strategiilor de îngrădire a fost de a înrădăcina identitatea în cadrul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Capitolul 6). Într-adevăr, conceptul central de îngrădire este folosit în două sensuri, atât spre exterior cât și în interior, pentru a se ocupa de elementele ce constituie o amenințare, după cum sugerează Campbell (1992: 175). Rezultatul final al strategiilor de îngrădire a fost de a înrădăcina identitatea în cadrul statului teritorial. Este important de menționat că identitățile politice nu sunt precedente diferențierii dintre sine și celălalt. Principala problemă este cum ceva ce este diferit devine conceptualizat ca o amenințare sau un pericol
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Aceste argumente sunt oricum mai subtile, nu sunt o simplă reluare a celor referitoare la limitele creșterii. Ele se concentrează asupra unui număr de elemente anti-ecologice ale dezvoltării. Una dintre caracteristicile principale ale dezvoltării este delimitarea bunurilor comune, care favorizează îngrădirea producției de bunuri de consum și implicit a producției economice în general (The Ecologist 1993). O a doua trăsătură este modul în care o astfel de delimitare redistribuie și concentrează resursele, ceea ce are consecințe ecologice directe și creează o dinamică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Ecologist în cartea Whose Common Future ? Reclaiming the Commons (1993). Ideea esențială este că în spațiile comune se desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse în pericol din cauza dezvoltării, care are ca scop continuu delimitarea și îngrădirea acestora, pentru a le transforma în mărfuri. Așadar, un rol important al ecologismului constă în împiedicarea acestei îngrădiri. Dar este și un proiect (re)constructiv crearea de bunuri comune acolo unde ele nu există. Regimurile bunurilor comune sunt greu de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse în pericol din cauza dezvoltării, care are ca scop continuu delimitarea și îngrădirea acestora, pentru a le transforma în mărfuri. Așadar, un rol important al ecologismului constă în împiedicarea acestei îngrădiri. Dar este și un proiect (re)constructiv crearea de bunuri comune acolo unde ele nu există. Regimurile bunurilor comune sunt greu de definit, după cum afirmă The Ecologist. De fapt, în carte se spune că este imposibil de dat o definiție
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
86 internaționalism proletar, 138, 140, 141 intervenție umanitară, 98, 174, 176 ipoteze, 16, 25, 26, 29, 36, 49, 58, 227, 228 istorie, 21, 36, 48, 94, 109, 127, 129, 180, 181, 184, 185 încălzire globală, 268 încredere, 81, 103, 108 îngrădire, 263, 267 joc de sumă zero, 81, 209, 247 justiție 104, 105, 106 keynesianism, 88 lagăre de concentrare, 192 legături sociale, 169, 174 legitimitate, 73, 76, 83, 97, 109, 113, 143, 175, 176, 228 liber schimb, 74, 78, 91, 238
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Te Întreci În greșeli și prostie, dacă nu Întrebi, din mândrie”.) Cine dă Împrumut Își face dușmani. (Pentru că Îndatorirea morală de a restitui Împrumutul la timp este resimțită, de către majoritatea oamenilor, nu numai ca o povară, dar și ca o Îngrădire a demnității proprii.) La pomul lăudat să nu mergi cu sacul. (Dezamăgirea care se creează, adeseori, În raport cu unii dintre oamenii care au ajuns să fie cotați ca foarte buni În profesiunea lor provine din faptul că aceștia devin pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să ia o nouă direcție, odată cu a doua jumătate a secolului XXI, când nevoia raportării la trecut și la valorile acestuia devine tot mai acută. Cum însă limbajul trecutului și reprezentările acestuia pot constitui, în continuare, o piedică și o îngrădire a libertăților prezentului, se caută limbajul adecvat sensibilității prezentului. Deconstrucția este, prin urmare, tocmai această permanentă încercare de reconstruire a trecutului din prisma și raportat la prezent. Ieșirea din minoritate a prezentului, unde fusese adus de modernitate, reprezintă finalizarea luptei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
va mai putea aspira nicicând la onorurile unei funcții oficiale. Din punct de vedere politic, Orgon e mort. Supravegherea l-a salvat și, în același timp, l-a distrus. După Tartuffe, Orgon este cealaltă victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară" „Bănuiala și frica sunt paznici buni”, afirma Boileau, ca un fel de alter ego al lui Arnolphe, personajul care, obsedat de aceleași temeri, consideră că niciodată nu supraveghezi mai bine pe cineva decât băgându
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la onorurile unei funcții oficiale. Din punct de vedere politic, Orgon e mort. Supravegherea l-a salvat și, în același timp, l-a distrus. După Tartuffe, Orgon este cealaltă victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară" „Bănuiala și frica sunt paznici buni”, afirma Boileau, ca un fel de alter ego al lui Arnolphe, personajul care, obsedat de aceleași temeri, consideră că niciodată nu supraveghezi mai bine pe cineva decât băgându-l la închisoare. Convingere de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de siguranță. Deoarece se teme de ce e mai rău, Arnolphe adoptă un demers rațional și se bizuie pe un plan teoretic. În acest proiect pe termen lung, supravegherea deține un loc privilegiat. Ca și la Calderón, eroul lui Molière ridică îngrădirea, izolarea la rangul de practică securitară. Să-l închizi pe celălalt, ca să stai tu liniștit: asta e oroarea! Ca întotdeauna, apare, cum-necum, o falie și întreg programul e dat peste cap. Prin fisura produsă pătrunde viața, iar construcția atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
însăși. Întreg sistemul de protecție elaborat de Arnolphe se năruie din pricina absenței lui temporare și a slujitorilor care, în lipsa stăpânului, își slăbesc vigilența... astfel, Agnès poate comunica, se poate elibera interior din lanțurile în care o ținuse temnicerul ei „conceptual”. Îngrădirea este aici rezultatul unei decizii mentale pe care neprevăzutul existenței o va face țăndări. După ce constată dezastrul, Arnolphe, strateg obstinat, își schimbă tactica și decide să transforme interiorul într-o capcană pe care o observă din exterior, cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Școala femeilor vorbește despre eșecul unei acțiuni pedagogice împotriva naturii, acest eșec este însoțit și de dezmembrarea tuturor dispozitivelor de supraveghere. Viața are o înțelepciune a ei, care sfârșește prin a învinge controlul și a descătușa ființele îndrăgostite de libertate: îngrădirea securitară, Molière știe asta, nu este decât o soluție vremelnică, fiind mult prea opusă fluidității vieții și surprizelor pe care ea le oferă, surprize în stare să pună bețe în roate tuturor programelor. Va exista întotdeauna un punct slab, o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de putere care o ridică la rangul de practică favorită: ea devine o anticameră a terorii, conducând (sau încercând să o facă) spre uitarea de sine prin teama de sancțiuni pe care orice nesupunere o produce. În Casa Bernardei Alba, îngrădirea se erijează în condiție esențială pentru exercitarea deplină a supravegherii impuse de către o mamă singuratică, tiranică, o femeie ce-și construiește o aparență masculină de împărat roman, potrivită pentru a interzice orice eschivare sau tentativă de autonomie. García Lorca organizează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe sau dubla supraveghere 103 Școala femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru 120 Creditorii sau spațiul-capcană 123 Piedica sau supravegherea improvizată 127 Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată 132 Balconul și „panoptizarea” 137 Marat-Sade sau cadrul dublat 141 Practici Cenzura, supraveghere instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vom folosi termenii introduși de arhitectul Kevin Lynch. Modul cel mai elementar este ceea ce Lynch numește stabilirea unui punct de referință, un centru față de care pot fi raportate alte locuri din mediul înconjurător. Ceva mai sofisticată este definiția locului ca îngrădire, pe acesta Lynch numindu-l district. Așadar, lumea ar putea fi constituită în esență fie din centri și rețeaua de relații dintre ei, fie din arii restrânse, delimitând spațiul real. Pentru scopul nostru compozițional ne vom referi la ambele. Îngrădirile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îngrădire, pe acesta Lynch numindu-l district. Așadar, lumea ar putea fi constituită în esență fie din centri și rețeaua de relații dintre ei, fie din arii restrânse, delimitând spațiul real. Pentru scopul nostru compozițional ne vom referi la ambele. Îngrădirile împrăștie energie Cele două procedee constituie înainte de toate instrumente ordonatoare și orientative. Ele folosesc pentru a indica ce locuri sunt, unde sunt și cum se raportează unul la celălalt. De o și mai mare importanță este necesitatea de a le
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vectorii în toate direcțiile și, prin urmare, se înconjoară de un câmp încărcat cu tensiune care se întinde și se pierde gradat în spațiul gol înconjurător. O atare organizare centrică este ceea ce un fizician ar numi un sistem deschis. O îngrădire ca ansamblu se comportă aidoma unui astfel de sistem centric. Ca și turnul sau vaza, ea își împrăștie energia în mediul înconjurător. Dar limitele unei îngrădiri - pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
O atare organizare centrică este ceea ce un fizician ar numi un sistem deschis. O îngrădire ca ansamblu se comportă aidoma unui astfel de sistem centric. Ca și turnul sau vaza, ea își împrăștie energia în mediul înconjurător. Dar limitele unei îngrădiri - pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot lua orice formă. Fiecare dintre limitele care determină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îngrădire ca ansamblu se comportă aidoma unui astfel de sistem centric. Ca și turnul sau vaza, ea își împrăștie energia în mediul înconjurător. Dar limitele unei îngrădiri - pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot lua orice formă. Fiecare dintre limitele care determină îngrădirea se compune, în termenii noștri, dintr-o combinație de extensii centrice și excentrice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot lua orice formă. Fiecare dintre limitele care determină îngrădirea se compune, în termenii noștri, dintr-o combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
noștri, dintr-o combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție, un centru în miezul îngrădirii, care devine focar de energie de sine stătător și organizează spațiul din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție, un centru în miezul îngrădirii, care devine focar de energie de sine stătător și organizează spațiul din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură sau o clădire, reprezintă un sistem centric din care un câmp vectorial se revarsă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
așa cum se întâmplă întotdeauna în pictură, spațiul din jurul lor trebuie delimitat de o margine. Rama definește tabloul ca pe o entitate închisă, un centru care își exercită efectele dinamice asupra celor înconjurătoare, precum și asupra propriului câmp intern. Funcția sa de îngrădire este invariabil exprimată atunci când forma este circulară. Rotunjimea, așa cum o vom discuta în capitolul următor, destinează rama aproape exclusiv interiorului, iar în plus, separă încă mai deplin opera de exterior. Totuși, este mai frecventă concesia făcută coordonatelor gravitaționale ale lumii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]