8,755 matches
-
de la care a moștenit un inel... Dacă aș fi știut ce se va întâmpla, în veci nu m-aș fi atins de ea! Am dat dispoziție în testament ca inelul, pe care îl am și acum pe noptieră, să fie îngropat alături de mine. Nu voi mai întreține relații cu nicio femeie până la sfârșitul vieții. Astfel, blestemul va înceta. Care blestem? , poate că vor întreba unii, mai suspicioși. Și dacă obiectele, atât cele comune, dar și cele de preț, amintiri de familie
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
fel de întrebare e asta? - Crezi că Dumnezeu a greșit când i-a făcut pe șobolani? - Mă pui în încurcătură... - Au și șobolanii rostul lor, mai curăță pământul de câte o mortăciune pe care noi oamenii nu vrem să o îngropăm și să ne păzim mai bine sănătatea. Și a noastră și a copiilor. - Eu nu pot să-i sufăr. Îmi mănâncă porumbul. Dacă ai vedea câți știuleți mi-au curățat în pătul, mi-ai da dreptate. - Ai mașină de bătut
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
sufăr. Îmi mănâncă porumbul. Dacă ai vedea câți știuleți mi-au curățat în pătul, mi-ai da dreptate. - Ai mașină de bătut. Și dumneata știi mai bine ca mine că șobolanii nu se ating de boabe. - Ai dreptate că se îngroapă, și nu mai pot să iasă. - Dacă bați porumbul, șobolanii pleacă singuri că nu mai au ce mânca. Și dacă vrei, pot să-ți dau eu gratuit, una sau două pisicuțe harnice și simpatice foc pe deasupra. Acum se scarpină el
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
terminase bine cu doliul, și tânăra soție a lui Sușan s-a recăsătorit cu un ofițer de Miliție. Se auzea, de asemenea, despre mașini „Tatra” de mare tonaj ce zburau peste parapet și cădeau în hăul de dedesubt, de muncitori îngropați de vii în galerii și câte și mai câte. Tragedii ce au scris cu sânge istoria unei gigantice construcții, înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi îl includ în „greaua moștenire
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
terminase bine cu doliul, și tânăra soție a lui Sușan s-a recăsătorit cu un ofițer de Miliție. Se auzea, de asemenea, despre mașini „Tatra” de mare tonaj ce zburau peste parapet și cădeau în hăul de dedesubt, de muncitori îngropați de vii în galerii și câte și mai câte. Tragedii ce au scris cu sânge istoria unei gigantice construcții, înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi îl includ în „greaua moștenire
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele Mediocritate și Sărăcie într-o continuă batjocură națională? Lev Tolstoi credea că va
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Caucazului, după un an bunicii mei materni erau împușcați pe malul Bugului, de o patrulă germană, nu i-am cunoscut, cum se spune, și-au săpat singuri groapa, chiar așa a fost, uneori visez că eu sunt acela care o îngrop pe bunica, am venit după război, într-o curta m-a atacat un cocoș viteaz, precum Hercule i-am sucit gâtul, l-am mâncat cu plăcere în supă, o fată se dezbrăca în fața mea, mă ruga să închid ochii, eu
BIOGRAFIE –POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361982_a_363311]
-
fruntea îmi încruntă Iubirea tinereții cu gândul se confruntă. Vom mai simți-n adâncuri iubirea fermecată Ce am ascuns-o-n inimi, de ani... ferecată? Acel fior vrăjit ce-l ascundea privirea Când ne-om revedea, vom simți iubirea? Voi îngropa în suflet, tot ce n-am trăit... Iubirea ne-nțeleasă atunci, s-a răzvrătit Sulițe de foc inima-mi străpunge Să ne revedem, oare vom ajunge? copyright by D.Theiss Referință Bibliografică: Să ne revedem, oare vom ajunge? Doina Theiss : Confluențe
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
înalț închinarea, Bocetul durerii de-o viața mă cade, nu mai exist, Plângă-mi cărarea spre dus, valsul mării și zarea. La noapte cobora-voi și prin patimi negre de iad, Să adun păcatele toate din gânduri ascunse, Să le îngrop în sufletul prea plin, apoi să le ard Cu lacrimi în flăcări, născute din doruri nespuse. Văzduhul mă plutește prin cenușa-mi încinsă, Mocnit încă ard, iar umbra vie îmi arde și ea, Spre dus, sub umblet, voi curge lacrimi
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
deja cu Liftul spațial din nanotuburi de carbon, a trecut dincolo de Centura Van Allen de radio nuclizi și împreună cu fica lui Stiks și cu copiii ei - Avântul, Puterea și Biruința - ne pregătesc acum un potop de zile negre, de o să îngroape jumătate din omenire, pe cei din Sud în munți de zăpadă, iar cealaltă jumătate, pe cei din Nord, în flăcări de Foc negru și vulcani noroioși, sulfuroși și sărăturoși, plini de biomolecule din ADN-ul primordial - zic ei. Dar eu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
eul se regăsește iar pe sine. Asasin plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
nimeni nu are nevoie de darurile mele. Așa cum spunea Nina Cassian, în poemul: „Orgoliu”: „Timpul trece. Mai am câte-un dar de preț / Și caut destinatari sub stele. / S-ar putea să-i caut în zadar. Și-am să mă-ngrop că faraonii, cu bogățiile mele”. Tot ieri am primit de la Târgu-Mureș, „Cuvântul liber”, cotidianul lor, unde Muka-Muka mi-a făcut un medalion, și mi-a acordat o pagină, ca și alteori, scriind despre proiectele mele literare și cărțile aflate sub
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
cheamă Să renaști Așa cum erai odată Când viața avea forță Și darurile toate Ce dau tinereții Sens, sevă și lumina dimineții PIATRĂ SĂ FIU De muri-voi, nu vreau să fiu uitat Într-un colț de memorie, Nici în pământ îngropat Nici prefăcut în cenușă Ori păstrat într-o amforă de lut, Pe-un raft prăfuit și slut Piatră de râu să mă prefac Valurilor să le fiu pe plac Sirenele să-mi cânte lieduri de Verdi, Pescărușii să-mi recite
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
acceptat La Chișinău și la Buzău, Căldărușani, fu exilat... După o vreme, Capii Țării, asupra lui, au revenit Și în Țara Românească, l-au repus Mitropolit ! Mitropolitana Catedrală, zelos a restaurat Și "Viețile Sfinților", le-a tipărit în nou format ! Îngropat la Catedrală ; apoi după 7 ani, La Gropnița Mânăstirii, cea de la Căldărușani... Osemintele-s acuma, în Pridvor la Mânăstire Iar cei care trec pe-acolo, îl Pomenesc și-i dau Cinstire ! Pentru ce-n Biserică și în Cultură a zidit
SF.NICOLAE CABASILA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365892_a_367221]
-
ușoară, că veniră prin secolul XIII ungurii și i-o transformat în iobagi pentru latifundiarii lor. Unii or luat din nou drumul pribegiei și or trecut munții în Moldova, dar mulți or și rămas, că doară aici le-au fost îngropați moșii și strămoșii. Da, or avut un dram de noroc când s-o făcut granița Austro-ungară cu Moldova. Prundul Bârgăului a fost cuprins între satele grănicerești și așe, au fost eliberați din iobăgie. Mulți bărbați au fost înrolați în regimentele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
intră printr-o gaură strâmtă în perete pentru a se îndestula cu mâncare, apoi, umflat fiind după masa copioasă, rămane captiv pe vecie în perete, găsindu-și stupidul și tragicul sfărșit. Tot la fel și omul, el preferă să se îngroape într-un munte de aur, doar să știe că are tot aurul cu el. Nici nu mai contează faptul că în scurt timp va muri. Cam așa stau lucrurile pe Pământ. Poate că în altă parte va fi mai bine
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]
-
trufie: Oamenii care ascultă de mine mă iubesc și mi se supun, cum să mă lipsesc singur de această cinste? Și s-a dus. La trecerea lui din această viață, a cerut ucenicilor lui să nu spună nimănui unde este îngropat și acesta este iarăși un exemplu de mare smerenie din partea lui. Referință Bibliografică: 17 ianuarie: sf. Antonie cel Mare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
cer doar iertare... Dar gura uscată refuză să spună Că eu îi sunt tată; vom fi împreună. Aud vocea mamei, visată de-o viață... Frumoasă, înaltă... , dar ce văd mă-ngheață. Un altul aproape, o ține de mână. Pământul te-ngroape, femeie nebună ! Durerea îmi stinge furia asasină, Curaj n-am a plânge. E fata-n grădină. Fetița mă vede și mâna mi-o-ntinde; Sărac ea mă crede, și-o văd cum surâde... - Îți dau de la mine; și-n mână
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
bășică fundul cu harapnicul. -Vezi? Să nu te mănânce limba și să mârâi ceva! Nămețilă mormăi: -Bine, mă, eu tac! Dar să nu te pună mama dracului să spui că numai tu ai învins tâlharii. În fond, eu i-am îngropat în nămeți. -Dar cu ajutorul meu, bă, tăntălăule! Dacă mă gândesc bine, numai eu am învins tâlharii! -Ba, eu! -Ba, eu! Iar se luară la harță, iar începură să-și care pumni, până obosiră. Scârbit, Viscorilă spuse: -Mă, tu știi ceva
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Nuuu! Are alte treburi mai importante. Răcni: - Garda! Să vină garda! Cioroipanii de la ușă se executară rapid: - Poruncă, Majestate! - Luați prizonierul și aruncați-l în Temnița Troienelor Uriașe! Vânturile Lățoase să-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea numai troanțe, îl îngropă în zăpadă cu totul. Turbatele Vânturi Lățoase spulberau în prostie numai zăpada de deasupra. -va urma-
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
în Temnița Troienelor Uriașe! Vânturile Lățoase să-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea numai troanțe, îl îngropă în zăpadă cu totul. Turbatele Vânturi Lățoase spulberau în prostie numai zăpada de deasupra. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-18 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
s-au adâncit mai ales de când ea acuzase dureri de cap tot mai dese. E adevărat că în ultimele zile suferința i-a întunecat privirile, că ochii nu o mai ajutaseră deloc să vadă lumina zilei, că era cu nervii îngropați în tortură, dar iată că azi renăscuse, azi vedea soarele în toată splendoarea lui, simțea cum căldura și strălucirea lui o cuprinsese în mreje, așezându-i pe chip plăcerea sublimă. Frunzele scânteiau, iar florile din curte erau ca niște copii
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
terasă și în public. - Sebi, să știi că o să-mi fie dor de toate acestea! Am adormit plângând. Ce viață fericită a trecut peste mine! Puterea inimii și a gândului va arunca o punte peste timpul ce va urma. Voi îngropa numele tău în petale de orhidee că tot mi-ai spus că eu miros a parfum de orhidee! Mă voi ruga lui Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă limpede și lină, nu tulbure și plinăde bulboane ca
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Pentru început, Lacrimi de mărgean, Editura Artemis, Rondeluri, 2009). Cand nu este la rand să slujească la sfanțul altar, părintele protosinghel aleargă în grabă în grădina cimitirului să îngrijească rizomii spirituali ai florilor culturale ale neamului, bulbii de lumină sufletească îngropați acolo temporar până la sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]