2,464 matches
-
colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai bine așa. Ambulanța sosi Într-un timp record. Un medic vânjos constată că pacientul aproape nu avea puls. Și Încercă să-l ridice pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
machiaj complet și când joacă tenis, iar când toate astea nu mai sunt de-ajuns, se supun de bunăvoie bisturiului. „Femeile astea bogate și casnice fac jogging ca să supraviețuiască“, spune Debra și are dreptate. Femeile astea nu sunt Îndrăgostite, sunt Îngrozite: Îngrozite că dragostea soțului le va scăpa printre degete și va ateriza pe vreo copie a lor mai tânără. Ca și mine, se ocupă de administrarea activelor, dar activele mele sunt cea mai mare parte a resurselor lumii, pe când ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se făcuse mic și cu inima cât un puricel când a simțit botul enorm amușinându-l și apoi limba marelui Negruț cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine și copil se leagă o prietenie cum arar se mai poate găsi printre oamenii mari. -La revedere, Negruț! rosti copilul amintindu-și emoționat o formulă de la Cățălești și apoi Îngrozit la faptul că are o treabă de făcut și sar putea ca proaspăta sa nevastă să nu-i ierte Întârzierea, ba chiar să-l și bată, că era mai mare ca el cu trei ani, spuse oarecum șugubăț dar și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
literelor mici de tipar și nereușind a plecat capul În piept, ca un om mare, s-a rușinat și În ochii săi mari și luminoși au apărut lacrimile neputinței de a nu-i putea fi de folos bunicului și se Îngrozea la gândul că va primi un „Ămâia mătii!”. Bunicul l-a privit cu mulțumire și gândul i-a zburat În urmă cu cincizeci de ani, când tatăl său, dascălul Vasile, Îl bătea de trei ori pe zi pentru că nu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că vede o luminiță sclipind În ochii profesoarei. Profa Îl privi Într-un anume fel (oare cine-l mai privise așa de câteva ori? Aha, cealaltă profesoară, Marinița!) El n-a Îndrăznit să o privească precum cățelul-cerșetor, ba chiar la Îngrozit gândul. Doamna profesoară spuse pe un alt ton: Pot să ți spun măcar În seara asta că ești elevul dar și fratele meu? Și doresc să nu-mi mai spui așa de des d-na profesoară, dacă suntem frați spune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În același timp să-mi lărgesc puțin gulerul ortopedic. Am privit În jos la televizor și am observat că din fanta aparatului video ieșea o casetă, probabil Împinsă În afară atunci cînd căldura intensă zăpăcise circuitele aparatului. Se vede că, Îngroziți de dezastrul din jur și de sarcina lugubră de a scoate cadavrele, polițiștii rataseră unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră și flăcărilor, și potopului de apă ce urmase. Am apucat caseta și am scos-o cu mare grijă din aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsa la loc În spatele nostru. Nu-mi spune că-i al ei locul ăsta. Apropo, pe cine-ar trebui să distrez și cum? — Relaxează-te, Charles. Voiam să-l impresionez pe paznic - ideea de-a fi distrați de cineva Îi Îngrozește Întotdeauna pe oameni. Betty cumpără și vinde imobiliare peste tot. De fapt, chiar se gîndea să se mute aici. Mai sînt cîteva vile nevîndute, ca de altfel și cîteva spații comerciale din mall. Dacă ar putea cineva să aducă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ud, apoi rămase uitîndu-se lung la cheagurile de sînge adunate pe degete. Dar nu făcu nici o Încercare de-a-și netezi frizura În neorînduială, pe care și-o Îngrijea odinioară cu atîta atenție. — Ea face parte dintre oamenii aceia care tresar Îngroziți fie și doar dacă aud de fericire - În mintea lor, nimic nu poate fi mai plictisitor sau mai burghez. Am ajutat-o puțin, așa cum am ajutat-o și pe Bibi Jansen. A nu face absolut nimic e o terapie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre Mecca. Ruga lui nu speriase moartea nevestei, dar pe el îl îngrozise în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-o îngroape: — Nu o s-o duci înapoi, în Yazd, ci direct la Zahra. — Dar e zartoshtă, nu s-a convertit, cutezase să îi spună. — Cui îi pasă? îi spusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bani și vorbea un dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie, chiar când e moartă, o încalță și cu pantofi, dacă tot i-a pus rochie nouă, crede-mă, am mai întâlnit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să mă mai bage în seamă. Numai unul continua să mă măsoare. Și l-am auzit șoptind: Am putea începe cu el. Prea e plin de trecut față de noi..." ― Chiar în somn perspectiva de a intra în rândul martirilor te îngrozește, văd. ― Așa e. Eu nu cred că lumea avea nevoie de martiri. De ce ne-ar trebui exemple despre cum se poate muri? Nu sunt de preferat exemplele despre cum se poate trăi? ― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. Înainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbușit și scroafa și-a înfipt colții în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de ea. ― Poate, compasiunea se învață. ― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată printr-o localitate unde doctorul fusese găsit spânzurat de un copac, în pădure. Era însurat cu o femeie pe care o ura. Căsătorie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
despre Giordano Bruno. ― Lumea mă compară mereu cu el, nu-i așa? ― Da. E firesc. ― Și în defavoarea mea, fără îndoială. ― E adevărat. XLVI ― Aveam treizeci și șase de ani când l-au ars pe rug, la Roma. Și m-am îngrozit. De la Socrate n-a mai fost omorât un filosof cu atâta brutalitate. Arderea lui Giordano Bruno a dovedit că Inchiziția e în stare de orice... Când m-am dus, apoi, la Roma și am trecut prin piața unde fusese înălțat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
secunde, dar ea trebui să stea așa o vreme, ghemuită în spatele mobilului, pentru a nu se vedea, în timp ce țăranii își făcură apariția, iar Puck bătu din palme și-l blagoslovi pe Bottom cu un cap de măgar. Prietenii acestuia fugiră îngroziți la vederea lui; Titania se trezi și se uită lung la Bottom, deja prinsă, și, în încercarea de a-l ține lângă ea, îi promise că le poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te-ai întinde la picioarele mele, nu ți-aș spune nimic. Am înfruntat niște riscuri, iar tu ai refuzat să le înfrunți. Dacă vrei să știi ce se petrece în sala femeilor, va trebui să mă însoțești data viitoare. Eram îngrozit. — Ai de gând să te duci din nou acolo? I se părea ceva la mintea cocoșului, așa că nici nu binevoi să-mi răspundă. A doua zi mă înființasem la post, iar de data asta l-am văzut intrând. Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează de parcă ar fi făcut din lut? Mi-a fost cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
posibil ca doamna Guttman să fi găsit ceva aseară, exact înaintea morții sale. Poate că încercase să dea un telefon. Poate că în felul ăsta îi alertase pe ucigași. Sau poate că, în ciuda protestelor lui Uri, văzuse ceva care o îngrozise atât de tare, care o umpluse de o asemenea deznădejde, încât își luase singură viața. —Vezi, dragul meu Uri, Stăpânul Universului are un plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]