2,408 matches
-
doi ani, a fost repartizat în satul unde avea să profeseze și viitoarea lui soție, ceea ce în alte condiții nu s-ar fi întâmplat. De aceea, el scrie o frază care în alt context ar fi fost aberantă: „M-a îngrozit nu o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în acea vreme elevă internă, la liceul „Zoia Kosmodemianskaia”, liceu perfect vizibil de la celălalt capăt, dinspre Grădina Icoanei, al străzii I.L. Caragiale. Doar vreo două sute de pași mă despărțeau în spațiu de Doina. În timp - încă 5 ani. M-a îngrozit nu o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă. Dacă în acea după-amiază de martie aș fi rămas acasă, așa cum, la un moment dat, plănuisem, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al scrisului - eram, pur și simplu, din disperare. Din disperarea că nu voi reuși să găsesc idei, că nu voi fi în stare să mi le exprim etc. Pagina albă - o banalitate pe care am trăit-o din plin - mă îngrozea. Am intrat în literatură cu o părere nu foarte bună despre mine. În nici un caz ca un Napoleon dinainte sigur de victoriile sale. Unii colegi motivau modul meu de a scrie printr-un ascuns spirit de avariție. Vroiam, cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca un bloc de realitate, unul din acele vise care te conving că trăiești cu adevărat ceea ce visezi, care elimină orice urmă de complicitate între vis și cel ce visează, știind, bănuind că visează. Visul nu numai că m-a îngrozit, dar m-a și surprins. De câte ori mă gândeam, și mă gândeam adeseori, la ziua în care o să dispară și tata, mi se părea că atunci nu o să sufăr la fel de mult ca la moartea mamei. Iată însă că visul de la Snagov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație, era cât pe ce să cobor după țigănuș și să cer să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cruce Și-n dureri ce nu se spun. Chinuri groaznice aveai, Pentru mine le răbdai. Iartă-mă, Iisuse Bune, Eu de Tine am uitat Și noianuri de păcate Mă-ndeamnă cel rău să fac. Nu mai vreau atâtea rele, Mă-ngrozesc de viață mea, Ci-mi da Mâna Ta, Iisuse, Si cu lacrimi o aș spală, Și-n prăpastia adâncă Am văzut eu Milă Ta. Auzită de la tatăl meu, când eram copil Samarineanca Când Iisus, de prin Iudeea Mergea iar în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
teatru, la matineu, unde se juca Vlaicu-Vodă. Și acolo există o scenă, în actul întâi, când e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine e Bărbierul din Sevilla. Îl trimitem acolo”. Și am fost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat mâncare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
erau trei copii „de școală”. Și părinții ne-au trimis la școala din Constantinești, un sat situat cam la o distanță de doi kilometri. Iarna era foarte greu de mers la școală. Vântul, viscolul, frigul și frica de lupi, ne îngrozeau. Pentru că trebuia să fim prezenți și dimineața și după masă, ne luam cu noi, în ghiozdan, mâncare pentru amiază și mergeam pe jos la școală. Era un singur învățător pentru cele patru clase, și nu se asemăna cu cei din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în broască și cineva va năvăli în apartament ca să-mi facă rău. Auzeam clar pași care se apropiau și se îndepărtau de ușa mea. Singurul ajutor ar fi fost vecinii mei, Pia și Alec Paleologu. Dar aveam dreptul să-i îngrozesc și pe ei, mai ales că Pia aștepta un copil și Ilinca era ea însăși o fetiță cu problemele vieții ei noi - mama ei se recăsătorise, Ilinca nu mai era copilul lăsat singur acasă pe care eu îl consolam vorbindu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ființă lipsită de scrupule. Mă suna noaptea, modificându-și vocea, insultându-mă și amenințându-mă că voi fi „sinucisă” ca tatăl meu... Uneori am impresia c-o văd chiar aici, în Suedia, cu toate că nu era singura femeie pusă să mă îngrozească și, treptat, să mă facă să-mi pierd echilibrul sufletesc. În trăsăturile unor nefericite femei drogate văd fața plină de durere a lui M., o victimă a unui aparat de teroare criminal. Eu care o consideram ca pe o soră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
jurnaliștii de la Centrul de Presă, să nu ne fie frică! Asemănarea cu Hitler este total nepotrivită, dacă ne gândim la proporții și la mașina de război imensă și bine pusă la punct a Germaniei hitleriste. Oamenii sunt speriați și chiar îngroziți de faptul că al treilea război mondial ar putea izbucni dintr-un conflict neînsemnat. Scriitoarea Sun Axelsson, pe care am cunoscut-o mai demult, în casă la Artur (Lundkvist) și Maria (Wine), explică atât de clar într-un interviu setea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exemplu Balzac, Blake, Emerson. Mă întreb dacă există un public în România pentru o asemenea carte, definitiv nu, pentru criticii snobi și „increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat, atingând șapte metri! Inundații în România și Austria. Vecina mea Ebba a venit cu un vas plin de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce destin va avea pianul, pentru că băieții lui René nu erau interesați. După plecarea oamenilor asudați până în suflet, primind generoasa mea răsplată, seara, l-am trimis acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos, pierzându-și timpul și îngrozindu-se numai privind. A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată, și apoi a venit Ingrid (Lindgren) și a înviat pianul revărsând din el sunete sublime din Études de Chopin, amintind de interpretarea celebrului pianist Maurizio
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și un covor frumos se întindea sub picioarele noastre. Telefon de la Lionel, este trist, povestește că fiica lui Rosemarie cu Lucien, soțul ei, vor să-l omoare! A fost la ei de Crăciun și s-a simțit rău. Lionel e îngrozit că „familia” vrea să-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat! Să revenim la Chile lindo! Discuția în "patul conjugal", cu trecerea de la Roma la Santiago, n-a prea fost ușoară. Soția, o mare sufletistă, iubindu-și părinții, sora și nepoata, era îngrozită de a pune "mări și țări" între ea și familie. Când și-a mai adus aminte că la Santiago sunt frecvent cutremure, m-a informat "oficial": "Băiețaș, te duci singur!". Am purtat câteva zile muncă de lămurire cu ea, evidențiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd, la Hala Unirii, coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
chinuit de tainica întrebare, aveam o migrenă grozavă." Te doare capul din cauza fumului", a stabilit bunica mea, "am să-ți fac o salată de ceapă" (aceste salate, care în filozofia medicală a bunicăi aveau o arie terapeutică extrem de extinsă, mă îngrozeau). Ce puteam spune eu, care știam originea durerii, nu-l puteam amesteca pe Dumnezeu cu salata de ceapă. Și misterul a continuat, în mintea mea, prin un accident stupid. Ajunși "la gazdă" (un fel de vilă, închiriată în fiecare vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui Dumnezeu, murise în chinuri, după cum știam și despre enorma întâmplare a învierii Lui, dar legenda era atât de îndepărtată în timp și cu oameni atât de străini, încât nu mă mai impresiona cine știe cât, nu mă extazia, nici nu mă îngrozea. Era o poveste, având destinul fictiv al poveștilor. * Atunci s-a petrecut mica întâmplare cu "Țurcănița", care a acordat această filosofie la persoana întâi. Adică întâmplarea cu doamna Țurcanu, căreia i se spunea "Țurcănița". Există astfel de femei, cărora așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și trecut în zona pirateriei, așa încât acțiunile navale engleze și americane, la sfârșitul anilor 1820, au reușit, în bună măsură, să anihileze pericolul atacurilor piraterești de amploare. Ecoul unora dintre condamnări a rămas să alimenteze legendele, mai ales că faptele îngroziseră, prin atrocitate, opinia publică. Trei au fost remarcabile : cel al lui Benito de Soto, care atacase cu vasul Black Joke nava engleză Morning Star (pe ruta Ceylon-Anglia), în 1828 (spânzurat în 1830, în Gibraltar) ; cel al lui Pedro Gibert, care
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fostului guvernator al insulei Samos peste priveliștile contemplate de pe punte : Ce timpuri !... Prin locurile unde noi pluteam, cu atâția ani mai înainte, bastimentele franceze și engleze, din escadra Levantului, își plimbau, legănându-și, spân zurați de catarge, pirații greci, pentru ca să îngrozească populația insulelor, care se hrănea numai din piraterie, pe vremea aceea. În același text, cârmaciul grec Barba Gheorghe povestește, într-un răgaz nocturn, după ce-și terminase cartul, amintiri trezite de vederea unei miste rioase brigantine, care-și căuta tovarășii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nevinovată: «Îmi amintesc că trebuia să scriu câteva fraze pe o foaie albă. Am încercat să înmoi penița în călimară, dar, din nefericire, sticluța cu cerneală s-a răsturnat, pătându-mi foaia și șorțulețul. La vederea acelui dezastru m-am îngrozit. Am început să plâng în hohote. Printre suspine am reușit să spun: „Nu sunt bun de nimic; n-am să reușesc să scriu niciodată!“. Iar învățătoarea, pe un ton blând: „Nu te descuraja! Știi, înainte de a fi învățătoare am avut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plină de bucurie. Era 20 august 1909. Vestea s-a răspândit fulgerător în saloanele aristocrației veroneze. Cine îl considera nebun, cine imprudent. Fratele Giovanni nici nu a voit să mai audă de numele lui. Surorile, Lavinia, Maria și Bice se îngrozeau la ideea că acel frate drag lor s-ar fi dus să se «termine» printre mucoșii lui don Calabria. Careva însă rămânea edificat și spunea: Vreți să vedeți minunile Domnului? Mergeți la San Zeno in Monte, și veți găsi un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]