8,846 matches
-
prosoape frumos cusute , fesuri roșii cu ciucuri negri, dintr-un material de foarte bună calitate, păpuci de casă cu ciucuri, frumoase cusături, broderii, evantaie, brelocuri și alte obiecte excepțional finisate și prezentate . Înaintând spre sud , spre inima insulei pe străzile înguste pietruite , cu rigole de scurgere a apelor , străjuite de zidurile fostei cetăți în incinta cărora locuitorii își amenajaseră locuințe , cu fațadele acoperite de viță-de-vie , se ajungea în centrul industrial patronat de Regele Ali Kadri (posibil de la Tc. Kadi - cadiu , judecător
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
LA CASTEL Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POVESTE LA CASTEL Un zumzet vag răzbate Prin porțile cetății Din veșnicia verde A muntelui semeț... Se dau copii cu sănii Printre străduțe-nguste Și menestrelii căntă Mulțimii,la ospăț. De sus ,de după stânca Ce străjuiește veșnic, Cu baie de-aur rece Astrul de ziuă ,luce Catifelări de vată În defileu se-așază Și-un călător apare În vale,la răscruce. Majestuos,castelul În
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
stânca Ce străjuiește veșnic, Cu baie de-aur rece Astrul de ziuă ,luce Catifelări de vată În defileu se-așază Și-un călător apare În vale,la răscruce. Majestuos,castelul În cetina-argintie A brazilor prieteni Protectoral,veghează La o fereastră-ngustă Privind în gol ,de doruri O gingașă făptură Cu ochi de cer,visează... Dar ce distinge-anume-n Vacarmul din cetate, Nu bate oare-n poartă Un suflet rătăcit? Mirată foarte este Că-n visurile nopții Repetitiv,fecioara La fel a auzit
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
colțuri opuse ale parlamentului. Îmi veți da dreptate să critic religia Ortodoxă în care am fost botezat de mamă, numai pentru faptul că locuința noastră era despărțită de biserica Olari prin linia de tramvai pe o Calea Moșilor mult mai îngustă ca aceea de astăzi. Nu am ce face. Îmi port crucea și încerc să lămuresc popimea că și Dumnezeul „ereticilor” poate fi acceptat. Apropo, Domnul Nostru Isus Cristos a fost văzut în carne și oase de contemporanii săi și ne
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
docarul care le-a adus în piața mare unde și alți consăteni își aveau atelajele și se plimbau acum prin cetate admirând cu exclamații volubile tot ce vedeau în jur. Și aveau ce să vadă. Din parc în parc, de pe înguste străzi prin mari piațete din fața impunătoarelor biserici monument. Obosiseră. Era momentul unei clipe de odihnă și au ales pentru ea o mescioară stradală a unei cofetării. Cred că tinerele săsoaice, surori, își permiteau pentru prima oară în viață luxul unei
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o potecă-ngustă și culegeam cireșe în poala cămășilor mult mai lungi decât o fustă. Dar bucuria n-a durat prea mult. Cireșul s-a uscat subit și ... mierla de vestită ciocârlie cu greu s-a despărțit. Noi am plâns, cum plâng copiii
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
Parcul de fitness din spatele Cazinoului Îl las pe Rebreanu să-și continuie meditația și părăsesc aleea principală, pentru a da o raită și pe la complexul arhitectonic de lângă lac. Atac zona strategic, făcând un ocol prin spatele Cazinoului, pe o alee îngustă, în pantă domoală, pavată cu pietre cubice, alee care se revarsă spre lac. La capătul ei, în partea stângă, a răsărit un parc dotat cu aparate de fitness. Zâmbesc la vederea unei apariții anacronice, incompatibilă, în viziunea mea, cu parcul
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e totul pierdut. Poetul nădăjduiește că capete, în cele din urmă „iertarea pământului”: „mă mut / într-un spațiu / mult mai îngust / unde pământul mă mușcă / și caut să mă împac / și să-mi iert pământul, / mușcătura este atât de adâncă / încât încerc să-mi închid rana / cu lutul pământului, / și atunci copilul meu mă întreabă / dacă mai are rost să iubesc
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
ochilor tuturor alte reviste, sau oferta de cola, ciocolată, bere rece, apă. Șchiopătând și ridicând din timp în timp cracul pantalonului soios, ca să arate oamenilor urmele unei operații presupuse recente, un bărbat trecut de cincizeci de ani înainta pe culoarul îngust cerând ajutor, pentru că, spunea el, tocmai ieșise din spital. Fără izbândă însă. Din spatele lui, o voce atenționa călătorii că are “Platon”, “Kant” chiar și pe “Paler” și imediat, mâna sa se întindea, arătând celor curioși câteva cărți și îndemnându-i
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
finalul unui zbor instrumental reușea întotdeauna să poziționeze avionul într-o zonă deluroasă, nelocuită. Când prelua comanda avionului și-mi dădea voie să ies de sub glugă, cobora la o înălțime de 50-100 de picioare și poziționa avionul într-o vale îngustă și abruptă, între dealuri. La ieșirea dintre dealuri, se deschidea o vale în mijlocul căreia se afla o clădire. Ron efectiv ochea ușa acelei clădiri, continuând coborârea. Își calcula exact timpul pentru manevra de urcare astfel încât la atingerea poziției pe verticală
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
spațiu acum respiră-ți vorbele așternute pe talpa săracului și gustă-ți otrava rostirilor oare mai ești înțelept în prezentul trecut al scrierilor tale un câine doi câini o mulțime de câini aleargă pe câmpul cuvintelor așternute într-un spațiu îngust dacă urăști omul te urăști pe tine însuți cum mai încape iubirea de tot așa cum spuneam omul minte de îngheață apele iar piatra păstrează ecoul rostirilor lui crapă simplu în cruce în fiecare anotimp 3 aprilie 2014 Referință Bibliografică: piatra
PIATRA CRAPĂ SIMPLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347448_a_348777]
-
să reîntoarcă la viață o frunză, regăsindu-i locul pierdut în copac păstrează o clipă focul în ochii obosiți. vreau să-i surprind adâncimea. îmi îngheață palmele uneori. știu atunci că nu am primit tichetul de trecere dincolo de linia orizontului îngust. vreau să-l văd în ochii tăi. mă sperie ceva. tresar. reaprind candela de noapte. ruga începe cu un căscat. sub piatră las corbul să caute sandalele de vânt. găsește ciobul din piatră de lună și începe să danseze ca
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
te mai vezi cu ei decât a doua zi la școală. Nu ai unde merge. Restaurantele sunt niște bodegi amărâte. În comună nu ai unde să te plimbi, decât la magazin și căminul cultural, să vezi un film pe bandă îngustă sau să joci șah și table cu vreun cunoscut. - Nu tu ai dorit să mergi la țară? Ai vrut experiențe noi și iată că le-ai trăit. - Nu o spun cu regret, ci ca o constatare, să știți și voi
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
și cred că nu sunt singurul care crede acest lucru. Pe de altă parte, trebuie să agreez, deși doar parțial, cu proverbul Italian „traduttore e traditore“, traducătorul e un trădător. În sensul că pentru a străbate acea punte lungă și îngustă dintre două limbi, dintre două culturi, în esență dintre două moduri diferite de gândire, este nevoie de un acut simțământ al compromisului, și al unei atente și controlate relativități a interpretării. Există acest pact faustian pe care traducătorul trebuie să
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348797_a_350126]
-
smulge, te absoarbe nesățios. Liniște deplină ... În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu ultimele forțe, te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea unui chip estompat, imortalizat într-o fotografie îngălbenită, decolorată de vremuri
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
EU Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am legat la ochi cu lacrimi Într-un semiinfinit de noduri, Poate așa distanțele se vor suprapune Peste țărâna invadată de morminte înguste, Poate așa aleile dintre zile Nu vor mai fi ceasurile, ci... Speranțele Degeaba îmi dai să beau secundă Când mie îmi este sete de clipă. Dacă mi-aș decripta viața Aș realiza infinitul de nimicuri sinergice Universalitatea îmi provoacă metastaze
(PSEUDO)EU de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346936_a_348265]
-
aveau nici vite de muncă. Inginerul care măsurase și delimitase loturile, făcuse o adevărată operă de artă. Moșia expropriată avusese o formă aproape rotundă, circulară. Fiecare lot era acum un sector din această suprafață; mai lat la un capăt și îngust la celălalt, spre „centrul cercului”. Centrul era o porțiune de pădure și cu unele mâncături de ape. Pădurea aceasta, pe care o numeam Hraina forma și ea un sector - mai mare -, din această suprafață și se unea cu marea zonă
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
vrednici" prin noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim împărtășania fără a o raporta la întreaga viață ca rațiune a ei, și, de asemenea, ca putere a transformării vieții, că intrarea inevitabilă pe "cărarea cea îngustă" a nevoinței și a strădaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastră ci cu întreaga noastră ființă, a ajunge la pocăință - care ne deschide ușile împărăției - acestea reprezintă adevăratul sens și cuprins al pregătirii noastre pentru Sfânta Împărtășanie. Este
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe frontoanele capitelurilor crenguțe cu strugurei aurii, ținute în mânuțe de doi îngerași dolofani. Pe patul de lângă geam, care era foarte îngust, că abia încăpea în el un singur om, se vedeau hainele amantului, aruncate în dezordine. - De ce-ți pare bine, iubito? - Că o să mai stai cu mine, Costele. Abia a trecut de ora unu, așa că nu ai de ce să te
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pe plajă o femeie grasă mi-a făcut loc sub umbrelă * barcă pe lac doi îndrăgostiți ies din lume * cu șoarecele-n gură miaună cumplit dar nu-i dă drumul * din volumul Poeme cu ochii înguști Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 739, Anul III, 08 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346302_a_347631]
-
mereu Cu cât îl urc se înalță tot mai sus, Cât a mai rămas din drumul meu Mă-ntreb acum și nu aștept răspuns... Se-aude șerpuind în urmă valea, Câte-amintiri îi murmură în glas! Urc muntele, e-atât de-ngustă calea În fața mea și nu-i loc de popas. Ce dor nedezlegat de el mă leagă! Altă odihnă pentru mine nu-i,- Urc Muntele cu bucurie întreagă Și gândul e demult deasupra lui... Referință Bibliografică: Urc muntele... / Nicolae Nicoară Horia
URC MUNTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346335_a_347664]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUȘTI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 650 din 11 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Ion Untaru, Poeme cu ochi înguști, Editura Online ,,Semănătorul Tismana”, Tismana, 2012, 95 p. Recenzie de Iuliu-Marius Morariu După o jumătate cruntă de secol
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]