13,210 matches
-
comisionari, Încărcați de cutii cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
necazuri cu Nikki! L‑ar descoperi pe cotorul carnetului de cecuri. - În ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și făcut. - Am să‑ți Înapoiez banii. - Lasă asta! Mă Întrebam dacă nu cumva vreunul dintre musafiri Îi șterpelise o brichetă sau un bibelou și Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încetează. Ce-or să mai scrie mâine ziarele! ─ Urmăriți Observatorul de la ora 23:00. Începem cu un grupaj de imagini înregistrate în această după amiază la Palatul Cotroceni. Președintele țării, prim-ministrul, ministrul de externe și alte persoane oficiale au înmânat șefului delegației Marilor State la București, în semn de omagiu și prietenie, un prețios dar. E vorba de o piesă de mare valoare istorică, din colecțiile Muzeului Patriarhal. Sabia din imagine a aparținut lui Mihai Viteazul și ea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai vrea să-și împartă idealurile cu un prozator care nu respecta codul eticii și echității socialiste. Burtăncureanu a ieșit și el din pușcărie, anul următor, pe 23 octombrie 1975, în ziua în care o delegație de universitari francezi îi înmânau lui Ceaușescu la București titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Nisa. Divorțul se pronunțase, Vasilică și Șfița înaintaseră actele la starea civilă, unde s-au și prezentat pentru încheierea căsătoriei la 1 decembrie din acel an, când soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acostase în port și KM 103, pentru reparații și reîncărcare. * Într-o seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nedumerită la Y. - Albumul nostru și albumul babei. Pozele. X a ieșit prin spatele rafturilor. Din câte am văzut, dincolo era o sală și mai mare, tot atât de luminoasă. S-a întors cu două albume mari de fotografii. Mi le-a înmânat. Am vrut să-l deschid pe primul, dar Z și-a pus o mână pe copertă. - Fii atent. Ai văzut că ne pierdem când încercăm să fim amabile, ăsta e defectul nostru, așa că acum o să vorbesc cât mai concentrat posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asistenții acestora, buni prieteni și confidenți. Până și Paltonaru venise, însoțit de secretar. Era, desigur, un eveniment deosebit de important. Camere video mobile și fixe devorau momentul, blitzuri albe se declanșau fără oprire. O fată cu părul strâns în coc îi înmână o mapă fără ca el să știe de ce. Mulțumi frumos și o puse pe masa cu microfon. Lângă el, la masă, așezați pe scaune, ministrul culturii Ștefan Leurdiș și ambasadorul brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
are probleme cu pornirea. Ar trebui s-o sune cineva pe MM, sugerai eu, ca să-i distrag atenția. Și la spital, ca să vedem cum se simte Marie. Sună tu, zise Sally dintr-odată. Își scoase telefonul mobil și mi-l înmână. Întâi am încercat pe mobilul lui MM - trebuia să fie la aula bisericească, împreună cu ceilalți actori. Mi-a răspuns Matthew, care mi-a spus pe cel mai frumos ton al său de om important că MM regiza și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spui. Avea o voce joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că mai bine mă duc să mănânc cât e cald. Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci pe la noi să ne saluți mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceste strigăte, se întoarse către războinici, arătând cu un gest mut capetele nemișcate, lăsând să se înțeleagă faptul că nu au răspuns la insulte. Spiritele morților se simțeau înspăimântate și nu mai erau în stare să i se opună. Apoi, înmână o sulă de lemn de palmier chonta celui mai apropiat dintre ajutoare, care o folosi ca să extragă ochiul stâng al lui Lucas. Încheiată sarcina, îi trecu sula lui Kano, care extrase celălalt ochi. Operațiunea se repetă încă de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a trimis aici să arunc o privire la apartamentul lui Foster. Poate că nu ăsta era adevărul, dar În mod cert era pe-aproape. Soldatul schiță ceva ce-ar fi putut fi un salut, duse mâna În buzunar și-i Înmână lui Brunetti un set de chei. — Cea roșie e de la ușa din față, domnule, zise soldatul. Apartamentul 3B, la etajul trei. Liftul e pe dreapta cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu-se Încorsetat și stânjenit În Îngrădirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse. — Ei bine? Întrebă soldatul. — Nimic. Voiam doar să văd cum trăia. Dacă soldatul era surprins de răspunsul lui Brunetti, nu lăsă deloc să se vadă. Brunetti se duse Înapoi la mașina sa, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu adevărat atenție vocii ei. — Guido, cum o chema? El coborî ziarul și se Întoarse s-o privească. Când Îi văzu fața, Își luă picioarele de pe balustradă și așeză scaunul jos. — Peters. Ea Închise ochii pentru o clipă, apoi Îi Înmână Corriere, deschis la o pagină din mijloc. „Doctor american mort de supradoză“, citi el. Articolul era unul scurt, ușor de trecut cu vederea, nu mai mult de șase sau șapte rânduri. Trupul neînsuflețit al căpitanului Terry Peters, medic pediatru În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de clasă, printre copiii ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă de gheață în infinitul banchizei de la Polul Nord. Când clopoțelul-mesager al bucuriilor inocente și vremelnice sună, ridic ușor penița, spun o rugăciune și înmânez foaia ca un războinic care a biruit. La final de zi, îmi iau în spate singura avere, cărțile, apoi mă îndrept spre casă, cu gândul să mă întorc și mâine, să dau tot ce am mai bun în mine, să
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
mai populară... De unde știi tu că nu e generoasă. Haide să o urmărim. Cele trei ajung la o clădire unde oamenii nevoiași sunt serviți cu mâncare. Rubi face voluntariat acolo. Tania și Petra o ajută și, după ce termină munca, îi înmânează nestemata și îi explica totul. Când Rubi atinge nestemata, aceasta se transformă într-o minunată brățară de aur. Fetelor, vă mulțumesc! Ne vedem mâine la școală. La școală, Florica îngrijește o pisicuță rănită când o nestemată strălucește în geanta Taniei
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
o brățară de aur ca a celorlalte fete. Florica fuge și îi spune Danei despre celelalte fete. Ea, sportivă din fire, ajunge lângă Tania în 10 secunde. O nouă nestemată de culoare roșie strălucește cu putere. Tania, fericită, i-o înmânează Danei. Aceasta se transformă imediat într-o brățară de aur cu un fulger roșu strălucind voinic în centru. Trec din nou... dați-vă din calea mea! Andra trece nepăsătoare și cu un aer rece pe lângă fete, dar în mâna Taniei
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
pe care o avea în palme. Uneori, ca acum, era nevoie să tragi apa de mai mult de două ori și de minute lungi petrecute așteptând ca temperamentalul bazin să se umple la loc. Într-un final, Alice i-a înmânat lui Jake scutecul parțial curățat pentru ca acesta să-l ducă jos și să-l pună în găleata de înmuiere, în timp ce ea începea neplăcuta acțiune de așezare a unui scutec nou pe copilul care continua să urle. Cu toate că-i fusese schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Țipetele copilului se domoliseră, transformându-se în niște gemete epuizate. Hugo a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a închis ușa de la Fitzherbert Place cu mâini tremurătoare. S-a suit în spatele ambulanței. Acolo, bărbatul cel solid examina pieptul lui Theo. —Are o erupție de toată frumusețea, a remarcat el referindu-se vesel la tapetul cu model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afară. Nu trecuse decât puțină vreme de când fusese lansat „Apelul către lichele” și iată că autorul lui se afirma ca lichea sadea. Pentru că nu știu adresa domiciliară a Domniei Voastre, de aceea Îl rugai pe camaradul Vasile Afilie să vă Înmâneze această scrisoare de felicitare. Cu stima cea mai Înaltă și cu admirație din ce În ce mai mare, Mihai Stere Derdena, fost deținut politic Între anii 1956 și 1964. Poiana-Câmpina, miercuri, 30 martie 2011 Declarație providențială Dintr-un articol excelent, apărut În revista bucureșteană
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tăcerea, referindu-se la dorje-ul pe care Îl ținea Încă În mână. — N-am mai văzut niciodată un dorje tibean. Vreți să vi-l dau să-l țineți puțin ? — Da, aș vrea, am recunoscut eu. Când Père Joseph mi-a Înmânat dorje-ul, era cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce Îmi imaginam că o să-mi dea să țin În mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul Înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu Înfrigurare laptopul și am introdus USB drive-ul În port. Nu conținea decât un singur fișier În format word, iar fișierul nu conținea decât un sigur cuvânt, În inuktitut : arsaniit. — Asta e anigruak, gheață peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tăcerea, referindu-se la dorje-ul pe care îl ținea încă în mână. — N-am mai văzut niciodată un dorje tibean. Vreți să vi-l dau să-l țineți puțin ? — Da, aș vrea, am recunoscut eu. Când Père Joseph mi-a înmânat dorje-ul, era cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce îmi imaginam că o să-mi dea să țin în mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu înfrigurare laptopul și am introdus USB drive-ul în port. Nu conținea decât un singur fișier în format word, iar fișierul nu conținea decât un sigur cuvânt, în inuktitut : arsaniit. — Asta e anigruak, gheață peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]