3,412 matches
-
-se de puterea de influențare, s-a amestecat în politică, s-a implicat îndeosebi în politica socială de emancipare a femeilor, în activitățile filantropice, ducând campanii sistematice de ajutorare a săracilor. A sprijinit înființarea de școli, spitale, orfelinate, a inițiat întemeierea unei case de asistență socială cu fonduri "voluntare" de la cei înstăriți. În timp ce poporul o adula, în special mulțimea săracă, descamidos (cei fără cămăși) o supranumea Femeia-zeiță și i se păstra fotografia în case, la loc de cinste, alții o detestau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de cercetare care testa ideile precedente. Începând cu anii `70 au apărut primele cursuri, societăți și reviste specializate de comunicare interculturală. construirea bazei teoretice. În anii `80 s-au dezvoltat teoriile Comunicării interculturale, cel mai de seamă reprezentant fiind Gudykunst. întemeierea unei științe normale, mature, etapă care începe să prindă contur la începutul secolului XXI. Studiul Comunicării interculturale nu are, din păcate, o istorie proprie. Mulți cercetători vin din diferite domenii și își îndreaptă atenția asupra comunicării. Oamenii de știință din
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
interesul pentru domeniu în anii 1950-1960, fără a lua în considerare cele mai vechi contacte interculturale și rezultatele acestei întâlniri: sinteza greco-romană ce stă la baza identității Europei moderne. În acest capitol am încercat să expun evoluția Comunicării interculturale, de la întemeierea sa ca știință la începutul anilor `60 până la ultimele direcții de cercetare și aplicabilitate (educație, management intercultural), trecând prin principalele teorii (de la Edward Hall, Samovar și Porter, Condon și Yousef, la Gudykunst și Kim, Carlyle Dodd). Pentru a înțelege interculturalitatea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
erau dedicate lui Zeus Nemeeanul. Conform legendelor, la Nemeea, Heracle a răpus leul nemeean ce teroriza tot ținutul. Învingătorul primea o cunună alcătuită din tulpini verzi de țelină sălbatică, plantă ce preamărea splendoarea tinereții. Era firesc ca legenda să atribuie întemeierea jocurilor lui Heracles, dar cum tot el era și autorul celor din Olympia, s-a găsit o variantă la fel de seducătoare și anume Jocurile Nemeice ar fi fost întemeiate de unul din căpitanii celor Șapte împotriva Tebei, în amintirea copilului regal
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Cum să nu fie atunci perioada în care se pun bazele noului grup plină de gîndurile cele mai intense, destinate să dureze cel mai mult? În multe societăți, spiritul întemeietorilor supraviețuieș-te astfel, oricît de scurt ar fi fost timpul consacrat întemeierii. În multe cazuri, venirea copiilor nu doar că mărește familia, ci îi modifică gîndirea și direcția intereselor. Copilul este întotdeauna un intrus, în sensul că se știe că el nu se va adapta la familia deja constituită, ci părinții și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
foarte frumos, munca fiind compensată de satisfacții pe măsură. Inspectorul școlar Florea Leonida a vut o contribuție deosebită la coordonarea activității liceului. De finanțare, dotare cu materii prime și materiale s-au ocupat M.Ap.N și M.I.C.N. ȘCOALA DE IERI Întemeierea unei școli are un caracter sacru, sacralitatea ei fiind dată de sufletele oamenilor care o construiesc. Înființat în data de 1 septembrie 1975, liceul a funcționat sub următoarele denumiri: · 1975 1990 - Liceul Industrial nr. 1 · 1990 1995 Grup Școlar Industrial
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
acea "tresărire" patriotică, determinîndu-l să-și revizuiască poziția morală, filozofică și politică. În acel moment, Renan admite că legitimitatea dinastică nu mai este valabilă. Într-o scrisoare datată 13 septembrie 1870, către David Frédéric Strauss, el capitulează în fața principiului de întemeiere a naționalităților pe baza unei legitimități mai mult sau mai puțin populare. De altfel, o face în niște termeni în care Fichte și Herder se regăsesc în bună parte. "Este clar, scrie el, că repudiind principiul legitimității dinastice nu putem
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui Frederic II își regăsește locul în mijlocul bulevardului Un-ter-den-Linden. În 1983, cea de-a 500-a aniversare de la nașterea lui Luther este sărbătorită cu strălucire, orașul Wittenberg fiind chiar rebotezat Lutherstadt. În 1987, cea de a 750-a aniversare a întemeierii Berlinului constituie obiectul unei cele-brări grandioase, în timp ce muzeele de istorie națională se înmulțesc și, cînd ruptura cu Germania de Vest devine iremediabilă, se desfășoară numeroase colocvii pe tema identității germane. Ungaria și Polonia se singularizează prin mecanisme di-ferite de restituire
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în lume, de binele ei"57. Ceaușescu se dovedea a fi o sursă de inspirație, Valentin Hossu-Longin anunțând că finalizase un roman, însă opera cu adevărat reprezentativă, "România pitorească", urma să fie publicată odată cu aniversarea a 2050 de ani de la întemeierea primului stat dac independent. Un angajament pe care scriitorul anunța că-l va duce la bun sfârșit. La începutul anilor '80, scandalurile au ținut capul de afiș în lumea literară 58. Acuzații repetate de plagiat s-au revărsat în paginile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Constantin Brăiloiu. În calitate de colaborator al Arhivei de Folclor al Societății Compozitorilor Români (1928-1939) culege peste 5 000 de melodii populare. A participat ca anchetator de teren la campaniile monografice de la Drăguș, Runcu, Șanț, și Nucșoara. După război a contribuit la întemeierea Institutului de Folclor. Condamnat politic în procesul Pătrășcanu, a fost întemnițat timp de 12 ani. 13 Gheorghe Retegan (1916-1998), sociolog și statistician, format în concepția Școlii gustiene. În perioada 1941-1950 lucrează la Institutul Central de Statistică (Direcția Centrală de Statistică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în 1954 și achitat. Activează în cercetarea economică și sociologică, din 1973 devine universitar, până la pensionare (1976). 14 Mihai Pop (1907-2000), folclorist și antropolog, participant din 1928 la cercetare monografică (Fundul Moldovei, Drăguș, Runcu, Cornova). După război ia parte la întemeierea Institutului de Folclor și devine profesor la catedra de folclor de la Universitatea din București. Premiul Herder. 15 Costin Murgescu (1919-1989), economist, profesor universitar la București, redactor-șef al revistei Viața economică (1968-1971), director al Institutului de Economie Mondială (din 1970
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte, urmărirea și doborârea unei sălbăticiuni devine modelul mitic al cuceririi unui teritoriu (Landnâmă) și al întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în lumea eurasiatică, de la apariția asirienilor până la începuturile epocii moderne, vânătoarea constituie totodată educația prin excelență și sportul favorit al suveranilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de trei mii de ani, faraonii au fost încoronați la Memfis; foarte probabil, ceremonia culminantă o repeta pe aceea inaugurată de Menes. Ea nu era o comemorare a isprăvilor lui Menes, ci reînnoirea sursei creatoare prezente în evenimentul originar 2. Întemeierea statului unificat echivala cu o cosmogonie. Faraonul, zeu întrupat, instaura o lume nouă, o civilizație infinit mai complexă și superioară aceleia a orașelor neolitice. Esențialul era de a asigura permanența acestei opere efectuate după un model divin; altfel spus, de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
25 într-o manieră și mai exemplară decât victoria zilnică a lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se repeta ritualic întemeierea statului (cf. § 25). Ceremonia sacră era reluată cu prilejul sărbătorii șed, săvârșită la treizeci de ani după întronare și urmărind învierea energiei divine a suveranului 26, în ceea ce privește sărbătorile periodice ale anumitor zei (Horus, Min, Anubis etc.) suntem destul de slab informați
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceeași epocă. Așa cum era de așteptat, cuceritorii ("barbarii" în ochii egiptenilor) au fost asimilați cu șarpele Apofis, simbolul Haosului. al Dinastiei a XVII-a, declanșa războiul de eliberare. Victoria finală 49 coincide cu venirea Dinastiei a XVIII-a (~ 1562-1308) și întemeierea Imperiului Nou. Eliberarea s-a tradus printr-un avânt al naționalismului și xenofobiei. A fost nevoie de cel puțin un secol pentru a se stinge setea de revanșă împotriva hiksosilor. La început, suveranii întreprindeau raiduri de pedepsire. Dar în ~ 1470
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru ca să te poți ridica în înalt și să poți privi la ceea ce ai făcut!" După opinia comună a savanților, stingerea Dinastiei a XVIII-a marchează, totodată, sfârșitul creativității geniului egiptean, în ceea ce privește creațiile religioase, ne putem întreba dacă modicitatea lor până la întemeierea Misterelor lui Isis și Osiris nu se explică prin grandoarea și eficacitatea sintezelor puse la punct în timpul Imperiului Nou55. Căci, dintr-un anumit punct de vedere, aceste sinteze reprezintă vârful gândirii religioase egiptene: ele constituie un sistem perfect articulat care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Celții împărțeau societatea în druizi (preoți, juriști), aristocrație militară (flaith, literal, "putere", echivalentul skr. Ksatră) și bo airig, oameni liberi (airig) posesori de vaci (bo). După Dumezil, se poate discerne o diviziune asemănătoare în tradițiile mitice, dar puternic istoricizate, ale întemeierii Romei: regele Romulus, protejat de Jupiter; etruscul Lucumon, tehnician al războiului; Tatius și sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină religia și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
expresie prin excelență a Suveranității divine, a fost folosit mai târziu ca formulă exemplară pentru toate cuplurile antagonice și opozițiile complementare. Lui Mitra îi sunt asociați Aryaman și Bhaga. Primul ocrotește pe arieni; el dirijează mai ales chestiunile legate de întemeierea ospitalității și se preocupă de căsătorii. Bhaga, al cărui nume înseamnă "parte", asigură împărțirea bogățiilor, împreună cu Mitra și Varuna (și câteodată cu alți zei) Aryaman și Bhaga formează grupul zeilor Aditia, adică a fiilor zeiței Aditi, "Ne-Legata", adică Libera
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fost inițiat și nu a luat parte la rituri nu va avea parte, după moarte, de toate splendorile de dincolo, din sălașurile întunecate" (v. 480-482). Imnul homeric către Demeter relatează atât mitul central al celor două zeițe, cât și întemeierea Misterelor Eleusine. În timp ce aduna flori în câmp pe plaiul Nysei, Kore (Persephone), fiica lui Demeter, a fost răpită de Pluton (Hades), zeul Infernului. Nouă zile a căutat-o Demeter, și în tot acest timp ea nu s-a atins de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfinte cu neputință de încălcat, de pătruns ori de divulgat: respectul față de Zeițe este atât de mare încât îți sugrumă glasul" (418 sq., traducerea lui J. Hubert). Imnul homeric se referă la două tipuri de inițiere; mai precis, textul explică întemeierea Misterelor din Eleusis atât prin regăsirea celor două zeițe cât și ca urmare a eșecului de imortalizare a lui Demophon. Povestea lui Demophon se poate compara cu vechile mituri relatând tragica eroare care, într-un anumit moment al "istoriei" primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau coacerea neofitului, se număra printre cele mai reputate mijloace. Surprinsă de Metaneira, Demeter nu și-a ascuns decepția în fața prostiei oamenilor. Dar imnul nu face nici o aluzie la eventuala generalizare a acestei tehnici de obținere a imortalității, adică la întemeierea unei inițieri susceptibile de a-i transforma pe oameni în zei prin intermedia! Focului. Zeița își va dezvălui identitatea și va cere să i se ridice un sanctuar, după ratarea imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
divine, ea putea, de aici înainte, să intervină în soarta muritorilor. Folosind o expresie favorită a teologiei creștine, s-ar putea spune: felix culpa! La fel cum imortalizarea ratată a lui Demophon a provocat epifania strălucitoare a lui Demeter și întemeierea Misterelor. 97. Inițierile: ceremonii publice și ritualuri secrete Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau tracii. Cele mai noi săpături arheologice au permis sa se reconstituie în mare parte istoria sanctuarului. Eleusis pare să fi fost colonizat către 1580-1500 î. Hr
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asupra creativității lui Ahură Măzdâ și, aproape ca o consecință, asupra responsabilității religioase a suveranului. Darius a fost făcut rege pentru ca să păstreze creația lui Ahură Măzdă și ca să "asigure fericirea omului'". Această situație religioasă privilegiată a fost justificată de mitul întemeierii dinastiei Ahemenizilor. După Herodot (1,107-117), ca urmare a două vise pe care magii le-au tălmăcit ca fiind prevestiri rele pentru tron, Astyage, regele mezilor, și-a căsătorit fata cu un pers (deci un bărbat de rang inferior) numit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceea ce înseamnă că el a creat o nouă lume și a inaugurat o nouă eră, cu alte cuvinte, el a săvârșit o microcosmogonie; e) întrucât cosmogonia era ritualic repetată cu prilejul Anului Nou, putem să presupunem că scenariul mitico-ritual al întemeierii dinastiei era integrat în cadrul ceremoniilor Nawroz. 106. Regele iranian și sărbătoarea Anului Nou Darius a conceput și a clădit Persepolis ca o capitală sacră rezervată celebrării Anului Nou, Nawro^2. Într-adevăr, Persepolis nu era o capitală politică, nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și începând de la un anume moment istoric, cosmogonia (ca, de altfel, toate celelalte forme de "creație" și de "întemeiere") comporta lupta victorioasă a unui zeu sau a unui erou mitic împotriva unui monstru marin sau a unui dragon (cf., de exemplu, Indra-Vrtra, Baal-Yam, Zeus-Typhon etc.). S-a putut demonstra că un scenariu analog exista la indienii vedici și în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]