2,365 matches
-
sfera formală a milităriei; Într-un cuvânt, lipsa unei elementare filozofii de viață, mulțumită căreia un „țivil“ ca dumneata, citi torule, și ca mine putem privi la Înălțările și coborâșurile acestei vieți fără să ne mai mirăm sau să ne Întristăm - și cu un stoi cism egal și salutar. Ar trebui neapărat gândit la introducerea, În programa școalelor noastre militare, a câtorva materii „inutile“, la fel cum, În locul „instrucției individuale“, al „mânuirilor“ și al exer cițiilor de „Înviorare“ sau de „mlădieri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă a spiritului creator românesc, neputincios să urce peste o anume limită a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de peste cincispre zece ani al penei lui de scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de care, din păcate, ai parte numai În afara granițelor țării tale. La fel cum Dinicu Golescu se simțea cuprins de „mândrie naționalicească“ când privea la românii de sub stăpânirea un gurească, „Învățați și bine Îndemnați În calea fericirii și a cinstei“, Întristându-se când se gândea la „vrednicii de milă ai noștri frați români din țară“. În jurul plitei mele de bun gospodar, cât și În intimitatea prietenoasă a negustorilor și a celor din jurul acestora, birtași, bucătari, cârnățari, grataragii, pivniceri, măcelari, pescari, zarzavagii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
afară și a urma, În schimb, lecțiile naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli, de a mă Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu alte structuri, cu alte forme de manifestare... Fața mea este atât de devastată de această perspectivă pe care mi-a dezvăluit-o Lazarus, încât Truman se grăbește să intervină salvator, să-mi ofere ieșirea din impas: -Veniamin, nu te întrista, nu ești primul care pățește asta, care nu mai percepe lumea oamenilor. Există însă remedii, soluții. Eu cunosc câteva, încearcă-le, vezi care ți se potrivește. Îți sugerez să începi cu cea mai probabilă dintre ele: visează lumea de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al culturii naționale părăsește meleagurile dragi, lăsând în urmă până și mormântul gol, gata pregătit. Să ne fie oare indiferentă grija pentru recunoștința reparatorie ce i se cuvine din partea unui neam întreg, capabil și interesat poate să
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fost asuprit. Dacă el moare, pentru poporul român va fi. Dar nu moare, pentru că Dumnezeu nu îngăduie asta. îl ține, îl ține, ca să ne arate nouă că puterea lui Hristos este mai mare de cât a prigonitorilor. Așa că nu vă întristați. Rugăciunea mamei are mare putere la Dumnezeu. Să vă ajutați fiul în încercarea aceasta grea, care este de fapt o încercare a întregului popor român. Prin ei putem înțelege că tot poporul român e răstignit și închis împreună cu ei. Nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tale? Ți-au rămas numai mănăstirile, iar pe cetăți au pus mâna păgânii. Unde sunt cetățile?” Măicuța și cu Eugenia ne-au ospătat. Din când în când își aducea aminte de cele întâmplate la vamă și de fiecare dată se întrista. Apoi și-a adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mama sa, („un acordeonist care aproape că nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețe legate de Încheietură“ și „aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de malformați, din cauza formelor nervoase ale bolii“), Încercînd, fără succes, să n-o Întristeze prea tare, comparînd imaginea cu „o scenă dintr-un film de groază“, dar frumusețea sfîșietoare a acelui rămas-bun era limpede: „Pacienții au ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lîngă faptul că era un tip deosebit, era și foarte educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto și ne-am urcat În micul tren pentru călătoria de 12 ore care ne ducea Înapoi În Cuzco. În aceste tipuri de tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dus cu mașina lor la securitatea din Roman. Din ajun, mama tăiase și pregătise pentru masa de duminică o pasăre (o găină); ea și-a dat seama de ceea ce se întâmplă cu mine și ulterior mi-a declarat că se întristase amarnic pentru că în acea zi de duminică până la ora evenimentului nu mâncasem nimic. M-au ținut la Roman de pe la ora 12 până seara când se înnoptase, am fost dusă la Bacău la securitate. Știind că familia (tata, mama și fratele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dar este inutil. Un alt exemplu: constrâns de împrejurări și de teama de a-mi neglija interesele, iată-mă ducându-mă pentru a treia oară la Secția de Învățământ; și, pentru a treia oară, nu rezolv nimic. și, în loc să mă întristez, mă simt, dimpotrivă, foarte bucuros. Iată-mă invadat de o pasiune cu totul nouă pentru filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu m-am găsit încă. Mi-am pierdut până și simțământul de a te iubi. Am devenit complet gol pe dinăuntru, pustiu de orice simțământ... Mi-a fost greu chiar și să-ți scriu. Apoi însă, scriindu-ți, m-am întristat și mai mult dându-mi seama cât te iubesc... Căci totdeauna am avut simțământul că te iubesc mult mai mult decât mă iubești... Et c’est la meilleure part! Mihai, de la Constanța, lui Pierre la București Joi, 24 iulie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de această minune. În ceea ce privește primăvara, m-am înșelat cumplit: în realitate e toamnă târzie. Lucrul acesta nu influențează însă cu nimic cenușiul din sufletul meu, ba dimpotrivă... Când nu ai de ce te bucura, bucuria celorlalți nu poate decât să te întristeze... 16 iunie 1953 O zi plină: sculat la șapte fără douăzeci dimineața. De la șapte la unsprezece - trei lecții de limbă rusă. Întoarcere acasă. Puțină gospodărie. De la 12.30 și până la orele două - lecția de canto. Apoi m-am dus să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și vântul pustiu prin gunoaie. Gâtlejul ars de sete, pe dinăuntru, iar deasupra ta un soare străin ca o tipsie pe care persoanele distinse îi oferă oaspetelui un pahar cu apă. Până și în ziua de azi porumbiștile lungi mă întristează, și ori de câte ori, în tren sau în mașină, trec pelângă una dintre ele, închid ochii, cuprinsă de spaima subită că porumbiștea dă un ocol vertical întregului pământ. Uram acel câmp îndărătnic și obtuz, devorând plante și animale sălbatice ca să hrănească cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu acela ce se întristează de ce îi lipsește. Dacă abuzezi de ea, nu este plăcere care să nu ducă la dezgust" (Pliniu cel Bătrân). Trezvie: o stare sufletească specială, în care îți dai seama ce se întâmplă cu tine și devii conștient de legătura pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
habsburgică de paradă, fantasma noastră de UTC-iști frustrați, și-a pierdut mult din obrăznicia inițială. Ne spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
explicație satisfăcătoare în privința dispariției lui Crowhurst. Nu se știe dacă el a căzut în mare dintr-un accident, dacă s-a aruncat în mare de bună voie sau dacă și-a pierdut mințile...” (ziarele). Eșecul lui Thor Heyerdahl nu mă întristează - deși dânsul zice, ca orice artist, că n-a fost nici un eșec. El voia să aducă dovada că vechii egipteni treceau Atlanticul în bărci de papirus. Eșecul lui dovedește - cel puțin pentru mine - că vechii egipteni nu puteau să treacă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prin cinste, cel ce nu uită niciodată de vatra care l-a vădit, cel ce se confundă până la uitare de sine cu interesele de astăzi și de mâine ale poporului, cel ce se luminează ori de câte ori vede Țara mulțumită și voioasă, întristându-se tot de atâtea ori, când o vede umbrită de necazuri, cel ce nu cunoaște nimic altceva în viață decât grija pentru cei mulți și buni, pentru tovarășii lui de luptă și de ideal - e vrednic oricând de laudă și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață, și mă întristez când îmi dau seama că oamenii, împreună cu care am crescut și de la care am primit primele lecții de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ce zic? toată opera acestuia, era copiată din literaturile sanscrită, greacă, arabă, persană, etc. A fost o consternare. Fiecare lovitură ne atingea pe noi; în plin; căci fiecare din ele sfărâma convingerile, bucuriile și emoțiile noastre. Campania aceasta ne-a întristat și demoralizat peste măsură. Coșbuc tăcea. Toată lumea se ocupa de cazul său; toate revistele comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acele nefericite careși ridică fustele înflorate când sunt prinse de poliție. În fine, nu este cazul să insistăm pe gestul unui individ disperat... Tot ce pot spune e că degradarea continuă a lui Claudiu Bleonț nu poate decât să mă întristeze. Un om care a început extraordinar și pe carel apreciam, dar care a eșuat lamentabil, înainte de vreme. Pe de altă parte, posturile noastre TV au tratat regretabila scenă filmată de jurnaliștii de la Libertatea în stilul lor caracteristic - adică bulevardier -, în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]