6,894 matches
-
au crescut ca ciupercile după ploaie în cartierul Iașului cu nume de rezonanță sinistră, Tătărași. Se spune că pe aici năvăleau tătarii, de tristă amintire, în dulcele tîrg moldovean. Din vechiul cartier, constituit odinioară din case mici, insalubre, colcăind de șobolani, nu a mai rămas decît pe ici, pe colo cîte una, parcă ascunzîndu-se de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte, unde la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd apa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd apa cu mare precizie. O nătăraucă de albină încearcă să facă la fel. Te mănîncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine. Pun cușca pentru șobolani cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se aude tărăboi. Merg acolo și văd un grup de tineri cubanezi foind, aruncînd cu pietre. Vin de la plajă și sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
metri este escaladat ca de niște maimuțe. Dispar în cîteva secunde. Mă tem că vor trece și la acte mai puțin nevinovate. În cameră, o șopîrlă mică stă pe ușă. Este frumoasă și inofensivă. Spre seară trec pe la capcana de șobolani. Te-ai prins, nene? Era acolo, foarte agitat. Mă uit mai bine. Nu-i șobolan este o... nevăstuică. Ce blăniță, ce botuț! Vine și soția. Jivina mîrîie și se repede pufnind la mușcat. Nu-i nevăstuică, îmi spune specialista, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trece și la acte mai puțin nevinovate. În cameră, o șopîrlă mică stă pe ușă. Este frumoasă și inofensivă. Spre seară trec pe la capcana de șobolani. Te-ai prins, nene? Era acolo, foarte agitat. Mă uit mai bine. Nu-i șobolan este o... nevăstuică. Ce blăniță, ce botuț! Vine și soția. Jivina mîrîie și se repede pufnind la mușcat. Nu-i nevăstuică, îmi spune specialista, este o... mangustă. Mergem în casă după scule, ca să deschidem capcana. Întîrziem cam o oră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de nganga. Vă rog, nici prea prost nu-l vreau. Dacă nu-l mai putem repara? Nu vă fie teamă, este doar o kimbisha. Ei, dacă-i doar o kimbisha, sînt de acord. Plătesc pentru porumbei, pentru găini negre, pentru șobolani, pentru fel de fel de plante și pietre. Ieșind în stradă mă simt răcorit și amintirile mă năvălesc. Îmi aduc aminte de alte vremuri, cînd amicul meu, finuțul meu, cel care mi-a fost tovarăș un timp și aprig dușman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comentariu n’ar fi putut face altceva decât să sugereze dulăul - Întotdeauna - atent la orice e anormal, oriune Își aruncă privirile... neuitat de indieni, care obligă toată familia să mănânce din aceeași strachină; sau sărutul... Unii curioși au circumcis un șobolan; urmarea? Odată cu feromonii, s’a zis cu norocul lui În dragoste, toate șobolănițele fugind de el ca dracu’ de tămâie. În loc de generalizare, pun puncte, puncte. Aș Îndrăzni să sar mai departe Întru subtilitatea mijloacelor de seducție, sugerând participarea biocâmpului, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocenozei alcătuit exclusiv din aceste reptile, ajunse la maximul diversificării și perfecțiunii. Doar că ăsta e doar un mecanism posibil. Realitatea e că lumea lor era deja depășită evolutiv de păsări și mai ales de mamifere, pe atunci niște bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face de cap după feleșag. Ce-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
solzii rudelor guzgan și castor, cu tot atâtea fire de păr. În fond, același lucru, ca fanere ce sunt, adică produse ale pielii, mai mult, din același material: cheratina, și tot vii la bază, moarte la vârf... Ca și castorul, șobolanul are nevoie doar de un fel de cârmă În apă, dar veverița de una În aer, un mediu cu mult mai rarefiat. Șobolanul, nocturn, n’are ce face cu măturoiul de coadă menit, unei ființe diurne, a deturna privirea unui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mult, din același material: cheratina, și tot vii la bază, moarte la vârf... Ca și castorul, șobolanul are nevoie doar de un fel de cârmă În apă, dar veverița de una În aer, un mediu cu mult mai rarefiat. Șobolanul, nocturn, n’are ce face cu măturoiul de coadă menit, unei ființe diurne, a deturna privirea unui dușman de la ce-i este vital: corpul... Veverița poate trăi și bearcă, nu fără cap; ca să vorbesc doar de extremități... acelea pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
protecția muncii de pe vremea când aveam un președinte veșnic reales, iar eu nu eram cercetător, ci șef de tură Într’o fabrică, dreptu i de antibiotice: unde se lucra la temperaturi mari se acorda, ad libitum, cum fac eu cu șobolanii de experiență, adică la discreție, sifon. Dar nu oricum, ci cu puțină sare. O măsură oarecum primitivă, dar eficientă, prin care se căuta a compensa pierderea prin transpirație, odată cu apa și a electroliților, a sărurilor. Apa ordinară ar fi produs
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ambii să mănânce din aceeași troacă. Feromonii din salivă vor face restul. Și apropii vechiul obicei, consemnat de Cantemir - pare-mi-se -, ca’n timpul nunții mirii să mănânce din același blid. Cineva a avut curiozitatea de a circumcide un șobolan; nu râdeți, e chiar trist căci, odată cu dispariția sursei de feromoni, acela și-a pierdut norocul În dragoste, toate șobolănițele fugind de el ca dracu’ de tămâie. Și apropii obiceiul consemnat În Vechiul Testament ca toți bărbații unei case să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai fi sticle goale, ci mai știu eu ce dihănii. Care vă vor concura și la oxigen
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel de felinare agățate de un complicat sistem de pârghii, scripeți și alte alea, adică ce foloseau ele În activitatea practică a vremii. Dar ce face ecologul? Acela iubește; iubește chiar Împotriva voinței, subiectivismului, pe care-l maschează. Iubește și șobolanul de care alții nu știu cum să scape și, recunoaște Cristi că n’ai să spui niciodată că nu iubești câinele, chiar dacă așa Îmi ești și mai drag. Iartă-mă, dar cred că am antropomorfizat și eu nițeluș. Esența tuturor păcatelor cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el, sclavul, indiferent de specie, e cel care vă e util. Iar un alt animal, care fie că vă concurează interesele, fie că nu acceptă să vă fie rob, este considerat de voi fie dăunător - zi ce părere ai despre șobolan și, până nu demult, chiar sprințara veveriță - fie parșiv - ca mine, animalul din casă dar totuși nedomesticit. - Dar vezi, Moti, cîinele vagabond - cred că e flămând - mușcă; și pe mine și pe copiii mei. Așa că - până la un punct - Îi dau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
insidioși. De ce nu m’ai crede că deturnarea atenției de la semeni spre alții - la modă, că nu degeaba se străfoacă Brigitte Bardot -, neglijarea semenului aflat În nevoie și atenția exagerată acordată unui parazit - câinele vagabond, de ce nu și ciorii ori șobolanului - nu e o altă cale de control - discret - al Naturii? Păi așa mărim numărul câinilor dar Îl reducem pe al nostru. Folosind pentru asta aceeași cantitate de energie, vreau să spun de resurse. Iartă-mi pisicismul prin care te-am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și aromă. Astea-s date de sinigrină, principiul activ al muștarului, adică izotiocianatul de alil. Doar că ăla e incolor. Caut prin fișier și aflu un colorant. Mă conving că nu are contraindicații, chit că testarea s’a făcut pe șobolan, care nu-i totuna cu omul. Mda. E tartrazina, adică E102. Mai trebuie ceva, căci până acum muștarul meu e doar o zeamă. Aha! Un Îngroșător. Să pun făină? E prea scumpă. Mai degrabă xantan, produsul de biosinteză al unei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din aceeași specie, izolare pe care o apără cu Îndărătnicie. Ar fi deci antientropic, căci păstrează astfel o polarizare Între el și ceilalți. Răul, adică entropia, roade Însă o bucățică din această imagine ideală, iar asta se cheamă migrația: lăcustelor, șobolanilor, de pildă. Doar că migrația e o excepție, mai mult sau mai puțin manifestă, nicidecum specifică În totalitate ansamblului vieții animale. Carevasăzică, și animalul exercită o oarecare entropizare, lucru firesc oricărei ființe. Poate că evoluția Înseamnă și creșterea entropiei. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși să vadă În Întuneric. Nu mai știu Însă ce anume din făptura tatălui meu mă făcea să-l asemăn pe vremea când trăia cu un șobolan. Probabil predispoziția către liniște și ordine, potențată de o tenacitate de rozător, ce-i permitea să facă munca a trei contabili, sau poate felul cum stătea la masă cu Încheieturile mâinilor sprijinite de o parte și de alta a farfuriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mama. I-am folosit așa cum ea și-ar fi dorit. Mi-au fost de-ajuns două mii de lei ca să nu mai ies din demisolul meu toată luna martie și aproape jumătate din luna aprilie. Începusem probabil să semăn cu un șobolan, pe măsură ce de la o zi la alta mă prindea din urmă și mă cotropea posomorala de funcționar de cursă lungă a tatălui meu. Tâmplele-mi zvâcneau și fruntea mi se răcea și dădea În clocot În ritmul sacadat al pompei hidroforului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adevăr Într-o subterană, undeva Într-un gând paralel eram perfect conștient de condiția și situația mea, Însă tot mi se părea că aștept pe cineva care să-mi spună dacă am Început să semăn cu un gândac sau un șobolan, cu te miri ce lighioană iubitoare de Întuneric. Adevărul e că nu așteptam pe nimeni și nu venea nimeni. Trebuia Într-un târziu să ies eu și să ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri și casele, așezările scurse ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost omorât mișelește cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i tot ce ar mai rămâne din mine. Până să adorm, În trenul de Timișoara, m-am tot rugat să las În urmă moartea asta de vierme sau șobolan, de lighioană iubitoare de Întuneric și sortită Întunericului. Aproape că scăpasem, nu mai aveam mult. Întunericul din compartiment devenea un vis cu Ortansa și cu Dacia roșie a lui Viorel pe care o conduceam nebunește printr-o viață de voiajuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dușcă din sticla de rom. reușeam să-l liniștim dându-i să tragă și din țigară. Mima sârguincios joaca noastră și trebuia doar să fim atenți la chibrituri, să nu dea foc la saltele, vere, și să ardem aici ca șobolanii până-și face muta de lucru la bucătărie cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]