3,157 matches
-
dizolvat niște picături efervescente. Sfânt remediu: mirosul de vomisment m-a dat gata. Apoi, după ce a răsucit de două ori cheia În ușa care dădea spre odăiță, a urmat explicația: — Constat cu satisfacție, caro Bustos, că Nemuritorii mei te-au șocat. Cine ar fi zis că homo sapiens, antropoidul pe care Darwin abia Îl schițase, avea să atingă asemenea perfecțiune? Te asigur că această casă, care e și a ta, este unica din Indo-America unde se aplică riguros metodologia doctorului Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
colegii ei de la Universitatea din Chicago o poreclise „Mama-Natură cu mușchi“. Norman se ridică și primi o pupătură pe obraz. — Avem cabinele Învecinate și am auzit când ai intrat. Când ai ajuns aici? — Acum o oră. Cred că sunt Încă șocat, răspunse Norman. Tu crezi toate astea? Chiar crezi că e ceva adevărat? — Eu cred că ăla e adevărat, spuse Beth, arătându-i manualul cu coperte albastre de lângă computer. Norman Îl ridică și-i citi titlul: „Reglementări privind comportarea personalului În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi Îngândurată: — Norman, tu te simți bine? Desigur, de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și uită-te. Deschise cutia albă a trusei și se privi În oglindă. Fu șocat de ce văzu. Nu pentru că s-ar fi așteptat să arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese cel care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese cel care nu mai contenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în tînărul V., scriitorul. Tînărul V., obsedat de eumnezia unei optime trăiri și de ceva ce se numea „latența ontică“, proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd se poate termina totul. Iată-l: visînd la demiurg, demiurg visîndu-se, singur, plînge și înalță rugă cerînd un miracol. Vremea trece, așteptarea îl apasă și simte cum îl cupride
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în timp ce eu aveam propriul meu copil în pătuțul așezat lângă mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată, dar, spre surprinderea mea, eram destul de obosită. Am adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cămașă foarte frumoasă dintr-o mătase albastră. Și, nu știu dacă vă vine să credeți, dar și cămașa era foarte atractivă. Îmi făcea pielea să pară foarte curată și ochii foarte albaștri. M-am privit în oglindă și am fost șocată când m-am recunoscut. „Hei, o cunosc pe tipa asta“, m-am gândit. „Eu sunt. Am revenit.“ Pentru prima dată în luni de zile, imaginea mea din oglindă părea normală. Nu mai arătam ca un pepene cu picioare, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
strig. Nu asta m-ai încurajat să fac? Știam că asta avea să se întâmple. Pur și simplu știam. Oamenii se încurajează mereu unii pe alții să facă lucruri pe care știu că celălalt n-o să le facă. Apoi rămân șocați când persoana în cauză trece la fapte. Și eu sunt vinovată pentru asemenea acțiuni. Ani la rând l-am încurajat pe tata să-și cumpere o pereche de blugi. Sincer, tati, ți-ar veni superb, îi spuneam deseori. La care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândit doar că ți s-ar mai ridica moralul dacă ai ști că Adam te place. Dar n-am crezut nici o secundă c-o să faci ceva în privința asta. Tu ești femeia unui singur bărbat, așa că decizia ta m-a cam șocat. —Laura, momentan, nu sunt femeia nici unui bărbat, i-am amintit eu. Știu, dar îl iubești pe James așa de mult încât... nu știu... pur și simplu n-am crezut că ai putea vreodată să te mai gândești și la altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
secret întunecat, absolut esențial și un trecut ascuns și tragic. Eram în stare să bag mâna în foc că până s-o lovească norocul fusese o prostituată lesbiană. Nu era suficient să fi fost doar prostituată. Nu mai putea să șocheze doar cu chestia asta. Era nevoie de ceva în plus. Ceva care să prindă la public. Lesbianismul încă nu fusese făcut praf. Bărbații încă se cam încingeau când auzeau de-așa ceva. Ce-avea să se întâmple când oamenii aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Așa și trebuie, m-am gândit. Tu ai fost cea care mi-a băgat ideea asta în cap. Nu, vorbesc serios, a zis mama. Ce-ai făcut? —Și eu vorbesc serios, i-am răspuns zâmbind. Noapte bună. Mama a fost șocată. Nu știa dacă să mă creadă sau nu, dar era limpede că mă bănuia de ce era mai rău. Eu am închis ușa după mine, iar mama a rămas în picioare, deschizând și închizând gura ca un pește care se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cameră, a venit și mama. —Cum te simți? m-a întrebat ea cu afecțiune. —Bine, am spus. — Foarte bine, a conchis ea. Du-te și fă un duș. Eu și Helen o să avem grijă de Kate. A, bine. Eram puțin șocată de toată organizarea și activitatea din jurul meu. Era aproape ca-n dimineața în care m-am măritat. Anna a venit și ea. M-am gândit dacă n-ar fi cazul să mă duc jos, să deschid ușa de la intrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Altfel cum aș putea să-ți rup toate oasele? m-am gândit. — Da? m-a întrebat el părând surprins. De parcă s-ar fi așteptat la un soi de război. — Sigur că da, i-am răspuns chicotind. De ce ești așa de șocat? Fiindcă după ce-o să-ți rup toate oasele, o să-ți tai penisul și-o să ți-l înfig în gură și cu siguranță că nici chestia asta nu pot s-o fac prin telefon, nu crezi? m-am gândit eu. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imposibil ca eu să fi fost chiar atât de rea, n-am putut deloc să dorm. Am rămas întinsă pe spate pe pat holbându-mă în întuneric. Tot felul de întrebări mi se învârteau prin cap. Tot ce aflasem mă șocase îngrozitor de tare. Niciodată nu-mi dădusem seama cât de egoistă și de imatură fusesem. Nimeni altcineva nu se mai plânsese de asta. Recunosc că fusesem o petrecăreață. Poate puțin cam prea zgomotoasă și plină de viață. Dar, sincer, fusesem convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el. Mânia stăteam să-mi dea pe dinafară. —Claire, mă bucur grozav să te aud, a zis el. —James, ce faci diseară? l-am întrebat brusc. —Ăăăă, păi, nimic, mi-a răspuns el. Îmi plăcea să cred că era nițel șocat de tonul meu urgent. —Bine, am zis eu. Să fii acasă pe la ora opt. Trebuie să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vin la cimitir și arată minunat și tot orașul le urăște pentru că le suspectează că și-au ucis soții și au moștenit banii pe care decedații intenționaseră să-i lase comunității ca să construiască un spital nou. Mama a fost nițel șocată de apariția mea dramatică, când am coborât pe scări, dar s-a uitat la fața mea furioasă și hotărâtă și n-a mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-a spus Helen cu blândețe. Nu înțeleg de ce ți-ai ieșit așa din pepeni. N-am zis nimic. Veștile astea mă șocaseră îngrozitor de tare. —A fost foarte haios, a continuat Helen. Adam a adus-o pe fată și pe copilă la facultate. Jumătate din grupa mea a zis că se sinucide. Iar Adam poate să-și ia adio de la examenele cu profesoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la tine, nu? mi-a zis James înfuriat. Asta e tot ce te interesează: tu și sentimentele tale și... Destul! —Taci din gură! i-am ordonat. Vocea mi-a sunat mai tare decât mă așteptasem. James a fost așa de șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare, am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Obsesiile. Într-o zi, Freud căuta ceva nou În psihic, prin iarbă, a găsit un falus. S-a fixat asupra lui. Apoi asupra soției falusului. Căreia nu-ndrăznesc a-i scrie numele deși o ador ca pe lumina ochilor. Mă șochează cînd citesc cuvîntul ăsta Într-o carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
psihic, prin iarbă, a găsit un falus. S-a fixat asupra lui. Apoi asupra soției falusului. Căreia nu-ndrăznesc a-i scrie numele deși o ador ca pe lumina ochilor. Mă șochează cînd citesc cuvîntul ăsta Într-o carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum ai atinge luna, părul ei pufos, falia continentală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unison umorul cu totul special al autorului: „Umorul lui Nabokov provine În primul rînd dintr-o tehnică subtilă a șocului. E de-a dreptul scandalos că Humbert vorbește cu atîta voie bună despre relațiile lui erotice cu un copil. Asta șochează; dar, În același timp, felul În care prezintă el totul, Într-un limbaj de clinică psihiatrică, ne face să rîdem.” (Richard Schickel) Or, În film, umorul și În general trăsăturile majore ale cărții lipsesc, o posibilă explicație fiind aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine vorbește regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează de la primele secvențe este, pe lîngă suspansul excelent indus, decorul. E real, e filmat de-adevăratelea, la trei, patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să bănuiască o clipă că-s colaterale, și nici n-a fost auzit spunînd la megafon că iubește poporul sîrb În timp ce-l pisa din Messerschmidt. Wag the Dog, filmul din 1997 al lui Barry Levinson, În traducere cam liberă Înscenarea, șochează prin faptul c-a fost făcut avant la lettre, Înainte de basmul horror Kosovo, după An American Hero, o carte scrisă pe la Începutul anilor ’90. Subiectul arată ca scos direct din Nato: pentru a-l salva de scandal public pe președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ridică picioarele pe masă și spuse adio Omuciderilor. Birouașul lui era vraiște - hîrțoage adunate În cinci ani de muncă. Dudley i-a spus că transferul la brigada de la Hollywood e doar temporar - proaspăt cuceritul grad de sergent al lui Bud șocase ștabii, iar Thad Green s-a opus de formă, din cauza numărului lui de box cu ferestrele: cînd Dick Stens a fost dus spre camera de gazare, a tras două croșee În sticlă. TÎrg cinstit: nu a devenit niciodată unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]