18,529 matches
-
și decolteu generos zâmbește din cinci fotografii, în mereu altă poziție, trebuie să iau cunoștință de faptul că versurile nu spun mare lucru. Sună plăcut-ciripitor, dau impresia de emoție lirică dusă până la leșin, dar, analizate, rămân de neînțeles și se șterg repede din mintea celui ce le citește: „e atât de rară deșteptarea de mine / încât orice secundă a oricărui vers / nescris de tine / îmi sărută stins fiecare anotimp / al fiecărui iubit / ce lumina atinge și-nchide“. (Deșteptarea de mine) ‹ Să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în care, un oarecare Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu ține loc de talent și de cultură poetică. Rondelurile din volumul cu care a debutat târziu, înconjurată de copii și nepoți, cuprind adevăruri banale și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
debutat târziu, înconjurată de copii și nepoți, cuprind adevăruri banale și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste mai degrabă amuză, decât impresionează. Și nici nu este actualizată. În prezent ochii nu se mai șterg cu batiste, ci cu șervețele de hârtie de unică folosință. ‹ Toate rondelurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste mai degrabă amuză, decât impresionează. Și nici nu este actualizată. În prezent ochii nu se mai șterg cu batiste, ci cu șervețele de hârtie de unică folosință. ‹ Toate rondelurile sunt pline de truisme, de genul: „Doresc prieteni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste mai degrabă amuză, decât impresionează. Și nici nu este actualizată. În prezent ochii nu se mai șterg cu batiste, ci cu șervețele de hârtie de unică folosință. ‹ Toate rondelurile sunt pline de truisme, de genul: „Doresc prieteni pe care să mă bazez, / Ei să nu mă trișeze, eu să nu-i trișez.“ „Nu suport trădarea în iubire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zici acolo, George? GEORGE: Nu mă lua cu «pula mea», da? Căcat cu ochi ce ești. Aici pute a căcat și vine dinspre canapea! Eu și cu Frank suntem OK, Rocco e mort! Tu te-ai căcat pe tine, așa că șterge-o la duș odată până nu îmi cade nasul! DAMON: Rocco e mort? Ce vrei să spui? FRANK: Căcat, am uitat că Damon dormea când a murit Rocco. DAMON: Despre ce pula mea vorbiți?“ etc. etc. Într-o introducere plină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zilnic o masă / fără care n ar mai fi om.“ „Fiecare salcâm / Înfipt în umerii mei / Respiră un basm“ etc. Foarte rar autorul face să apară în acest panopticum câte o irizație de poezie: „Cu o batistă de fluturi / Am șters gârla / De lacrimile / Primei copilării.“ Când se întâmplă însă așa, avem, din nefericire, prilejul să constatăm că el este adeptul unei poezii romanțioase, căzute de multă vreme în desuetudine. Poate tocmai de aceea se chinuiește să imagineze tot felul de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era perfect pus la locul care trebuie. Mă iertați, vă rog, dar... Nu vă scuzați. În munca mea la... (alt grangur) sînt învățată să aștept. Gelu lungește vorba, fata scoate o batistuță impecabil de albă și se adresează: Vă pot șterge puțin? Ce am? Ceva alb, poate puțină spumă de la pasta de dinți. Gelu se lasă șters la colțul gurii și mirosul Danei îi intră prin toți porii. Nonșalanța cu care este abordat îi place și angajarea fetei se face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
munca mea la... (alt grangur) sînt învățată să aștept. Gelu lungește vorba, fata scoate o batistuță impecabil de albă și se adresează: Vă pot șterge puțin? Ce am? Ceva alb, poate puțină spumă de la pasta de dinți. Gelu se lasă șters la colțul gurii și mirosul Danei îi intră prin toți porii. Nonșalanța cu care este abordat îi place și angajarea fetei se face cu nerăbdare. Din acest moment, Gelu intră în zona celor care mint mai tot timpul. Mergem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri de vată în nările grangurului, îl șterge cu alcool și directoarea leșină teatral. Secretarul lui Pantelimon s-a dus după alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef pe sectorul distribuție. Sărut mîna, șefu'! Am încredere în tine. Vei ocupa biroul din capătul culoarului, pe dreapta, lîngă biroul meu. Și Vasilache? Vasilache vine în locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al meu, nu te supăra... Cu timpul s-au obișnuit și doar sufrageria, bucătăria și baia se foloseau în comun. Poate aduce vreo fată, gîndea Maria cam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai, Monica. Doar nu este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub rochie. Ce s-a întîmplat? circulă întrebarea prin sală. I-a omorît ploșnița, vine răspunsul. Și pute ca naiba, adaugă cucoanele. Am crezut că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și de asta intervin: Lasă, Raluca, să-și cumpere ce vrea. Dacă va fi nevoie, vom vinde și restul casei și a grădinii. Dar de ce să riscăm inutil? Dacă el vrea așa... Mercedesul a apărut în curte și Doru îl șterge de zor. Hai să facem un tur pe la mănăstiri, Raluca. Du-te tu. Eu încă n-am dispoziție pentru așa ceva. Să mă duc singur? Te mai relaxezi și tu puțin. Dacă nu te superi... Nu mă supăr. Bucuros nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-a scuipat pe șoferul taxiului drept în față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-am... Proprietatea mea, auzi?! Degeaba încerci să-i explici turbatului că strada este domeniu public și nu proprietate privată. Săracul șofer s-a tot șters pe față, gîndindu-se ce-o fi cu nebunul acesta! Întrebat la telefon de un martor dacă nu-l acționează pe bădăran în justițe, acesta a răspuns: Nu mă pun cu bădăranul ăsta! Dar gestul lui incalificabil... O mai fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]