2,363 matches
-
mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară. Între 1717-1719, cetatea este din nou întărită. În 1752, chiar dacă importanța ei militară a scăzut, cetatea este reînnoită. În 1784, cetatea a fost atacată în timpul răscoalei țărănimii iobage din Transilvania, printre care s-au aflat și moții Horia, Cloșca și Crișan. Din acel moment, cetatea Deva nu a mai avut funcționalitate militară. Noul proprietar va fi Pogány Franciska, golind întreaga cetate care va cădea rapid în ruină
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
cu francofilia. Modernizarea instituținală a dus la o renaștere a mișcării intelligentia. În plus, conceptul de "națiune" a fost extins pentru prima oară dincolo de clasa, și mai mulți membri ai claselor privilegiate au început să se preocupe de rezolvarea problemelor țărănimii, interes împărtășit de multe figuri politice ale anilor 1840. Temele naționaliste includeau acum și preocuparea pentru originile latine ale românilor și referirea tot mai deasă la provincia romană "Dacia" (găsită începând cu Dacia Literară a lui Mihail Kogălniceanu). Educația, accesibilă
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Sistemul electoral de după 1867 din Regatul Ungariei era defavorabil minorităților. Conform legii electorale din 1874, care a rămas valabilă până în 1918, doar păturile mai înstărite, adică 5,9% din întreaga populație avea drept de vot. Acest procentaj excludea efectiv întreaga țărănime și clasa muncitoare din viața politică. Procentajul persoanelor cu venituri mici era mai ridicat în rândul etniilor ne-maghiare, cu excepția germanilor care erau în general mai înstăriți. Transilvania era cea mai defavorizată în ceea ce privește ponderea reprezentării populației sale în parlamentul maghiar
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
aceștia folosind propriile lor unelte pentru muncă, adesea fiind obligați să împrumute cereale, la niveluri cămătărești de dobândă, pentru a-și hrăni familiile și a-și asigura semințele pentru semănatul din primăvara următoare. Sistemul asigura astfel îndatorarea din ce în ce mai accentuată a țărănimii. În plus, prin măsurători incorecte, țăranii erau adesea pur și simplu furați de către oamenii boierilor (arendași), administrația lăsând însă furtul nepedepsit, pentru că trăgea avantaje din situația dată, ea fiind de partea arendașilor. În 1905, aproximativ jumătate (48,7%) din pâmântul
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
una dintr-o serie de răscoale țărănești, care au fost însă reprimate în fașă, ele necăpătând caracterul general al celei mai mari dintre ele: 1888, 1889, 1900) mai avea o trăsătură care a fost de natură de a duce exploatarea țărănimii până peste limitele suportabilului: totalitatea pământurilor în proprietatea coroanei și majoritatea pământurilor în proprietatea Bisericii Ortodoxe erau date în arendă, la fel ca cea mai mare parte din pământul aflat în proprietatea boierilor; aproape 59% din întreg pământul arabil al
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
procente, cu o mortalitate infantilă de 17,4 %, un venit pe cap de locuitor de 60 dolari, în care 80 % din populație trăia sub limita săraciei, țăranii fiind marile victime și perdanți ai sistemului. Nicolae Iorga însuși considera dealtfel că țărănimea română era cea mai primitivă din toată Europa, și că nici măcar în Turcia această clasă n-a fost lăsată atât de mult în urmă ca aceea din Regatul României. S-a încercat în epocă, în anumite medii, să se dea
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai lor au fost Conrad Grebel, Balthasar Hubmaier, Michael Sattler, Menno Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-o dădea în iluminarea interioară. Au fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de armatele nobiliare, cu concursul liderilor catolici și protestanți ai Germaniei. Anabaptiștii au reprezentat cea mai semnificativă parte a Reformei radicale. Au cunoscut un mare succes în toate
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
conducere al statului și guvernului. Articolul 1" definea URSS-ul ca un stat socialist, așa cum făceau și celelalte constituții de până atunci: Diferența care apărea în această definiție era aceea că puterea nu mai era exercitată doar în numele muncitorimii și țărănimii. Următoarele capitole stabileau principiile conducerii economice și a relațiilor culturale. Constituția din 1977 era mai detaliată și cu mai multe articole. Ea cuprindea 28 de articole noi fată de versiunea din 1936. Constituția definea în mod explicit împărțirea responsabilităților între
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
Răscoala din 1784, numită și „”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
de facto" al statului. Campaniile inițiate de el: „Marelui salt înainte” ca și Revoluția Culturală au avut consecințe catastrofale, se estimează că au provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În consolidarea regimului comunist în China s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității. Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de "maoism". Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un mare revoluționar
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
emancipați, au jucat un rol important. Activitățile de eliberare națională s-au reluat în 1860-1861; la marile demonstrații din Varșovia, forțele rusești au tras în manifestanți și au ucis numeroși civili. Facțiunea „roșie” (de stânga) a conspirației, care promova emanciparea țărănimii și coopera cu revoluționarii ruși, s-a implicat în pregătiri imediate pentru o revoltă națională. „Albii”, facțiunea de dreapta, înclina spre cooperarea cu autoritățile rusești, simultan cu propuneri pentru reforme parțiale. Pentru a neutraliza potențialul uman al roșiilor, Aleksander Wielopolski
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când Romuald Traugutt, ultimul comandant suprem al insurgenței, a fost capturat de către poliția țaristă. La 2 martie 1864, autoritățile ruse — obligate de revoltă să concureze pentru loialitatea țărănimii poloneze — a publicat oficial un decret de emancipare a țăranilor din Regat, în linie cu proclamația anterioară a insurgenților de reformă agrară. Aceasta a creat condițiile necesare dezvoltării sistemului capitalist în Polonia centrală. În momentul când polonezii au conștientizat inutilitatea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Vasile Pop, în unanimitate, în funcția de președinte al Asociațiunii. A îndrumat, a prezidat, și-a mărturisit încrederea în viitorul neamului său, lansând deviza: „Prin noi înșine! Prin forța și răbdarea noastră, înainte!” S-a dedicat mai ales culturii poporului, țărănimii române: „Cultura poporului e întrebarea care trebuie să ne cuprindă toată atențiunea, tot curajul și toată grija noastră!” S-a stins din viață la Budapesta, unde-și avea „curtea judecătorească”, în ziua de 17 februarie 1875. Potrivit mărturiei lui Elie
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
(23 ianuarie 1821, Tismana) reprezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie. „"Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
pășunatul vitelor și nici un alt fel de drept de folosință asupra lor. Cu alte cuvinte, împrejmuirile reprezintă trecerea la sistemul agriculturii strict individuale. Sistemul n-a fost adoptat numai de nobilii mari proprietari ci și de o bună parte a țărănimii mai înstărite. Centrul, răsăritul și sud-estul Angliei sunt regiunile în care se conturează mai accentuat noul peisaj agrar al ogoarelor cultivate individual de o țărănime smulsă din vechea unitate economică a manorului și concentrată în cadrul acestui sistem parcelar. Începând cu
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
a fost adoptat numai de nobilii mari proprietari ci și de o bună parte a țărănimii mai înstărite. Centrul, răsăritul și sud-estul Angliei sunt regiunile în care se conturează mai accentuat noul peisaj agrar al ogoarelor cultivate individual de o țărănime smulsă din vechea unitate economică a manorului și concentrată în cadrul acestui sistem parcelar. Începând cu a doua jumătate a a secolului al XV-lea, nobilii și țăranii mai înstăriți transformă loturile împrejmuite în pășuni pentru oi, fenomenul acesta fiind cauzat
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
comună a țăranilor asupra unor părți de moșie micșorase și interesele lor comune, solidaritatea lor în rezistența împotriva abuzurilor nobilimii. Izolați, ei erau mai ușor deposedați de lotul lor. Alungarea cu forța a țăranilor de pe moșii a accelerat ruinarea majorității țărănimii engleze, proletarizarea ei, dizolvarea completă a raporturilor de dependență feudală și a deschis larg calea pentru trecerea la sistemul muncii salariate, proces care se va desăvârși, însă, abia în secolul al VIII-lea, după revoluția burgheză.
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori, avocați), funcționari publici. În total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populației. A doua componentă a stării a treia, de departe cea mai numeroasă, era țărănimea. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o formau țăranii. Estimările suprafeței de teren pe care o dețineau variază între 25 - 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri, care cultivau
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
care cultivau pentru a vinde, angajau alți țărani cu ziua și dădeau bani cu împrumut. Mai numeroși erau les laboureurs, țăranii care cultivau pentru propriul consum și care, în anii buni, obțineau și un mic surplus. Aceste două componente ale țărănimii au dus-o relativ bine în tot secolul XVIII până în anii 1770. Celelalte două părți ale țărănimii erau țăranii dijmași, lipsiți de capital și care dădeau jumătate de recoltă proprietarilor pământului, și țăranii lipsiți de pământ care nu dețineau decât
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
erau les laboureurs, țăranii care cultivau pentru propriul consum și care, în anii buni, obțineau și un mic surplus. Aceste două componente ale țărănimii au dus-o relativ bine în tot secolul XVIII până în anii 1770. Celelalte două părți ale țărănimii erau țăranii dijmași, lipsiți de capital și care dădeau jumătate de recoltă proprietarilor pământului, și țăranii lipsiți de pământ care nu dețineau decât casele și grădinile. Țăranul sărac nu avea nici o speranță în a trăi mai bine și trăia în
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Rezoluția Ședinței Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, fiind inspirat din noțiunea de culac, impusă în Uniunea Sovietică. În propaganda comunistă, chiaburii erau acuzați că "„speculează sărăcimea și că strâng averi prin numeroase mijloace de exploatare, pe seama țărănimii muncitoare”". În rezoluția Plenarei Comitetul Central al PMR din 3-5 martie 1949, ce prevedea transformarea socialistă a agriculturii române, se prevedea că "„Politica noastră față de țărănime trebuie sa fie clară: ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem alianța cu țărănimea mijlocașă
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
acuzați că "„speculează sărăcimea și că strâng averi prin numeroase mijloace de exploatare, pe seama țărănimii muncitoare”". În rezoluția Plenarei Comitetul Central al PMR din 3-5 martie 1949, ce prevedea transformarea socialistă a agriculturii române, se prevedea că "„Politica noastră față de țărănime trebuie sa fie clară: ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem alianța cu țărănimea mijlocașă și ducem lupta neîntreruptă împotriva chiaburimii”". Pe ordinea de zi a Plenarei CC al PMR, din martie 1949, s-a aflat și problema definirii clasei chiaburilor
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
prin numeroase mijloace de exploatare, pe seama țărănimii muncitoare”". În rezoluția Plenarei Comitetul Central al PMR din 3-5 martie 1949, ce prevedea transformarea socialistă a agriculturii române, se prevedea că "„Politica noastră față de țărănime trebuie sa fie clară: ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem alianța cu țărănimea mijlocașă și ducem lupta neîntreruptă împotriva chiaburimii”". Pe ordinea de zi a Plenarei CC al PMR, din martie 1949, s-a aflat și problema definirii clasei chiaburilor, deoarece rapoartele sosite din județe indicau situații contradictorii
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
pe seama țărănimii muncitoare”". În rezoluția Plenarei Comitetul Central al PMR din 3-5 martie 1949, ce prevedea transformarea socialistă a agriculturii române, se prevedea că "„Politica noastră față de țărănime trebuie sa fie clară: ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem alianța cu țărănimea mijlocașă și ducem lupta neîntreruptă împotriva chiaburimii”". Pe ordinea de zi a Plenarei CC al PMR, din martie 1949, s-a aflat și problema definirii clasei chiaburilor, deoarece rapoartele sosite din județe indicau situații contradictorii înregistrate în operațiunile de identificare
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]