6,901 matches
-
în timpul unor violente răzmerițe numite Bunt, în scopul obținerii dezrobirii sale și a redistribuirii pământurilor. Țara este puțin urbanizată și puțin alfabetizată, dar, de la victoriile asupra lui Napoleon și până la înăbușirea revoluțiilor din 1848, regimul este jandarmul Europei. în 1855, țarul Alexandru al II-lea își începe domnia sub semnul reformelor. O relaxare a cenzurii determină considerabila dezvoltare a presei, ceea ce provoacă entuziasmul intelighenției și a nobilimii luminate. în martie 1861, țarul dezrobește mai bine de 20 milioane de iobagi, dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluțiilor din 1848, regimul este jandarmul Europei. în 1855, țarul Alexandru al II-lea își începe domnia sub semnul reformelor. O relaxare a cenzurii determină considerabila dezvoltare a presei, ceea ce provoacă entuziasmul intelighenției și a nobilimii luminate. în martie 1861, țarul dezrobește mai bine de 20 milioane de iobagi, dar nu le dă pământuri pe care aceștia trebuie să le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor să schimbe nimic din sistemul tradițional; reformiștii sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționar, descrie societatea perfectă și anunță apariția „omului nou*”. Acest roman devine cartea de căpătâi a revoluționarilor, iar Lenin* va spune că l-a „răscolit de-a dreptul”. Febra revoluționară duce, la 4 aprilie 1866, la un prim atentat împotriva țarului, care provoacă o reîntoarcere în forță a absolutismului. în acest context își face apariția Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestor „nihiliști”. Refugiat la Geneva, Neceaev intră într-un violent conflict cu Bakunin, care îi reproșează lipsa totală de morală, chiar și între revoluționari. Arestat în 1872, este condamnat la douăzeci de ani de muncă forțată. în vara lui 1873, țarul decide să-i cheme înapoi pe studenții ruși instalați în Zurich, care importă în Rusia aerul libertății. Un an mai târziu, 2000 studenți se hotărăsc „să meargă la popor”, dar nu dau decât peste indiferența satelor. în 1876, o nouă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
organizației Pământ și Libertate. Câțiva hotărăsc să-și durifice acțiunea și înființează Voința Poporului - Narodnia i Volia -, organizație teroristă secretă, condusă de membri ai intelighenției și foarte centralizată, ierarhizată, disciplinată și compartimentată, care nu are decât un singur obiectiv: asasinarea țarului. La 5 februarie 1880, un atentat cu dinamită în palatul de Iarnă face mai mult de cincizeci de victime, dar nu pe țar care este ucis la 1 martie 1881, tocmai când se gândea o conduită mai liberală. în 1887
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ai intelighenției și foarte centralizată, ierarhizată, disciplinată și compartimentată, care nu are decât un singur obiectiv: asasinarea țarului. La 5 februarie 1880, un atentat cu dinamită în palatul de Iarnă face mai mult de cincizeci de victime, dar nu pe țar care este ucis la 1 martie 1881, tocmai când se gândea o conduită mai liberală. în 1887, fratele mai mare al lui Lenin, Alexandr Ulianov, este condamnat la moarte și spânzurat pentru că pregătise un atentat împotriva țarului Alexandru al III
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar nu pe țar care este ucis la 1 martie 1881, tocmai când se gândea o conduită mai liberală. în 1887, fratele mai mare al lui Lenin, Alexandr Ulianov, este condamnat la moarte și spânzurat pentru că pregătise un atentat împotriva țarului Alexandru al III-lea. Acești „populiști” - narodniki - au în vedere pentru Rusia o „cale separată” care să permită trecerea de la feudalism la socialism, cu evitarea fazei capitaliste, mulțumită unei pregătiri sociale specifice, oschina - comunitatea țărănească. Urmașii populiștilor înființează în 1902
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin este cvasiabsolută și nu îi mai rămân de împușcat decât cei ce au mânuit pușca, propriii executanți pe care-i acuză că s-ar fi dedat unor „abuzuri”. O dată în plus, Stalin se erijează în reparator de greșeli, în țarul bun, înconjurat de boieri perfizi, vinovați de toate crimele comise în numele său. Unul dintre elementele geniului deosebit al lui Stalin este profunzimea lui în minciună. Pe măsură ce înaintează în nihilismul revoluționar, distrugând țărănimea rusă, nimicind legătura socială prin teroare, ridicând copiii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 20 decembrie 1917, odată cu crearea poliției sale politice*, CEKA, Lenin are mijloacele de a instaura dictatura Partidului Bolșevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe khmerii roșii, ei au practicat un genocid asupra propriului popor, lucru pe care unii istorici îl numesc „un democid”. Iar în Tibet*, China comunistă exersează de decenii ceea ce se numește „un etnocid”. TERORISM Dacă în 1881, Marx* aprobă asasinarea* țarului Alexandru al II-lea de către revoluționari ruși*, Lenin* nu îi urmează pe populiști pe calea atentatelor individuale, socotite drept o practică anarhistă*. El recomandă însă, încă din 1905, organizarea insurecției și a terorii* de masă, pe care le va pune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
simpatizanții politici din rândurile adversarilor, în locul cuceririi militare. În epoca modernă, organizațiile religioase asociate sau identificate cu guvernele au jucat un rol important în strategiile imperialiste de natură culturală. Exemplare sunt politicile Imperiului Rus, care au utilizat poziția duală a țarului ca șef al guvernului și al Bisericii Ortodoxe pentru extinderea influenței în rândul credincioșilor din alte state. Rusia a fost capabilă să succeadă Imperiului Otoman în calitate de putere dominantă în Balcani tocmai datorită imperialismului cultural care a folosit Biserica Ortodoxă ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
niciodată întreruptă de vreo națiune civilizată”. Odată cu războaiele napoleoniene începe perioada politicilor externe și a războaielor naționale - adică identificarea majorității cetățenilor unei națiuni cu puterea națională și politicile naționale, și nu cu interesele dinastice. Talleyrand semnala schimbarea când îi spunea țarului Alexandru în 1808: „Rinul, Alpii și Pirineii sunt cuceririle Franței, iar restul - ale împăratului. Ele nu valorează nimic pentru Franța”. Până la declanșarea primului război mondial, era îndoielnic în ce măsură se regăseau membrii partidelor socialiste europene în puterea și politicile națiunilor respective
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o dată pentru totdeauna și a determinat Germania să sprijine necondiționat Austria. Aceeași frică a adus Rusia în situația de a susține Serbia, iar Franța, Rusia. În mesajul telegrafic din 2 august 1914, adresat regelui George al V-lea al Angliei, țarul rus a rezumat situația foarte bine când a susținut că efectele dominației Austriei asupra Serbiei „ar răsturna balanța de putere în Balcani, care reprezintă un interes vital pentru imperiul meu, la fel ca și pentru acele puteri care doresc menținerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
similară începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Aici, în mod asemănător, menținerea echilibrului între națiunile balcanice a fost privită drept o condiție preliminară pentru menținerea celui european. De câte ori acesta era amenințat, marile națiuni interveneau pentru a-l reface. Declarația țarului la începutul primului război mondial, citată mai sus4, ilustrează această legătură. Schimbări structurale în balanța de putere 5tc "Schimbări structurale în balanța de putere5" În ultimul timp, relațiile dintre balanța dominantă de putere și sistemele locale tind să se schimbe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceleași orizonturi să muncească sincer pentru succesul aceleiași politici 9. Experiența lui Bismarck din 1862, cu ocazia încheierii misiunii sale ca ambasador prusac în Rusia, este semnificativă pentru menținerea acestei coeziuni internaționale a aristocrației. Când acesta și-a exprimat către țar regretul că trebuie să părăsească Sankt Petersburgul, țarul, înțelegând greșit această remarcă, l-a întrebat pe Bismarck dacă ar fi dispus să intre în serviciul diplomatic rus. Bismarck relatează în memoriile sale că a refuzat oferta „politicos”10. Important și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politici 9. Experiența lui Bismarck din 1862, cu ocazia încheierii misiunii sale ca ambasador prusac în Rusia, este semnificativă pentru menținerea acestei coeziuni internaționale a aristocrației. Când acesta și-a exprimat către țar regretul că trebuie să părăsească Sankt Petersburgul, țarul, înțelegând greșit această remarcă, l-a întrebat pe Bismarck dacă ar fi dispus să intre în serviciul diplomatic rus. Bismarck relatează în memoriile sale că a refuzat oferta „politicos”10. Important și semnificativ pentru menirea acestei discuții nu este că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
spune că ați fost prezenți la nașterea sa”12. A fost un proces lent de coroziune, cu vechea ordine rezistând brav, așa cum este ilustrată de Sfânta Alianță și de incidente precum cel discutat anterior, când, nu mai târziu de 1862, țarul l-a invitat pe Bismarck să intre în serviciul diplomatic rus13. Cu toate acestea, declinul societății internaționale și al moralității ei, care uniseră monarhii și nobilimea creștinătății, este evident spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Declinul nu a fost nicăieri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nobilimea creștinătății, este evident spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Declinul nu a fost nicăieri mai dureros de clar ca în deșertăciunea teatrală a încercărilor verbale ale lui Wilhelm al II-lea de a-l opri. El i-a scris țarului rus în 1895, referitor la francezi, că: Republicanii sunt revoluționari de natura. Sângele Maiestăților acestora este încă deasupra acelei țări. A fost ea vreodată fericită sau liniștită de atunci? Nu s-a târâit dintr-o vărsare de sânge în alta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură de pacificare 3 generală coincide cu începutul acelei perioade a relațiilor internaționale când oamenii de stat au încercat să-și canalizeze din ce în ce mai mult eforturile în direcția stabilirii ordinii și păcii internaționale. În 1816, țarul Rusiei a propus guvernului în direcția britanic „reducerea simultană a forțelor armate de orice tip”. Monarhia britanică a replicat sugerând implementarea propunerii rusești sub forma unei conferințe internaționale în cadrul căreia reprezentanții militari ai tuturor puterilor să determine forța fiecărei armate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inalterabilă”, „afecțiune reciprocă”, „caritate creștină” sau „fraternitate indisolubilă”. Semnată la început de monarhii din Austria, Prusia și Rusia, Sfânta Alianță i-a avut apoi pe mai toți conducătorii europeni printre semnatari, cu excepția Papei și a sultanului 2. Inspirat clar de țarul Alexandru I al Rusiei, Tratatul reafirma unitatea morală a Europei. Reafirmarea unui consens moral între națiuni este principala funcție pe care a îndeplinit-o Tratatul Sfintei Alianțe. Tratatul Sfintei Alianțe nu a avut nici o semnificație pentru acțiunile guvernării internaționale care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între națiuni este principala funcție pe care a îndeplinit-o Tratatul Sfintei Alianțe. Tratatul Sfintei Alianțe nu a avut nici o semnificație pentru acțiunile guvernării internaționale care i-a purtat numele. Principiile sale au fost invocate din când în când de către țar, afirmate verbal și respinse prin acțiuni de alte puteri. Castlereagh, ministru de Externe al Marii Britanii în momentul încheierii Tratatului, l-a numit misticism sublim și „o probă de nonsens”, iar cancelarul austriac Metternich a făcut glume vulgare la adresa lui. Cu toate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intervenției mai degrabă un aspect de expediție de pedepsire decât de război. Celălalt lucru care trebuie menționat este că politicile tuturor națiunilor erau dictate de propriile interese naționale, chiar dacă limbajul diplomației din acea perioadă făcea unele concesii predispoziției mistice a țarului rus. Cel mai limpede exemplu este dat de acțiunile Marii Britanii. Nici Castlereagh și nici Canning - care era în mod special sincer și elocvent în această privință - nu se chinuiau să ascundă faptul că sunt îndrumați de interesele tradiționale ale Marii Britanii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care îl cerea interesul național al celei mai afectate puteri. Rusia fusese protectorul tradițional al supușilor Imperiului Otoman de credință ortodoxă. Cucerirea vechiului Constantinopol era un vis vechi de secole al conducătorilor de la Moscova. Astfel, când a izbucnit revolta grecilor, țarul Rusiei era tentat, ignorând complet principiile Noii Sfinte Alianțe, să declare război Turciei. Austria și Marea Britanie aveau rezerve, resimțite cu un secol înainte și aproape unul după, față de extinderea puterii Rusiei în Balcani, precum și față de avansul Rusiei către Mediterana. Astfel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1797-1801); senator (1803-1808); diplomat în Rusia (1809-1814); a ajutat la elaborarea Tratatului de la Gand (1814), care a pus capăt războiului din 1812; diplomat în Marea Britanie (1815-1817). Ca secretar de stat (1817-1825), a fost unul dintre autorii doctrinei Monroe. Aleksandru I - Țar al Rusiei (1801-1825). Eșecul invaziei lui Napoleon l-a făcut pe Aleksandru unul dintre cei mai puternici conducători din Europa. Inspirat de o combinație stranie între misticism și reacțiune, a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Alianțe. Alexandru cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
englez; a fondat colonia Pennsylvania. În Essay Towards the Present and Future Peace of Europe (1693), a emis ideea unei ligi a națiunilor ale căror dispute să fie rezolvate de un tribunal de arbitraj internațional. Petru cel Mare (Petru I) - Țar al Rusiei (1682-1725); fondator al statului rus modern. Pitt (Junior), William - 1759-1806. Om de stat englez; prim-ministru (1783-1801, 1804-1806). Planul Colombo - Un plan al Comunității Britanice, stabilit în 1951, pentru dezvoltarea economică bazată pe cooperare în Asia de Sud și de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]