2,322 matches
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Chișla-Salieva (denumirea rusificata a localității Câșla lui Săli) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șerbinți (denumirea rusificată a satului Șărbinița) făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șerbinți
Șerbinți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316026_a_317355]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Nesfoaia făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Nesfoia a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Nesfoaia, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316028_a_317357]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mămăliga făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mămăliga a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Mămăliga, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316034_a_317363]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Răchitna făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Răchitna a făcut parte din componența României, în Plasa Hotin a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Răchitna, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316035_a_317364]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vancicăuții Mari făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vancicăuții Mari a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin
Vancicăuții Mari, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316031_a_317360]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Bălcăuți făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bălcăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Bălcăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316029_a_317358]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Sânger făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sânger a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Sânger, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316036_a_317365]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Dumeni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dumeni a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Dumeni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316033_a_317362]
-
Cărăuș, unicii români băștinași, care au studiat la această instituție. În anul 1911 a fost admis la facultatea de matematică a Universității Novorossisk din Odesa. În anul 1914 este îndreptat pe frontul românesc, unde a luptat ca soldat al armatei țariste. În anul 1916, folosindu-se de întreruperile dintre lupte, absolvă Institutul Politehnic din București, facultatea de construcții. În anul 1917 participă la organizarea Comitetului moldovenesc al soldaților frontului. În luna octombrie al anului 1917 participă la lucrările congresului soldaților moldoveni
Dumitru Dron () [Corola-website/Science/320147_a_321476]
-
din vremea revoluției din 1918-1920), studentul la drept Iaroslav Baranovski, politicianul moderat, fost diplomat al guvernului Republicii Populare Ucrainene, Dmitro Andriievski, fostul ofițer austro-ungar și al armatei ucrainene, Richard Yary, colonelul Roman Sușko, organizatorul atentatelor teroriste, fiul unui fost ofițer țarist, Mikola Sțiborski și Omelian Senik, organizator de partid și veteran al armatelor austo-ungară și galițiană, considerat de către tinerii activiști prea moderat și conservator . Yary avea să fie singurul membru al Provid care să se alăture lui Bandera după sciziunea OUN
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ca o enclavă subordonată Azerbaigeanului Sovietic. Noua republică autonomă avea o frontieră de 15 km cu districtul Surmalu din Turcia. Însfârșit, în articolul nr. 6, Tratatul consemna că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică”, implicând astfel, printre altele, nulitatea juridică a cedării Basarabiei către imperiul rus la Tratatul de la București (1812), dar, în pofida acestui articol 6, Rusia leninistă a refuzat să recunoască alipirea Republicii democratice a
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Conflictul israelo-palestinian și Istoria Palestinei). Rușii, britanicii, italienii, francezii, grecii, armenii și turcii aveau fiecare obiective separate în Anatolia, care se bazau pe promisiunile primite în timpul războiului, pe victoriile de pe fronturi, pe înțelegerile sau tratatele secrete semnate între părți. Regimul țarist dorea să înlocuiască populația musulmană din nordul Anatoliei și din Istanbul cu coloniști cazaci. Ministrul de externe rus, Serghei Sazanov, a afirmat în martie 1915 în fața diplomaților britanic George Buchanan și a celui francez Maurice Paléologue că o înțelegere de
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
punct care va fi determinat pe țărmul golfului Izmit”. Aceste documente au fost făcute publice în noiembrie 1917 în ziarul Izvestia. Prin această acțiune, rușii sperau să obțină sprijinul armenilor pentru revoluția rusă. Izbucnirea revoluției bolșevice au făcut ca planurile țariste de împărțire a Imperiului Otoman să fie abandonate. Britanicii doreau să aibă controlul asupra strâmtorilor Mării Marmara și au ocupat împreună cu francezii Istanbulul (13 noiembrie 1918 - 23 septembrie 1923). După victoria naționaliștilor turci în războiul de independență și semnarea Tratatului
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
urmă frontierele Armeniei. Rusia a acceptat în aprilie 1915 formarea guvernului provizoriu armean sub conducerea lui Aram Manougian, conducătorul rezistenței din regiunea Van. Naționaliștii armeni au sperat că vor reuși să obțină eliberarea de sub dominația otomană în schimbul ajutorului acordat armatei țariste. Ceea ce nu știau armenii era faptul că rușii aveau o înțelegere secretă cu Antanta în legătură cu anexarea anumitor teritorii din Anatolia. Aceste planuri au fost făcute publice de revoluționarii ruși în 1917, care sperau că astfel vor putea obține sprijinul politic
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
clasă, de la caricatură la plutonul de execuție”. Au mai existat în istoria revistei „Historia” numere tematice (iunie 2011: 70 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial; mai 2012: 200 de ani de la anexarea de către Imperiul țarist a Basarabiei; noiembrie 2012: 70 de ani de la bătălia de la Stalingrad), dar acestea au înlocuit ediția din luna respectivă. Începând cu decembrie 2012, „Historia Special” va fi un produs de sine stătător, cu o identitate editorială clară, bine delimitată: toate
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
satul Garilovskaia din gubernia Vladimir a Imperiului Rus. A început să lucreze de foarte tânăr ca cioban în satul Turov, gubernia Iaroslav (1905 - 1910) și muncitor pietrar în construcții în Moscova (1910 -1915). În 1915 a fost mobilizat în armata țaristă și a luptat în Primul Război Mondial, ajungând la gradul de subofițer într-un regimente de infanterie. În 1918 s-a alăturat Armatei Roșii. Aici a ocupat funcția de comandant de pluton și de adjunct al Statului major de companie
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
Este, în același timp autorul unui volum de poezii. Prezent în numeroase expoziții personale și colective. 1897 10 mai (27 aprilie stil vechi) 1897 - Se naște, în Sankt-Petersburg, George, primul fiu al lui Laurențiu II baron Löwendal, ofițer în armata țaristă. Conform scurtei informări genealogice incluse în blazonul familiei, baronii Löwendal erau descendenți din Ulrich Frederick Gyldenløve, născut în 1638, fiul regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei. Mama lui George, Liubov Gavrișova, era fiica lui Lev Osipovici Gavrișov
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
cunoaște nimic. Fraților Panaite și urmașilor lor le revine meritul de a fi făcut din Bălți cel mai mare și impotant centru comercial din nordul Basarabiei. În anii 1806 - 1812 a avut loc războiul ruso-turc în care a învins Imperiul țarist. Conform Tratatului de la București partea de est a Moldovei, dintre râurile Prut și Nistru, a fost anexată de către Imperiul Rus. Noua provincie s-a numit Basarabia. Basarabia a rămas în componența Imperiului Rus până în 1918. Din 1907 la Bălți a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
cu permanente probleme interne și externe, tânărul stat nu a reușit să reziste invaziei Armatei Roșii din Rusia Sovietică, și s-a prăbușit în februarie și martie 1921, devenind republică sovietică. După Revoluția din Februarie 1917 și după prăbușirea administrației țariste în Caucaz, puterea a fost deținută de Comisia Specială Transcaucaziană ("Ozakom", prescurtare de la "Osobîi Zakavkazskii Komitet") al Guvernului Provizoriu. Toate sovietele din Georgia erau controlate ferm de către menșevici, care au urmat exemplul Sovietului Petrograd și au susținut Guvernul Provizoriu. Lovitura
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
paranteză, trebuie să remarcăm, din păcate, că cercetătorii ruși sau de limba rusă veniți în Basarabia, aproape întotdeauna s-au străduit să atribuie monumentele rupestre culturii ruse vechi sau slave, de altfel, ca și predecesorii lor conaționali din perioada Rusiei țariste. În aceste circumstanțe nimeni dintre cei care au cercetat mănăstirea Japca n-a încercat să o includă într-un context istoric al Țării Moldovei sau general-românesc, cu atât mai mult (se știe ostilitatea antiromânească promovată de autoritățile sovietice în RSS
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
diploma din 11 martie 1914, împreună cu fiii săi Radu și Alexandru Flondor, fiind singurii din familia Flondor care au primit acest titlu. După ocuparea Cernăuțiului de către cazacii generalului Dmitri Grigorievici Pavlov (în septembrie 1914), este deportat ca ostatic în imperiul țarist (în Turkestan)și , (în urma unui diferend avut cu comandantul trupelor rusești care ocupaseră Cernăuții), împreună cu Salo von Weisselberger, primarul orașului. În primăvara anului 1916, ca urmare a unui schimb de prizonieri, Nicu se întoarce în țară. Nicu Flondor a fost
Nicu Flondor () [Corola-website/Science/315412_a_316741]
-
sistemului de „stele” în cadrul studioului Metro-Goldwyn-Mayer în anii săi de glorie, când Mayer dorea ca studioul său să aibă „mai multe stele decât sunt pe cer”. s-a născut în Minsk, astăzi capitala Belarusului, la acea vreme parte a Imperiului Țarist într-o familie de evrei. Mayer a emigrat împreună cu familia sa în Saint John, New Brunswick, Canada când încă era foarte tânăr și a mers la scoală acolo. Tatăl său a început o afacere în domeniul colectării de fier vechi
Louis B. Mayer () [Corola-website/Science/315477_a_316806]
-
ținutului Galiției, în urma primei împărțiri a Poloniei din 1772, și pentru a realiza o legătură directă între Transilvania și Galiția, împăratul Joseph al-II--lea al Austriei și-a propus achiziționarea teritoriului de nord-vest al Moldovei aflată din anul 1769 sub ocupație țaristă. Chiar dacă, prin pacea de la Kuciuk Kainargi din 16 iulie 1774 Moldova revine Turciei, Curtea de la Viena, profitând de bunele relații cu Ecateri-na a II-a a Rusiei, obține permisiunea feldmareșalului Romanțov - comandantul trupelor țariste staționate pe teritoriul Bucovinei, de a
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
aflată din anul 1769 sub ocupație țaristă. Chiar dacă, prin pacea de la Kuciuk Kainargi din 16 iulie 1774 Moldova revine Turciei, Curtea de la Viena, profitând de bunele relații cu Ecateri-na a II-a a Rusiei, obține permisiunea feldmareșalului Romanțov - comandantul trupelor țariste staționate pe teritoriul Bucovinei, de a anexa acest teritoriu. La 31 august 1774, sub comanda generalului baron Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavalerie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor țariste care s-au
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]