10,571 matches
-
Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau un șir permanent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar nu murise. Jim lăsa urme În praf, surprins de propria slăbiciune. Moartea, cu pielea ei de sidef, aproape că Îl sedusese cu un cartof dulce. 30 Stadionul olimpic Toată după-amiaza se Îndreptară spre nord, peste cîmpia rîului Whangpoo, prin țesătura de golfulețe și canale ce separau orezăriile. Aeroportul Lunghua rămăsese În urmă, iar clădirile de apartamente din concesiunea franceză se ridicau ca niște panouri cu reclame În lumina soarelui de august. RÎul se afla la cîteva sute de metri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîmp, la vest de lagărul Lunghua. Zumzetul motoarelor avionului B-29 se risipise deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta roșie, destul de mare ca să acopere o casă, care zăcea peste taluz. Se uită la materialul lucios, mai frumos decît orice țesătură pe care o văzuse vreodată, la cusăturile și marginile imaculate, la funiile albe care se tîrau pe lîngă podețul canalului. Containerul se spărsese În urma impactului. Jim se lăsă În jos pe panta de pămînt ars de soare și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
furate din satele din regiunea deschisă, la sud de Lunghua. Buikul urcă rampa de cărămizi sfărîmate și urmă camionul prin norii de praf care se ridicau În urma roților acestuia. Drumul mergea spre interiorul țării dinspre lagună, pierzîndu-se curînd Într-o țesătură de orezării și canale. Jim se Întreabă dacă acest grup de bandiți avea vreo idee Încotro merge; erau un fel de navetă otrăvitoare care trecea Încolo și Încoace peste terenul matlasat. Totuși, la opt sute de metri mai departe, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
obsedate de ideea de cereale integrale, cu pantofi dubioși, vegetarieni și Îmbrăcați În pulovere În culorile curcubeului, nu se mai săturau de hainele guatemaleze - mai ales salopetele pentru copii, pe care Ruby le luase special pentru că i se părea că țesăturile multicolore aratau la fel de grozav pe nou-născuți, ca și pe copiii mai mari. Împreună cu hainele, Ruby vindea dream-cathchere1 din sticlă și genți brodate pe care le adaptase special, cu compartimente pentru biberoane, scutece și șervețele umede. Nu știa de ce, dar vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
meu fără să pot întinde prea mult picioarele, mi-am așezat cartea pe genunchi și am început să vă privesc lenjeria. Am găsit în hainele acelea ude o companie care o întrecea poate pe aceea a ființelor voastre, pentru că din țesăturile subțiri și albe captam parfumul fratern al dorului, dorul de voi, desigur, dar mai ales de mine însumi, de absența mea. Știu, Angela, prea mulți ani sărutările, îmbrățișările mele au fost stângace, forțate. De câte ori te-am strâns în brațe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia se ghiceau sfârcurile înnegrite de soare. Privirea îi era încă somnoroasă. Am tras-o din nou spre mine să o sărut mai bine. — Ai întârziat. Am avut o operație complicată. Mințisem instinctiv și acum stăteam bine înfipt în minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
măsură, discreție și orice fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O umbră întunecată îi înconjura ochii, înfundându-i și mai mult în fața slabă. Venele albăstrui de pe gât se pierdeau sub bluza în carouri galbene și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai uita la mine. Își duse mâna la breton și începu să-l tragă, să-l întindă în șuvițe subțiri, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud. Șuvițe aspre îi înconjoară chipul, citește. Mă strâng în partea mea, îi simt mâna foșnind pe țesătura pijamalei mele. — Cine știe cum va fi? Mă întorc puțin. — Copilul. Nu reușesc să mi-l imaginez. Va fi ca tine, foarte frumos. — Poate e o fetiță, a aplecat cartea, urâtă ca tine. Se apropie, șuvițele ei ude mă ating. Ieri noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fundal, discret, ca un servitor indian. Zilele treceau una după alta cu încărcătura lor de lucruri mereu aceleași, ușor diferite ca și chipul meu. Timpul lucrează așa, Angela, într-un progres sistematic. O mișcare invizibilă, dar implacabilă ne macină. Urzeala țesăturilor se întinde și este pusă din nou pe suveica oaselor, până când, într-o bună zi, fără să fi fost avizat de cineva, îmbraci chipul tatălui tău. Nu este numai vina sângelui. Poate că sufletul tău a favorizat impulsurile unei dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu volane. O întoarse pe o parte și pe cealaltă, apoi hotârî că era prea încărcată pentru un bebeluș. Vroia să cumpere numai lucruri practice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pe Augusto, și-și impune visul autorului prezumat și autodeclarat, convingându-l de ceea ce don Miguel era de mult convins: că există deasupra tuturor și în toți un Supra-Autor care se scrie prin ei și pentru ei. Complexitatea acestei țesături realiste și onirice totodată a mai fost, desigur, observată și studiată, nu știu dacă și accentuată în același mod în care încerc s-o fac eu. Dacă eu am pus în evidență baza triadică a structurii Ceții aplicată, voit, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noutate exprimă în primul rând datele profunde ale concepției și spiritualității lui Unamuno și mult mai puțin, poate chiar deloc, grija de a-și perfecționa artificul literar. Inovațiile lui Unamuno își au originea în tradiția spaniolă, în primul rând în țesătura profundă a lui Don Quijote, singura operă din literatura țării sale căreia îi recunoaște darul umorului, și în meditația proprie, filozofică și religioasă, și mă gândesc la elementele recunoscute ca mărci ale originalității operei narative unamuniene: perspectivismul, ritmul constant ternar (istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
privite chiar fără a fi văzute, și când sunt văzute chiar și fără a fi privite. Și cei doi își văzură de drum, în direcții opuse, tăind cu sufletele lor încâlcita pânză de păianjen a străzii. Căci strada alcătuiește o țesătură în care se încrucișează priviri pline de dorință, de invidie, de dispreț, de compasiune, de dragoste, de ură, cuvinte vechi al căror spirit a rămas cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fixe ale ritualului sunt atât victima, cât și seducătorul; cât de copilărească era dorința sa de nepotolit de-a cuceri și ce rol mic juca În ea dorința carnală, cum se Împletesc minciunile, rutina, obișnuințele și prefăcătoria chiar și În țesătura dragostei adevărate; și cum anii care trec ne privează de forța emoției și a nostalgiei totodată, iar totul devine șters și fad. Uneori, În Decameronul său de vineri seara, apărea și el, Într-o postură cam ridicolă, de parcă povestitorul Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adus cartea despre Leibowitz. Ai fugit și ai lăsat-o pe covor. Ce-o să se aleagă de tine, Fima? Uită-te la tine cum arăți. Era adevărat că după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transforme complet țesătoria, spuse el printre altele, azi nu prea mai ai ce să faci cu producția pe bandă, concurența asiatică ar fi prea mare. N-ar putea supraviețui decât pe un culoar de înalt nivel tehnic, mai nou produceau țesături de uz medicinal care presupuneau aparatură complicată, iar produsele erau livrate exclusiv Americii. Onkel Ralph scoase un „da!“, prins parcă din zbor, așa cum făcea de obicei când considera că tema fusese încheiată. Afacerile nu constituiau un subiect despre care merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cum să n-o întâlnească destul de des. Ralph petrecea cu ea fiecare al doilea sfârșit de săptămână într-un hotel de lux, în timp ce ea și copiii erau obligați să stea acasă, și unde mai pui că afacerile mergeau prost. Aceste țesături medicinale s-ar fi vândut, ce-i drept, bine, dar investițiile în dezvoltarea tot mai rapidă le depășeau din ce în ce mai mult resursele. Și, pe când se aflau într-o plimbare în Apenini, tata îi spuse lui Hans Saner că de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai sănătos decât avusese inițial. Bineînțeles, nu era nici acum o prietenie sinceră, pentru că nu-i spusesem că încă mă mai văd cu Ed. Nu puteam. Știam că va fi îngrozită de ideea că sunt din nou pe cale să distrug țesătura fragilă care ne leagă. Dar eram din nou apropiată și eu făcusem asta posibil. Această mulțumire de sine avea însă să dureze, oof, o zi, până m-a lovit în moalele capului de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
enorm lui Henry, care iniție o prietenie care avea să fie de durată. Prieteni! Prieteni! Își făcea mereu prieteni noi. Se Întrețeseau precum Împinsăturile acului Într-o broderie, iar el se simțea ca În centrul unei tapiserii din ce În ce mai mari, o țesătură de relații a căror Întreținere, prin contacte sociale sau prin corespondență, Îi Înghițea o parte enorm de mare din timp. Dar prietenii erau esențiali - erau esențiale subiectele de interes uman și comentariile lor, modul În care stimulau alte minți, anecdotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dedicate corespondenților era alt material de gândire: o scrisoare de la Sidney Colvin, conținând o relatare consistentă a morții În Înmormântării lui Robert Louis Stevenson În Samoa, făcută de fiul său vitreg, Lloyd Osbourne. Conducătorii samoani veniseră din Întreaga regiune aducând țesături fine, la care femeile lucraseră câte un an Întreg și În care trebuia Înfășurat trupul oricărui bărbat important, conform obiceiului de Înmormântare al locului. „I-au sărutat mâna unul câte unul, pe măsură ce intrau. Am notat spusele unuia dintre ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]