2,211 matches
-
și se întinde pe o suprafață de 25 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. Aria protejată reprezintă o zonă naturală constituită din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
Șcheuleț". În apropierea satului există două situri arheologice: unul la Movila, la circa 2 km. V de sat, pe malul stâng al Șiretului și încă unul numit "Țarina de Jos", la circa 300 m. SE de sat, la confluenta Pârâului Țigăncilor cu râul Siret, prezentând urme de locuire succesiva în perioadele: sec. XVII - XVIII, sec XV epoca medievală, sec IV epoca daco-romană și sec ÎI - I î.Hr. cultură geto-dacică.
Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/324457_a_325786]
-
a uraniului de către sovietici din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și a fost membru deplin în Academia româno-americană. Dinu Balan
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. În manuscrisele lui Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române s-a descoperit începutul unei prefețe pentru volumul " Secretul doctorului Honigberger", în care scriitorul afirma printre altele: „Am preferat
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
bombă, de crime și de achiziții în lumea afacerilor sunt legate toate de profesorul Moriarty. În timp ce se întâlnește cu dr. Watson la un restaurant pentru o așa-zisă petrecere a burlacilor de care Holmes uitase, Sherlock se întâlnește cu ghicitoarea țigancă Simza (Noomi Rapace), deoarece pachetul furat de la Adler fusese trimis de fratele Simzei, Rene. Holmes îl învinge pe asasinul trimis s-o ucidă pe Simza, dar aceasta dispare înainte ca Holmes să o interogheze. După nunta lui Mary (Kelly Reilly
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
o aruncă pe Mary din tren într-un râu de unde aceasta este luată cu barca de către fratele său, Mycroft (Stephen Fry). După ce scapă de oamenii lui Moriarty din tren, Holmes și Watson merg la Paris pentru a o găsi pe țiganca Simza. Când dau de ea, Holmes îi spune Simzei că a devenit o țintă deoarece fratele ei, Rene, lucrează pentru Moriarty și este posibil ca acesta să-i fi spus ceva despra planurile lui. Simza îi duce pe cei doi
Sherlock Holmes: Jocul umbrelor () [Corola-website/Science/325125_a_326454]
-
VI-lea a înăsprit legea incluzând executarea femeilor adulte de etnie romă, îndepărtarea minorilor din familiile rome și instituționalizarea acestora în centre de reeducare. În 1774 împărăteasa Maria Tereza a emis un ordin care interzicea căsătoriile cu un țigan. O țigancă pentru a se căsători cu un nețigan trebuia să prezinte evidențe prin care dovedea că "are un loc de muncă stabil și că provine dintr-o familie care împărtășea valorile bisericii catolice", iar un bărbat rom trebuia să dovedească că
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
cucuta, sunătoarea, măselarița, pălămida, mărăcinele, păpădia, rodul pământului, rostopasca, iarba, cicoarea, coada șoricelului, floare paștelui,laptele cucului, rodul pământului, usturoiul sălbatic (purul), măcrișul, coada cocoșului, nalba sălbatică, untișorul, cicurașul, bozul, costreiul, osul iepurelui, mohorul, loboda, știrul, murul, pirul, troscotul, floarea țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante de apă: papura
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
estul republicii, cumulând drumuri dinspre Dubăsari, Orhei, Bălți, Odesa etc. Face legătura dintre cartierele Poșta Veche, Ceucari cu centrul orașului, intersectând magistralele Calea Basarabiei și Petricani. Pe o parte a ei se întinde zona verde a parcului silvic din valea Țiganca cu câteva lacuri formate în cursul pârâului Bulbocica, iar pe partea opusă - blocuri de locuitde 1-3 etaje, construite în anii '50, și de 4-8 etaje în ultimii 30 de ani. Chișinău. "Enciclopedie" (pag. 438 - 439) - Chișinău, 1996
Strada Calea Orheiului din Chișinău () [Corola-website/Science/329576_a_330905]
-
s-o fure, dar acesta cade victimă capcanelor scornite de Axinte. La nunta lui Axinte cu Lila, rusul Ival pătrunde cu câțiva soldați și fură piatra; aceasta ajunge apoi la agentul David, care fusese eliberat din portbagajul mașinii de o țigancă. Ival este împușcat de David, iar elicopterul cu care plecase americanul explodează după ce un câine apăsase pe un detonator. Axinte le dăduse însă o piatră falsă, dar în confruntarea cu rușii și apoi cu americanul piatra adevărată a căzut pe
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
acolo se afla și Pintilie (Virgil Flonda), „hoțul la drumul mare” pe care-l urmărea jandarmul Alecu, iar sihastrul îl sfătuiește pe acesta să se împace cu oamenii și cu legile lor. În zilele următoare, Culi este atras de o țigancă într-un cort din șatră, unde-i face niște farmece pe care tânărul nu și le mai amintește și-i fură calul abia cumpărat. Nana Floarea o aduce apoi pe descântătoarea Serafima pentru a alunga vrăjile. Dându-și seama că
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
lor, Mirela (Micaela Caracaș), a absolvit între timp liceul și nu a reușit să ia examenul de admitere la facultate. Conducându-și fiica pentru a se angaja la uzina unde lucrează el, medicul intră într-un bar din apropiere. O țigancă îi oferă un buchet de trandafiri, iar Pavel îl cumpără și își aduce aminte de o întâmplare petrecută cu o scurtă perioadă în urmă. În prima sa zi de concediu, doctorul primește acasă un buchet de flori adus de un
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
subiect receptor al revelației spirituale. Eugen Simion îl considera un cal răpciugos în care „se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Mai mulți critici literari (printre care Sorin Alexandrescu) îl compară pe Iancu Gore cu profesorul Gavrilescu din nuvela fantastică „La țigănci”, ambii neînțelegând nimic din ceea ce li se întâmplă. El nu observă discontinuitatea existenței, crezând că totul trebuie să aibă un sens și o logică. Gore trece fără să-și dea seama din prezent în trecut și revine apoi în prezent
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
februarie 1945 la Cascais (Portugalia) și publicată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul" din Paris. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Nuvele", tipărit în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela relatează cazul de macrantropie al lui Eugen Cucoaneș, un prieten apropiat al naratorului. Personajul principal începe să crească, fără niciun motiv aparent, spre disperarea sa și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Un om mare” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela lui Mircea Eliade are forma unei povestiri științifico-fantastice,<ref name="Ștefănescu 3/2003">Alex. Ștefănescu, „Mircea Eliade - Evadarea din timp”, în "România literară
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
„” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade și publicată în anul 1965 în "Revista Scriitorilor Români" din München (R.F. Germania), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului de idei, adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Adio!...” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Această nuvelă cu titlu pușkinian prezintă antrenamentul pentru supraviețuire al unui băiat orfan ce își dorește să devină un spirit liber și să își depășească semenii. Comportamentul
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]