16,458 matches
-
uscată, să ai de el toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea de percepea toate taxele. Cultivatorul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și un pui de somn. ― Deci, singura noutate pe care am aflat-o este că șoseaua se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai gândise la propunerea pe care i-o făcuse în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună. Stelian vru să răspundă, însă vicepreședintele își aminti ceva și-l întrerupse. Mă scuzați, îi spuse el, scuturându-și scrumul țigării într-o farfurioară plină de chiștoace, cu un zâmbet pe chip. Am auzit că vreți să ne părăsiți... E adevărat? Stelian confirmă, mirat că acum și la sfat se știa despre această intenție a sa. Da, aș vrea să vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bunăvoie la pământ... Iar noi aici, în sat, avem nevoie de un om cu experiență în cooperație ca dumneavoastră... Ne-ați fi de mare ajutor, dacă ați veni să lucrați la sfat... Rostind aceste cuvinte, vicepreședintele își strivi restul țigării în scrumiera improvizată, așteptând un răspuns. Stelian își trecu o mână prin păr, ezitând. Nu prea am avut timp să iau o hotărâre în privința asta, răspunse el prudent. De când a murit Elvira, sunt foarte ocupat cu întreținerea gospodăriei... Girolteanu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așteptând un răspuns. Stelian își trecu o mână prin păr, ezitând. Nu prea am avut timp să iau o hotărâre în privința asta, răspunse el prudent. De când a murit Elvira, sunt foarte ocupat cu întreținerea gospodăriei... Girolteanu își aprinse o altă țigară, preocupat de problemele lui. Domnule Teodorescu, i se adresă volubil, să nu credeți că pe la București umblă câinii cu covrigi în coadă... Eu am avut de mai multe ori ocazia să mă transfer la regiune, dar am preferat să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de afară se făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne oblige să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să treci acolo tot ce se află în casă, îi atrase atenția Iorgu. Cei doi birocrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt mare și roșu, pe care îl scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu puțin. Spuneți-mi, vă rog, vru el să știe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să știe, așa, ca să nu mor neștiutor, ce-o să faceți cu casa asta?... Amândoi funcționarii se opriră, iar Ionescu zise supărat: De ce puneți asemenea întrebări? De unde vreți să știm noi? Partidul o să hotărască!... După care, azvârlind din gură restul de țigară, se îndepărtă repede împreună cu colegul său. De ce l-ai mai întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu știi ce fac ei cu locuințele luate cu japca?... ...Palate pentru aleșii poporului!... răspunse medicul Gutman, cu o grimasă amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-a binelea, Fănel Trifu își mai privi încă o dată ceasul de mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pușcăriile sunt pline. Cine-a ajuns la zdup pe vremea lui Stalin, tot acolo e și-acum! Ce-ți închipuiai, că e ca-n Italia?... Așa va să zică?... articulă Nando dezamăgit. Eu credeam că o să fie mai bine!... Își aprinse o țigară și rămase puțin pe gânduri. Apoi se uită la cumnatul său. Dar cu Pătrășcanu ce se mai aude?... Nu se mai aude nimic, răspunse Ticu. Cum nu se mai aude nimic?!... se miră Nando. Păi nu i-au dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noi... Să ne ducem la biserică, să ne rugăm, să mergem la cimitir, ca s-aprindem câte-o lumânare pentru răposații noștri... N-o face iar pe eroul, că n-ajută la nimic!... Nando își ascultă sora, pufăind gânditor din țigară. Când Mafalda își sfârși pledoaria, mai tăcu încă o vreme, părând să-și cumpănească bine răspunsul. Vezi tu, sorella, zise el pe un ton potolit, tocmai asta e problema, că pe mine soarta lui Pătrășcanu mă privește... Moise ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asigură militărește ministrul de interne și nu mai comentă nimic. Micul dejun se sfârșise, dar nimeni nu părea grăbit să se ridice de la masă și să plece. Maurer îi ceru profesorului Constantinescu să-i împrumute bricheta și își aprinse o țigară, iar Gheorghiu-Dej îi dădu înapoi lui Drăghici dosarul cu social-democrații și căzu pe gânduri. Era momentul pe care îl așteptase cu răbdare Nando Rossi, care până atunci se mulțumise să tacă și să asculte. Am urmărit cu atenție tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
masă. Ceaușescu voia să spună ceva și se văzu silit să tacă. Ia puțină atenție aici, tovarăși, le ceru șeful partidului colaboratorilor săi. Să-l ascultăm pe tovarășul din Italia!... Nando Rossi își repetă încă o dată numele. Maurer își stinse țigara în scrumieră. Poftim, tovarășe Rossi, ai cuvântul, îl invită Gheorghiu-Dej, ca de la prezidiul unei adunări de partid. În încăpere se făcu tăcere deplină. Nando Rossi reluă: V-am ascultat, cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un avion și să zboare la Moscova, pentru a cere o întrevedere specială cu Malenkov și cu Hrușciov?... Sau să găsească o formă mai eficientă de protest aici, la București?... Când ajunse la Universitate se opri, ca să-și aprindă o țigară, și observă cu mirare o mașină de culoare neagră, asemănătoare cu cea pe care o văzuse în fața Comitetului Central, oprindu-se și ea la vreo câțiva zeci de metri în urma lui, de parcă l-ar fi urmărit. Putea fi însă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl urma la o distanță de câteva sute de metri, rulând încet, cu motorul abia auzindu-se. I se păru chiar că șoferul îi face discret niște semne cu mâna. Nu mai era nici un dubiu; el era cel urmărit. Azvârlind țigara din mână, Nando îi trase o înjurătură și iuți cât putu pasul, abia reținându-se să nu o rupă de-a dreptul la fugă (ceea ce ar fi fost o prostie, fiindcă știa bine că n-ar fi avut unde fugi). Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
evaziv Stelian. N-am venit aici ca să mă plâng de ceva... Vicepreședintele îl măsură cu o privire iscoditoare și zâmbi. Ba puteți să vă plângeți, domnule Teodorescu, de ce nu?... glăsui el. Doar suntem prieteni!... Se întrerupse ca să își aprindă o țigară, apoi îi destăinui că directorul școlii încă mai spera să-i cumpere casa și că era cam supărat că lucrurile fuseseră lăsate baltă. Da, e adevărat că am discutat mai demult cu domnul Anton despre casă, dar nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dumneavoastră! îl asigură vesel vicepreședintele. Și să știți că n-am uitat nici de ce v-am promis în chestia cu avantajele de care o să vă bucurați... Bilete de tratament... și altele... Că suntem oameni de cuvânt! Sfârșindu-și de fumat țigara, vicepreședintele își privi ceasul și, ridicându-se de pe scaun, îi întinse oaspetelui său surâzător mâna și-l pofti să revină în ziua următoare, ca să perfecteze formalitățile de încadrare în serviciul cu jumătate de normă. O să fie foarte bine, vă garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucrând din plin, ca să aducă la zi situația contabilă a cooperativei, și chibzuind la posibilitatea de a înființa o librărie în comună și un magazin sătesc la Obedeni, unde nu exista decât un bufet, care vindea mai mult băutură și țigări. În privința "avantajelor" promise, lucrurile nu se dovediră prea roze. La un moment dat vicepreședintele îi promise un "lot de folosință", care se dovedi că ar fi trebuit să fie chiar unul din loturile pe care le donase statului cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă. Într-o seară, după ce sfârșiră cu cina, iar Mariana îl luă pe copil ca să-l ducă la culcare, Virgil își aprinse o țigară și ieși afară din bucătărie împreună cu tatăl său, așezându-se amândoi pe marginea prispei, ca să mai stea de vorbă ca de la om la om. Spre deosebire de alții, Virgil nu se arătase nemulțumit că tatăl său lucra la sfat, în schimb îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mihai Viniciuc, uitându-se la el pe deasupra ochelarilor, ca un învățător care l-a prins din nou cu ocaua mică pe codașul clasei. Celălalt funcționar nu mai spuse nimic și în birou se făcu liniște. Virgil își aprinse liniștit o țigară și se apucă la rându-i de lucru. Nu că s-ar fi săturat de serviciul acesta și de funcția lui de șef contabil la o secție financiară raională, unde era în continuare bine apreciat, dar avea sentimentul că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără mari geruri și fără probleme deosebite. Nu era chiar așa de rău! 7 De aceea, când se trezi a doua zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]