4,216 matches
-
în 1982, când un băiat cu adevărat rău din clasa a noua, pe nume Mark Roth, a atacat-o pe tânăra care venise la acea vreme pe post de profesoară de franceză. (Se pare că era chiar deasupra ei când țipetele ei au alertat un alt profesor care trecea pe acolo.) Dar ăsta a fost un caz singular. În general, tensiunea sexuală a populației de elevi a școlii nu e decât un zgomot surd de fundal: unde statice ininteligibile. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu cremă. Cine s-o ajute dacă nu eu? În dormitor, mi-am tras cămașa de noapte și am dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate. De pe una din străzile din apropiere, se auzeau țipetele de bețiv ale unor tineri. Portia venise după mine și acum mi se freca de picioare. Am desfăcut cuvertura și m-am băgat în pat. Hai. Fii tare. Adevărata prietenie trece peste crize ca asta. Portia a sărit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fără oarecare satisfacție. Dacă propria fiică a Shebei o suspecta de adulter, faptul că eu îi spusesem lui Bangs era o trădare mult mai puțin scandaloasă decât îmi imaginasem eu. Cine știe câtă lume bănuia povestea? După aproximativ cinci minute, am auzit țipete din podul casei. Am mai stat puțin, neștiind ce să fac, apoi am hotărât să nu mai țin cont de ordinele doamnei Taylor și să urc. Când urcam scările (acoperite cu o mochetă șocant de murdară), țipetele lui Polly au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
minute, am auzit țipete din podul casei. Am mai stat puțin, neștiind ce să fac, apoi am hotărât să nu mai țin cont de ordinele doamnei Taylor și să urc. Când urcam scările (acoperite cu o mochetă șocant de murdară), țipetele lui Polly au început să se transforme în propoziții cu sens. — Nu-ți pasă de mine sau de Ben sau de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la scările de la mansardă, s-a dat o luptă scurtă, rușinoasă pentru întâietate. Am câștigat eu. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să termine, Sheba s-a năpustit peste ea și a plesnit-o încă o dată. Mi s-a părut că a făcut-o cu destulă forță. Când palma ei a atins obrazul lui Polly, s-a auzit o plesnitură neplăcută, iar țipetele lui Polly s-au ridicat cel puțin cu o octavă. Doamna Taylor se cățăra pe scară și ajunsese de-acum în vârf. — Sheba! a țipat ea. Sheba! Ce-ai făcut? Sheba s-a uitat la mama ei fără nici o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spate, așa cum făcuse prima dată cu Connolly, înainte să-și amintească că dormitorul lui era pe partea cealaltă a clădirii. S-a întors și a pedalat în jur, până în față. Când a văzut lumină la fereastra lui, a scăpat un țipăt de bucurie. În sfârșit, puțin noroc. A stat uitându-se în sus câteva minute, dorindu-și ca el să-i simtă prezența. După o vreme, l-a strigat încet pe nume. Nu știa cum să ridice vocea și la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
câteva secunde, dar când Richard a tras-o pe doamna Connolly la o parte, în mâinile ei era o cantitate apreciabilă din părul Shebei. — Destul! a urlat Richard. A luat-o pe doamna Connolly de umeri. Au fost lovituri și țipete. Sheba se prinsese cu mâinile de măsuța din living și suspina. Își amintește, cu oarecare amuzament, cum Richard o apucase pe doamna Connolly de spate în încercarea stranie de a o duce, ca pe un sac, la ușă. Ghetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
moment de tăcere și apoi a început să sune soneria. Richard stătea cu spatele la ușă și respira greu. Sheba stătea pe podea. Se uitau unul la altul și ascultau sunetele precipitate, lungi, ale soneriei și, abia auzite dincolo de ele, opereta de țipete înăbușite a doamnei Connolly de pe scările de la intrare. * Sheba nu m-a sunat în acea seară, după plecarea doamnei Connolly. Fusese ocupată cu Richard, presupun. A doua zi a ales - înțelept - să stea acasă și să treacă peste întâlnirea stabilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îți poți imagina. — A venit poliția? Da, da. Au venit de dimineață. Richard a venit cu mine la secție. Trebuiau să facă o mulțime de lucruri. Amprente și tot așa. Ne-am întors abia acum o oră. Mă așteptam la țipete și lacrimi, dar era ciudat de cu picioarele pe pământ. Șocul, probabil. El cum suportă? — Nu știu. Sunt foarte îngrijorată. Tot nu răspunde la telefon... — Poftim? — A, scuză-mă, te refereai la Richard? El e... Nu știu. — Să trec? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi trebuit să realizeze, chiar în clipa aia, cât de mult avea s-ajungă să-l iubească. Dar valoarea, ca și cuvintele lui, erau abia șoptite și, la începutul căsniciei lor, Irene simțise nevoia de declarații, de discursuri înflăcărate, de țipete. Și înainte și după Naji, ea avusese o serie de amanți, unul mai teatral decât celălalt, așa că adorația tăcută a unuia singur abia putea fi sesizată - o scăpare pe care Irene o regreta chiar și acum. Bill Brandon, un licean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fără teamă de fiecare dacă când o deschidea ca să respire sau să caște. Alice s-a apărat cu mâinile de insecte în timp ce Helena o conducea către cabană. De fiecare dată când atingea un ac sau o aripă, Alice scotea un țipăt. Helena i-a servit ceai la masa din bucătărie și-a urmărit-o cu atenție cât l-a băut. Oare Helena era în cârdășie cu Irene ? Oare ceaiul era asezonat cu arsenic ? Alice n-a detectat nimic altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aia, să nu se mai gândească deloc la maică-sa. Drew nici nu s-a uitat la tatăl lui. Salut, Mary, a zis el. Mary chiar că pășise înapoi în timp; a simțit cum în gât i se oprește un țipăt adolescentin, o formă nerușinată de-a ignora logica și orice consecințe. Cineva ar fi trebuit s-o avertizeze că dragostea e mai ușor de pornit decât de oprit. Ea avusese probleme chiar cu ABC-ul și nici nu ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a dus la telefon. Cabana Red Salmon, a spus ea. Jina ? Jina, tu ești ? Femeia aproape c-a răspuns nu. A auzit râul și mugetul copacilor. Tânjise să audă vocea lui Mike, dar acum vocea asta răsuna ca un țipăt prin întuneric, era ceva ca venit dintr-un alt timp. Bună, Mike, a zis ea. Slavă Domnului ! Am tot sunat. Cred că n-a mers telefonul. Ascultă, e vorba de Ahmad. Ar fi trebuit să-mi spui că merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prins cu o mână de vesta de salvare. Restul celor din barcă s-au agățat de frânghii și de cauciuc, de orice se puteau ancora. Vâltoarea care clocotea în jurul lor era atât de zgomotoasă încât Mary n-a auzit nici un țipăt. Sau poate că nimeni n-a scos nici un sunet. Apoi, încet, mișcarea de rotație a continuat; pupa bărcii s-a coborât asupra lor. Mary a ajuns să vadă în loc de cer o bucată de plastic portocaliu și s-a simțit alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să faci asta. Știu că nu vrei să auzi asta, i-a spus ea lui Drew. Dar, uneori, după ce-ai pierdut totul, izbutești să mergi înainte. Vrei să te faci țăndări și totuși n-o faci. Amândoi au auzit țipătul motorului. Jina a pășit în apă, până când undele i-au urcat în jurul gleznelor, ca să vadă mai bine în susul râului. Ea a fost prima care a văzut barca motorizată și pasagerul care stătea aplecat, în echilibru precar, la pupa. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-a fost teamă c-o abandonase din nou. Femeia a deschis gura, dar a închis-o la loc fără să-l strige. Își amintise că, în Idaho, țipetele nu-ți foloseau la nimic. Zach s-a întors. Pe chip i se citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
uiți să te uiți plecări luați-mă și pe mine cocori să las în urmă această toamnă cu frunze ucise și ploi strivite de geamul pe care iar desenez o inimă doar jumătate chipuri de pe icoane primiți-mi stigătul alături de țipătul vostru și poate acolo sus cineva îmi va spune de ce trebuie să plecăm mereu și cum de încap într-un strop de lacrimă atâtea mări atâtea oceane luați-mă și pe mine cocori luați-mă cu tot cu timpul meu Gheorghe ȘERBĂNESCU
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spui c-o știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin tine îl simt adiere de pace e frig mă strângi cu aripile păsări albastre pe lună și-un țipăt de pescăruș orb tremură neclintirea un abur roșu-n noapte Doamne cît de frumos zicem deodată privind boarea de lumină prin ochii mei tu și eu prin tine ce ai compus aseară la ora cinci o sonată pentru noi iubito
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lumină orbește inima de dor în brațele zborului albastrul acestei ierni adormit sub zăpezi milenare te caut mă cauți în nesomnul veșniciei aleg îmbrățișarea clipei ascunse sub pleoape de necuvinte între mine și mine un abis de neuitare cântecul meu țipăt de cocori a toamnă vreau să uit această neatingere Poem întemnițat cad nopți a uitare peste buzele mele ultima stea pe cer mă ademenește precum o lumânare la fereastră te-ai ascuns după zăbrele de lumină iar eu caut zăpezile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și viața mea triunghiul bermudelor din adânc de privire cineva a căzut în ochiul meu drept pare-mi-se când l-am privit ori s-a apropiat în gene de lumină tras înlăuntru picura estetic și a alunecat în inimă țipătul unei lacrimi de fericire nu se aude până departe cu degetele în pleoapa de jos strigă nu mă căutați am coborât într-o viață cuvântul a fost la început sau iubirea am sădit un măr a dat în rod am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în palme diamante purtam încă dumnezeirea ca pe-o haină ușoară în serile de vară doar ce-am întins mâna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de sânge, eu rămas inert la podea, Erjika încremenită de frică, nereușind să ascundă sticla în sarafan, horcăiala portarului care nu-și revenea în simțiri, țipete de groază, praf ridicat pretutindeni și nici un profesor sau pedagog care să le vină în ajutor... Nu pot, mamă, spuse șoptit mai mult pentru el, apoi, din doi pași ajunse lângă țiganul blond. I-a dat un singur pumn, apoi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tine. Din trei, patru ture eram k.o. fiindcă mie nu-mi trebuia mult ca să mă îmbăt, așa că am revenit în cantină cu gând să dansez. Jocul de lumini, mișcarea haotică a umbrelor de pe pereți creată de țopăiala colegilor mei, țipetele și muzica tare care nu se prea înțelegea cum ar fi trebuit, toate făceau să se amestece în mine varza cu miel și rachiul de pere. Dădeam în felul meu din picioare dar nu mai era chip de stat în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]