3,981 matches
-
beretă cu marginile ușor îndoite, nonșalant tras pe dreapta capului, avea aerul că puțin îi păsa de trecători. De sub el, privirile secerau chipuri împietrite, se înveseleau la cele prietenești, deveneau chiar ca niște metafore la amicii adevărați și atunci o țuică fiartă bine-i mai prindea. Ce figură inconfundabilă acest Valer Mitru! Cine își mai amintește de el? Cum să nu, încă mulți dintre noi probabil îl mai văd furișându-se pe pavajele care-l conduceau spre cele trei locuri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poale-n brâu", tăia tata un berbec mai gras sau un vițel (dacă-l avea în acel moment), făcea un cazan de supă, răcituri și friptură. Tata se ocupa de băutură. Procura o damigeană de vin și câțiva litri de țuică. Când mama avea mai mult timp disponibil făcea bere. O punea în sticle, le astupa bine cu dopuri de plută și le așeza pe ciment în beci, la răcoare). Mi-amintesc că pentru căratul gunoiului de grajd pe ogoarele noastre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ignat În fiecare an sora mea, Oltea, își sărbătorea ziua de naștere la 20 decembrie, care coincidea cu Ignatul. Câteva zile înainte, la noi era mare agitație. Mama trebuia să pregătească totul pentru tăierea porcului (crupe de hrișcă, mațe, mirodenii, țuică, pâine albă, ceapă și usturoi) iar noi, fetele ne îngrijeam pentru aniversare (spărgeam nucile și le măcinam, cumpăram zahăr, ulei, orez, cacao, drojdie). Vroiam să facem un tort cu nucă, turtă dulce, fursecuri, sarmale și salate. Completam cu mezelurile (chișcă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de măcelar și o puneau la foc (pentru chiște). Pregătea în paralel friptura, mujdeiul și mămăliga pentru pomana porcului. Curățau ceapa, usturoiul și răspundeau la solicitările măcelarului, care era cel mai "șef" în ziua aceea. Tata venea cu sticla cu țuică și se mai încălzeau, mai spuneau câte o glumă, câte un banc și se trezeau că treaba merge strună pe toate planurile. Până târziu în noapte se muncea cu sârg. Se fierbeau chiștele, se umpleau două tobe și cârnații. A
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rachiu sau vin. Nașa rupea un colac și-l arunca în patru părți. Fetele care mai de care se străduiau să prindă o bucată de colac, semn că se vor mărita curând. La luarea miresei, flăcăii cereau mirelui "vulpe" (vin, țuică sau bani) ca să-i dea mireasa. Când venea mirele cu nașii după mireasă, ea trebuia să se ascundă și mirelui i se prezenta o babă împodobită cu paie, urzici, ca să producă haz. Mirele căuta mireasa și-o găsea destul de greu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
satului românesc. Când stăteau toți la masă, în ogradă, primarul Chiriluță a venit să vadă cum merg lucrurile. S-a minunat ce repede s-a ajuns sus la căpriori și fiind prietenul familiei, a scos din trăistuță o sticlă de țuică, a pus-o la mijloc, urându-ne: Să fie într-un ceas bun și cu mult noroc! Să aveți parte de casă, cu sănătate și bucurie pentru fete! Părinții i-au mulțumit pentru urări și l-au poftit să ia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sora mea), majoritatea salariaților primăriei din Costișa și câteva neamuri. Grămezile de porumb despănușat creșteau văzând cu ochii, spre bucuria părinților mei. După vreo 2-3 ore, mama ne aducea pe arie plăcinte, must de mere și la bărbați ceva tărie (țuică de prune sau rachiu de secară). Apoi începea veselia și munca sporea. Dezlegându-se limbile, bărbații începeau a spune glume, bancuri, snoave, povestiri, care mai de care mai deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și de ale casei: Mama făcea bucate deosebite, pentru asemenea musafiri: plăcinte, cozonaci, răcituri, sarmale, fripturi, turtă dulce, salate, iar tata se ocupa de băuturi: vin, țuică, must. Câteodată, mama mai făcea și bere de casă, care era tare bună (când avea hamei). Eu și Oltea ajutam cu tot ce puteam și renuțam la "uliță" și la prieteni (pentru vreo două zile). Invitații nu veneau cu mâna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întrucât se pregătește pe o plită specială. În această perioadă se coace fructul Yuzu, un citric cu o aromă deosebită și cu diverse întrebuințări. Iarna este preferat „Atskan” -sake fierbinte care încălzește trupul, dar și sufletul. Acest sake seamănă cu țuica fiartă de la români. Spre deosebire de țuică, el nu se fierbe direct la foc, ci se încălzește în bain-marin pentru a nu-și pierde mirodeniile, alcoolul și aroma. Alimente folosite în timpul iernii: Peștele care se poate consuma iarna se numește ankoa. Stridiile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
plită specială. În această perioadă se coace fructul Yuzu, un citric cu o aromă deosebită și cu diverse întrebuințări. Iarna este preferat „Atskan” -sake fierbinte care încălzește trupul, dar și sufletul. Acest sake seamănă cu țuica fiartă de la români. Spre deosebire de țuică, el nu se fierbe direct la foc, ci se încălzește în bain-marin pentru a nu-și pierde mirodeniile, alcoolul și aroma. Alimente folosite în timpul iernii: Peștele care se poate consuma iarna se numește ankoa. Stridiile au mare căutare în acest
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Era obosită și s-a așezat pe o bancă lângă sălciile bătrâne de pe malul Someșului. Mirosea a viermi, a târfă și a vomă. Vrăbiile se îndepărtară cu zgomot dintre ramuri. Apoi a venit, clătinându-se, un poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi în ochi: Știi că sunt poet?... Da, zise Moartea. I se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în 1961, va fi mult timp cu un legionar, macedoneanul Anatolie Hagi-Beca. Între ei se naște o prietenie instantanee; cauza: amîndoi sînt îndrăgostiți de fenomenul românesc: "altfel spus de poporul român, de peisajul, de cerul, obiceiurile, interioarele, cîmpurile, munții, ceapa, țuica, ospitalitatea, echilibrul din spațiul nostru. Socotim că sîntem deosebit de îndrituiți să iubim în deplină cunoaștere, deoarece sîntem, fiecare în felul său, pe jumătate în cuprinsul românismului și pe jumătate în afara lui, într-o situație cum mai prielnică nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mănâncă (fiind vorba de Franța, Îmi permit această remarcă tipic franceză). Românii rafinați mâncau desigur și franțuzește, dar nu-și uitau specialitățile locale (Înrudite cu bucătăria balcanică, În primul rând grecească, și purtând adesea denumiri turcești). La aperitiv se bea țuică și se mâncau „mititei“. Pentru a se delimita și mai bine de francezi, bucureștenii sunt și mari amatori de bere, iar braseriile lor urmau modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din tren, la întâlnirea cu guvernatorul regiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secerați Mii și sute-nmormântați De D-zeu fie-ertați! 17 Aug. Generalul vede într-un orășel pe niște soldați din divizia lui Pressan*. Îi întreabă: Unde vă duceți, băieți? Ce căutați aici? Trăiți, domnule general, am venit să cumpărăm niște țuică. Atunci luați repede ce aveți de luat și ștergeți-o, să nu vă prindă ofițerii c-o pățiți. Convorbire, eri, între generalul Prezan și soldați în tabăra de la Zimnicea, după teribila ploaie pe care am avut-o la trecerea podului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despre cineva care, la răceală gravă, întrebuințează ca medicament: 1) o zemă bună de prune, 2) un ceaiu de struguri; iar ca depurativ urodonal de Deal. După ce se vindecă, același personagiu devine temperat și mai cere la bodegă decât o țuică mică la țap, pe care o bea cu grijă ca să nu piardă nimic. D-l Atanasescu (actorul) a venit la masaj fără să mă vadă și să mă recunoască și a angajat o conversație cu maseurul său, din care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi Rădășanu?". Eu am răspuns că bine. Cum bine ? Am reușit. Tare s-a mai bucurat ca și cum aș fi fost băiatul lui. Și a zis: "Așa mai zic și eu". Și ne-a pregătit o masă cu mâncări alese, vin, țuică, ca la cine știe ce musafiri mari. N-am fost cine știe ce om deștept, dar tare mult am muncit în viața mea, că am avut și o soție ideală pe Eugenia ! Și când s-a împlinit anul, gata și băitanul, așa a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
greu. Și din pricina unei note slabe nu-i da voie în oraș. Și atunci Nae Jindiceanu se ducea la școală și-l cerea la un ofițer și-l lua în oraș. Și la restaurantul Rățoi, îi da un păhărel de țuică, o jumătate de vin și mâncare cât a poftit. Îl ducea acasă la el și-l lăsa până la ora hotărâtă, când îl lua și-l ducea la școală și acolo îi mai da și 30-40 lei. Cine mai face așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de votcă, pentru mămica și pentru mine, din cele pe care le luase din magazia misiunii lor, probabil, pentru a le oferi oficialităților române, la fiecare obiectiv vizitat. Observând pasiunea cu care oaspeții sovietici se bucurau de aroma și tăria țuicii românești, domnul Constantin Oancea, adjunctul ministrului, care îl însoțea permanent pe oaspetele de la Moscova, îl întrebă pe primul adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S.: Cum au primit diplomații sovietici, mai ales cei de la ambasade, restricțiile la consumul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
modalitatea de a comercializa o mulțime de produse, expuse pe marginile drumului spre vânzare trecătorilor, la prețuri extrem de convenabile. Cu acest prilej, mi-am cumpărat un set de șase pahare, încrustate cu fire de argint, dar numai formatul mic, pentru țuică fiartă. Pentru vin fiert aveam ceva asemănător, încrustarea era în alpaca, primite cadou de la colegii de la Moscova, la terminarea misiunii de opt ani, la Ambasada României din capitala imperiului sovietic. Duminică seara, după excursie, la ambasadă mă aștepta chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru o Întreținere mai ușoară. Decan al Facultății era prof. dr. Gheorghe Dinulescu. La prezentarea proiectului a răspuns asemănător tuturor factorilor mânuitori de fonduri din toate timpurile: “N-avem bani!”. Dr. Dima nu a replicat. A cumpărat o sticlă de țuică, i-a pus-o În mână tehnicianului autopsier Pandele (un bețiv notoriu) și l-a rugat ca În după amiaza zilei respective să scoată podeaua de lemn din sală. În fața situației create, a urmat o discuție mai puțin plăcută, dar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ori pe săptămână, partidul trimitea un învățător tânăr s-o învețe pe bunica Ana are mere. Bunica n-avea mere, dar avea totdeauna o bucată de slănină afumată, o ceapă, o bucată de turtă de mălai și o sticlă de țuică, pe care le punea pe măsuța de lemn cu trei picioare din mijlocul curții, în fața învățătorului. Mai luând o bucată de slănină, mai ridicând păhăruțul, învățătorul o tot pisa pe bunica să învețe buchea. Dar bunica îl privea cu superioritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
hm!) Polina O (de la Oprișan) și cu asta basta. Dar, cum eu nu aveam complexe de superioritate față de învățătorul acela altfel bonom și vesel de la un anumit păhăruț în sus, am profitat de școala gratuită și am învățat, pe lângă băutul țuicii, să scriu și să citesc. Ei, eram scriitor? Ba bine că nu! Mai urma să devin cititor. Aici a fost mai dureros, dar asta e. Eram trimis la cooperativă să cumpăr produse de bază, cum le zice acum: petrol lampant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu sunt făcuți pentru a fi mângâiați. Ciobanii și-au făcut treaba repede și într-o oră obținuseră elementul de bază pentru brânză. Odată treaba terminată, m-au invitat să iau prânzul cu ei: sarmale, gogoși și băutura locală țuică de mere... ". Recunoști descrierea? Cum te simți ca un om care trăiește într-un loc aflat cu o sută de ani în urma Europei? Din perspectiva ta, vezi Europa cu o sută de ani în față? Iți pasă de " ora exactă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]