198,372 matches
-
pre noi - pentru ea anume - care nu se poate uita pe sine și este atât de pipernicită - pardon de minusculă ca volum: Cunoaște-te pe tine însuți - aceasta se zice ar fi respectiva capodopera care de fapt este inexistentă... Chiar așa! să lichidăm această capodoperă din simplul motiv că ea pur și simplu este imposibilă: Cunoaște-te pe tine însuți - continuu transport extatic de sensuri poate că fără sens... * * * fluturele se așează pe orizontala crucii acoperind o cifră din anul morții
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
bine. iar dacă se dedă la vicii e pentru că are prea multă libertate în aia pe care um 01256 caracal încă mai are sigiliul. sînt milioane de beculețe stinse în capul tău, pentru fiecare dorință aprinde cîte unul. chiar și așa viața abia mai pîlpîie. închis în sicriul cu mîner - valiza aia are șansa unui singur dumnezeu. dar nici nu se dă înapoi să privească prin orificiul făcut de-o molie scene din cina cea de taină cu vangelis pink floid
valiza by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4871_a_6196]
-
de-atunci, n-am fost eu? Și cum începeau să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu arii din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
s-o ia mereu de la capăt. néné și gackel rezemați în coate îl ascultă pe profesorul de istorie - peste un an se va sinucide în apele lacului starnberg - dar el își ține lecția doar „pour les beaux yeux de sisi”. așa cred toți. chiar și tatăl care stă pe sofa cu piciorele încrucișate. și-a făcut ora de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
dragostea în vreme de iarnă. Doina Pologea pânză cutată foarte des unii aruncă căldări sau munți de ură asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul în desenul de pe pielița subțire a oului așa nu mai deslușesc ochii dincolo de pânza cutată chipul lui Dumnezeu scris pe pielița fină a sufletului omenesc risipit în viscol eu îți sunt ție un fel de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
Ce pentru mine e ca și când v-ați fi vărsat propriul sânge ceresc... *** Numai neaveniții cred că e simplu să fii marele poet, de exemplu, printre taxatorii de bilete (de tramvai, în speță). Locul e deja ocupat de Vasko Popa și așa rămâne. Ce să mai vorbim de băutorii de vin în loc de apă. Concurența e într-atât de a-temporală și a-normală încât numai computerul poate da obiectiv câștigătorul. Oricum ar fi, eu nu mă dezic de Villon. Până și în
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
-mă cu mai toți strămoșii, am decis - odată pentru totdeauna - să nu particip la concurs! Imediat s-a găsit cine să-mi dea Marele premiu pentru neparticipare. Și-au început să curgă și alte premii. Coronițe. Ordine și distincții. Și așa mai departe. În secunda aceea fatidică mi-am dat seamă ce face dracu când nu doarme. El decernează premii. *** El a iubit și alte femei. Ele i-au fost sferturi, treimi, cincimi. Depinde. În cel mai bun caz - jumătăți. Și
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil arc trupul meu juvenil De nerecunoscut în această formă Transcende norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
un jilț aurit mi-a spus a doua zi , vizionar, la hotel vasiliu am trecut cu 130 la oră prin comuna tutova la ieșire pe o băncuță de lemn stătea un om cu o vioară dar nu cânta o ținea așa pe genunchi visător de fapt era trist și tăcut am crezut că e george enescu nu cred, m-am contrazis imediat, cred că e ciprian porumbescu nu, nici vorbă , mi-a zis vasiliu, e celălalt vasiliu, poetul din bacău în
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
respectivă. Textul găsit acolo m-a și liniștit - în privința lui Lucian -, dar, mai ales, mi-a incitat curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții literare. Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții literare. Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia în serios și să se concentreze pentru un debut editorial. Fiindcă, „părintele” poetului vasilescu este un spirit
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine în frica lor de moarte (poate că mie nu-mi era frică decât că n-o să fiu un mare poet) și tot mergând așa pas de defilare printre amărăciunile lumii mele de cartier am văzut un om aprinzând un chibrit și dându-și foc. se pare că erau ore de când amenința că o va face era deja înconjurat de oamenii de la tv de la jurnalul
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
centimetru pătrat pe mine nu mă mai interesează cine a inventat omul mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din motanul meu a început să picure apă cu o singură picătură poți întemeia un deșert așa - ca un secret între pleoape
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
Nicolae Tzone domnului Mihai Șora voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie din ce în ce mai repede poate așa voi înnebuni cu mult mai târziu sau poate niciodată voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea nu se vede trebuie fără modestie să vă spun o dată în plus că eu
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna dealurilor care coborau pe lîngă Iza și Mara direct în Tisa, iar de acolo secau birturile prin cele un milion de pîlnii mereu deschise, trase acolo de creionul de tîmplărie al lui Molotov, ca într-
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]