3,115 matches
-
avu vreme s-o prindă Înainte ca ea să se prăbușească peste tumulus, unde se chirci În poziție fetală. - Marie! Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oamenii de succes care sunt Înclinați spre sinucidere pentru că văd dincolo de iluzia succesului și vor să termine cu tot... - Dacă nu‑ți place existența, atunci moartea Îți oferă eliberarea. Dacă vrei, poți numi acest lucru nihilism. - Da. Stilul american - fără abisuri, a răspuns Ravelstein. Dar evreii simt că lumea a fost creată pentru fiecare dintre noi În parte, și când distrugi o ființă omenească distrugi o lume Întreagă - lumea care exista pentru acea persoană. Brusc, mi‑am dat seama că‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cealaltă a graniței morții. Oare femeile acelea socoteau că dragostea poate salva vieți? Dacă ar fi răspuns la Întrebările unui sondaj, ar fi negat asemenea lucru. Așa cum suna faimoasa afirmație a lui Ravelstein, nihilismul american e un nihilism lipsit de abisuri. Dragostea - pe bună dreptate sau pe bună modernitate - ar putea fi privită azi ca o pasiune discreditată, dar surorile de la reanimare, aflate permanent pe linia de front a morții, erau mai receptive În fața sentimentelor pure decât colegele lor care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță: Nu știi cuvântul poetului cum că îngerii au nevoie de el spre-a pipăi abisul unde ei înșiși nu pot să pătrundă? Tudorel: Ce plictiseală! Mă-ntreb când o să se termine odată? Angheluță: De ce să se termine? Ce nu-ți convine? Tudorel: Într-adevăr nu de recoltă ne plângem, repurtăm mari succese în ramură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
supușii lui Ozymandias, ca să nu mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles. Dar n-am de gând să intru aici în aceste amănunte. Povestea mea e un basm, iar basmele nu sunt pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mereu. Dar viața e frumoasă și furnizează nenumărate prilejuri de-a uita ce-i rău și de-a valoriza ce-i bun. Aici intervin Prietenii, care ne înveselesc, ne poartă de grijă și sunt foarte atenți ca noi să ocolim abisul deznădejdii. Prietena Elenei se numea Ioana și era o fată cu părul blonziu, înăltuță, șchiopătând puțin cu piciorul drept, atrăgând arareori privirile asupra ei. Cei care totuși se uitau după ea o făceau fiindcă strada era de regulă pustie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de contemplare o aduc pe poetă în acea stare de poezie. Toate cele patru anotimpuri sunt ilustrate prin texte sugestive, cu o tematică variată, cu kigo-uri și simboluri universale sunt bine alese. Citez: Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-nțețoșată În abisul nopții strălucește muntele cad fulgi de nea O natură plină de lumină și culoare, feerică, statică sau în mișcare, în toate tonurile, calde sau reci, de la albul imaculat și strălucitor al fulgilor, acoperind muntele, până la cenușiul norilor la vreme de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci abisuri de iraționalitate vine oare dezgustul față de incest la o specie care nu simte dezgust față de crimă? Trebuie că acesta a fost un obicei născocit de mame, temătoare că fiicele lor, mai tinere, le-ar fura soții, și susținut de tați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se întoarcă la lupta zilnică, la veșnicul cățărat al piramidei, la acel nesfârșit târâș în sus, agățându-se cu ghearele și cu dinții, pentru că cea mai mică nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau în fiecare dimineață ascensiunea muntelui de ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că sunt nebun dacă am pretenția ca șoseaua să fie deviată prin zona asta. Trebuie că sunt nebun. Văzut așa, la rece, e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind ore întregi abisuri, într-o călătorie în care fiecare pas putea fi și ultimul. Nici nu se visa încă la șosele care să lege restul țării de acel podiș izolat și mizerabil. Nu prea era nimic de găsit pe înălțimi, cu excepția vreunei văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În abisul dintre vise se ascunde blânda Lună. Stă cu porțile închise, iar lumina ei adună umbrele întunecate, ce dansează-n ritm frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare
Cânt. In: Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]
-
Nu că Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul era roz și ți se servea și șampanie. Din fericire, scurta perspectivă în abisul de coșmar de la clasa economic rămăsese cu mult în spatele ei. Amanda s-a uitat prin cameră cu un ochi critic. Firidele cu arzătoare de ulei parfumat, în stil roman, erau cam demodate. Tot stabilimentul era sub standardul centrelor de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fel este indescriptibil. Există mai multe adevăruri pentru un singur lucru. Toate mi se arată pe rând și toate strălucesc o clipă În lumina inimii, la fel de posibile, apoi se sting unul după altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva Înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel este indescriptibil. Există mai multe adevăruri pentru un singur lucru. Toate mi se arată pe rând și toate strălucesc o clipă în lumina inimii, la fel de posibile, apoi se sting unul după altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
balconului. Ba, la un moment dat, din exces euforic, el a prins a părea, ca un fel de parașută, primprejurul ei, Însă, palmele, fiindu-le, de-acuma, transpirate, degetele le alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul celor nouă etaje, câte număra blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul cu solul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Domnișoara ri ceva groaznic știam că trebuia să mă aștept la un nou moment de sinceritate-naivitate. Pentru că Domnișoara ri devenea din cînd în cînd tulburător de naivă, își pierdea brusc toate reperele, chiar și gustul pentru ludicitate și devenea un abis de stupefacție, de semne de întrebare, de neliniște. Ciclurile sale naive puteau dura o jumătate de zi sau chiar mai multe zile în șir. — e atît de groaznic ceea ce ați aflat încît trebuie să mă treziți, din nou, la ora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uneori la cuvintele avînd semnificații mult prea subtile pentru mine, de o ambiguitate care îmi provoca un fel de amețeală. Conversațiile mele cu Domnișoara ri îmi dădeau deseori această senzație, că mă aflam gol pe o punte îngustă deasupra unui abis... Uneori, cînd se întîmpla să luăm liftul împreună, Domnișoara ri îmi arunca o privire plină de reproș. „m-ați locuit în lift”, spunea ea după ce ieșeam din el, iar eu nu aveam cum să o contrazic. De altfel, din ce în ce mai des
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un elev silitor și mai ales te-ai trezit repede, mult mai repede decît majoritatea bărbaților din categoria ta. ai încercat chiar să faci un pas spre mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prezinte una, două sau mai multe astfel de mostre, și să facă apoi analiza eșecului lor. mulți analizară diverse prime fraze care îi marcaseră încă din adolescență, începuturi de roman dintre cele mai fascinante, dar nesublimate, altfel spus abandonate în abisul indiferenței de istoria literaturii. Cum eram singurul scriitor de origine română admis în această lume, am fost invitat să vorbesc printre primii și am reușit, recunosc fără falsă modestie, să atrag atenția asistenței printr-o analiză a primelor fraze de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]