3,167 matches
-
gura doamnei Tonitza că cele două lucrări sînt singurele opere de acest gen ale celebrului artist. Ca un demn elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
ai avea un cont, asigurător, la CEC". Cinismul, ca o îngroșare voită a vocii imature la adolescenți, dar și - de ce nu? - și la mai vîrstnici, e inflorescent. Să fie și o modalitate a autorului de a-și face curaj în fața abisului ultim? Tot ce se poate. Dar cum rămîne cu umilitatea, cu modestia obsecvioasă, cu reducerea subiectului la ceva banal, șters, insignifiant? Chiar dacă e o poză, putem la fel socoti că și cinismul e o poză! Să presupunem mai bine că
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
artificialitate, relaționarea subiectivă a personajelor nu este suficient alimentată factual, motivațional. Cu toate aceste scăderi, poate că inerente unui debut, Babluani reușește un film bun, fără să trivializeze ceea ce dă nota de spectacular, prin desenarea unor personaje cheie și a abisului uman care, cum spunea Nietzsche, ne privește ori de cîte ori privim adînc în el.
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate investigații psihologice." (p. 268
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
vizibil și definitiv. Creatori ai unei civilizații făcute spre a fi ,,purtate pe șaua calului", după cum necruțător și cu o îndurerare surdă constata G.M. Cantacuzino, se pare că provizoratul ne-a intrat atît de profund în fibra morală și în abisul psihologic încît nici pînă astăzi nu ne-am lecuit de convingerea că lucrul durabil iese, în ceea ce ne privește, din scara umană și că proiectele mari nu sînt decît simple poligoane pe care ne putem exersa în văzul lumii vocația
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
gândire sunt strict interzise. Ba mai mult, aș spune că literatura critică a realismului socialist este în întregime teoretică, întrucât și-a inventat, propriu-zis, un limbaj de grad secund, o serie nesfârșită de pseudoconcepte, de metode-fantomă - lianturi care să cârpească abisul dintre ideologia totalitară și literatură.” Cartea Constantinei Raveca Buleu reconstituie un desen de adâncime, ieșind din hotarele literaturii, dar rămânând în sfera culturii: „Am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placă turnantă înspre articularea modernismului european major, care
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să zicem, încercare de
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
o formă sofisticată de deghizare, drept o mască prin intermediul căreia el căuta să obțină ceea ce Unamuno va numi mai mai târziu la seguridad de la consciencia: o minimală protecție existentială împotriva acelei devastatoare "disperări negre" pe care faptul de a privi abisul drept în față o atrage numaidecât după sine. Cum spune Safranski, "el alesese filologia ca un mijloc de disciplinare în fața tentației stârnite de enormele orizonturi ale percepției și pasiunilor artistice. "Mâna orbecâindă a instinctului", evident, nu-l mânase spre marea
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
scurtă și de simplificatoare) a cărții lui Safranski cu o mărturisire extrem de plastică și revelatoare făcută de Lou Andreas-Salomé, muza lui Nietzsche pentru o vreme: "E ciudat cum, în cursul conversației noastre, am reușit cu neîndemânare să coborâm în acele abisuri și locuri amețitoare unde oamenii se duc doar să le privească adâncimile. ș...ț Dacă cineva ar fi tras cu urechea la conversația noastră, ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
se constituie până la urmă ceva care seamănă cu literatura. Fie din plăcerea perversă de a te simți disprețuit ca cititor, fie din curiozitate (curiozitatea doctorului Minda din romanul îngerul de gips al lui Nicolae Breban de a vedea până la ce abisuri de promiscuitate îl va duce Mia Fabian), parcurgi totuși cartea de la prima până la ultima pagină. Și descoperi o lume a trivialității nevrotice, o lume dizgrațioasă, dar autentică. Nu e puțin, în condițiile în care inițial credeai că nu vei descoperi
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
Cosmin Ciotloș B. Fondane, Opere XIV. Baudelaire și experiența abisului. Traducere din limba franceză de Ion Pop și Ioan Pop-Curșeu Ediție critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin. Studiu introductiv și sinopsis al receptării de Mircea Martin. Prefață de Monique Jutrin, postfețe de Ioan Pop-Curșeu și Dominique Guedj
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
a-i respinge pe rând, termeni ca studiu, eseu, critică genetică, critică tematică, critică de profesionist, critică de poet. Cel mai la îndemână ar fi (dacă faptul n-ar constitui o blasmemie) să vorbim, în cazul lui Baudelaire și experiența abisului, despre un mare poem interpretativ. Deși are o certă bosă teoretică, Fondane nu recurge la soluțiile de lectură ready made cu care, prin forța lucrurilor, teoria operează. Nici măcar conceptele nu-l conving până nu le verifică el însuși rezistența și
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la rândul
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
reflecții „de indice”, mi se pare mai sugestiv să urmărim algoritmul (și, totodată, etica) raționamentului lui Fondane. Simplificând și, inerent, sacrificând mult eleganța scenariului, luat în întregul său. A afirma că principalul „cal de bătaie” este, în Baudelaire și experiența abisului, prejudecata critică reprezintă nimic mai mult decât tot o prejudecată. (Toate eseurile au ambiția aceasta și destule dintre ele o și împlinesc). Ce-l intrigă pe Fondane e preconcepția „cu metodă”, preconcepția rafinată, rezultat al unui efort de interpretare și
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
n-am fi destul de egalitari încât să facem și din sănătate și din liniște capete de pod ale creației ? E o întrebare legitimă. Cum legitime sunt o serie întreagă de întrebări (de o aiuritoare densitate) formulate în Baudelaire și experiența abisului. Aș avansa și eu una, sub beneficiu de inventar, de astă dată. Arnaud Bikard vorbește într-un rând despre o „linie Fondare” lectura critică a poeziei, despre o posteritate care, în ciuda complicațiilor editoriale, ar împlini reparatoriu destinul acestei cărți, pe
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
reparatoriu destinul acestei cărți, pe drept cuvânt, extraordinare. Fără a pune la îndoială frumusețea, inclusiv morală, a acestei metafore, sunt, recunosc, destul de sceptic nu doar legat de existența unei atari descendențe, dar și de posibilitatea existenței ei. Baudelaire și experiența abisului e o carte care interzice, prin toată textura ei ideatică, nu numai reducția la concept, dar și extrapolarea ori, cu-atât mai mult, generalizarea.
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
nu doar cazul Ericăi Bain, ci pe cel al unei națiuni traumatizate. Regizorul ne înfățișează o veche, dar nouă maladie a omului modern care trăiește în inima civilizației celei mai avansate și este pus în situația de a-i sonda abisul: frica. Neil Jordan a realizat un film despre frică care trimite la efectele generate de 11 septembrie, inamicul a pătruns în oraș și poate fi oricare dintre trecătorii grăbiți să ajungă la slujbă, însă regizorul inversează într-un fel rolurile
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
dramatică (fiind niște consecințe ale alienării), dar ele sunt, în realitate autonome, au o subtilitate literară proprie. La rigoare, grija pe care cei trei o poartă puilor de rândunică aciuați în cuibarul găinilor e, până la un punct, o punere în abis a întregului roman. La fel cum goana după orizont a Cristinei, o aspirație de tot banală dacă ținem cont de vârstă, poate fi înțeleasă ca o căutare latentă a „altor orizonturi”, eventual a acelora în care sunt plecați părinții ei
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
Fericirea din Danemarca, restaurantele sale, dramele TV, egalitatea de sexe din Suedia, romanele polițiste, giganții din comerțul cu amănuntul, școlile din Finlanda, bogăția de petrol din Norvegia și cântecele sale ciudate despre vulpi, dar și revenirea spectaculoasă a Islandei de la abisul financiar- toate acestea au creat, de-a lungul timpului, ideea "miracolului scandinavian". Însă, fiecare parte a acestui puzzle ascunde "secrete murdare". De exemplu, ce credeți că se ascunde în spatele celei mai fericite țări? The Guardian a spus "de ajuns!". Țările
Secretele murdare ale țărilor scandinave. Adevărul din spatele miturilor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54866_a_56191]
-
Angelo Mitchievici Domnișoara Christina (2013) Regia: Alexandru Maftei. Cu: Ioana Anasatasia Anton, Maia Morgenstern, Tudor Istodor. Genul filmului:Dramă. Premiera în România: 01.11.2013. Produs de: Abis Studio. Distribuit în România de: Abis Studio. Într-un poem reușit, intitulat Bazar sentimental , Ion Minulescu descrie budoarul unei dame care cultivă cu obstinația amatorului un erotism informat cultural transformându-și budoarul într-un fel de anticariat, un bricà- brac
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Angelo Mitchievici Domnișoara Christina (2013) Regia: Alexandru Maftei. Cu: Ioana Anasatasia Anton, Maia Morgenstern, Tudor Istodor. Genul filmului:Dramă. Premiera în România: 01.11.2013. Produs de: Abis Studio. Distribuit în România de: Abis Studio. Într-un poem reușit, intitulat Bazar sentimental , Ion Minulescu descrie budoarul unei dame care cultivă cu obstinația amatorului un erotism informat cultural transformându-și budoarul într-un fel de anticariat, un bricà- brac senzual, ridicând, în același timp, kitschul
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
care apare pînza Olympia a aceluiași Manet, transformînd metalepsa în omagiu adus apărătorului ei; nu lipsesc aici alte nume și pînze celebre semnate de un Velasquez, de un Greuze sau de un Van Eyck, care asociază metalepsa cu punerea în abis și efectul de specularitate; un loc deosebit îi revine „ekphrasis-ului” ca descriere metaleptică a unui tablou real sau imaginar asumată de un text literar. Datorată, desigur, unei priviri democratice asupra domeniilor și genurilor, este de semnalat prezența unor referiri la
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător și să pună în cauză mijloacele de reprezentare. Genette o asociază, de asemenea, cu înșelătoria, prefăcătoria, cu jocul de roluri, atribuindu-i și o anumită încărcătură ludică. De altfel, frecvența termenului
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
plecarea lui nu e neapărat o evadare autentică: Ganin pleacă spre Franța, spre Provence, unde știe că îl așteaptă marea. Greu e de spus dacă pentru el marea înseamnă sinucidere, sau simplă repunere a identității sale de nostalgic într-un abis al nesfîrșitului, al imensității care te cuprinde și te videază din interior. La urma urmelor, marinării secolului XVIII au fost primele victime, ne-o spune istoria medicinii, ale nostalgiei. Cum arata nostalgia celor care nu au plecat niciodată de acasă
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]