8,856 matches
-
se urce în mașini. Cum de-am fost tocmai eu ales să îndeplinesc această misiune merită câteva speculații. Din câte știu, domnul energic, de vârstă mijlocie, care m-a desemnat pentru onorabila îndeletnicire, nu avea habar că sunt fratele mirelui absent. De aceea, e logic că am fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei de ani și fusesem de curând recrutat în armată. Am certitudinea că numai vârsta, uniforma și inconfundabila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori și ai murit cât ai zice of... - Așa-i și nu-i așa, spuse din nou, oarecum absent, Extraterestrul. Se vede că femeia era Încăpățânată și, orice Îi spuneai, o ținea tot pe a ei. Logica nu avea nici un efect asupra sa. Dacă o luai cu binișorul și Îi dădeai, cum se spune, nas, femeia prindea glas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o seară Înainte, Își pusese un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent, adăugând: Da, m-am sculat de câtva timp... - Nu cumva vreți să plecați? Mașa Îi pusese cu oarecare strângere de inimă această Întrebare. - Te-ai temut cumva că voi rămâne aici pentru totdeauna? o Întrebă el, fără să-și desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochii de pe dealurile ce se profilau În zare... Mașei i se făcu rușine. Într-adevăr, femeia credea că va scăpa destul de greu de musafirul buclucaș. - Dar nici n-ați mâncat. - Nu mi-e foame, răspunse oaspetele cu o voce la fel de absentă. - Să vă fac un ceai și o omletă. Nu puteți pleca așa... Aveți de străbătut o cale atât de lungă... - Sunt obișnuit cu drumurile, spuse musafirul, privind În același punct pierdut pe cer. - Din păcate, laptele pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
parcurși Tony Pavone realiză de fapt, Atena se dovedi a fi extrem de comunicativă. Își descărca sufletul, povestindu-i scene din viața familiară, În mod deosebit cu lacrimi În ochi Îi descrise marea tragedie ce se abătuse asupra părinților ei. Suficient absent, Tony Pavone nu recepționa vorbele fetei... Gândurile sale erau ocupate cu numeroasele șantiere pe care le coordona, la sărbătorile Crăciunului care se apropia și destul de Îngrijorat de timpul nefavorabil care-i diminua randamentul execuției. Avea suficiente motive să fie necăjit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau enervante, efectiv interminabile...! Biata fată Își descărca sufletul unui om preocupat până peste cap de necazurile lui, care În nici un caz nu putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împreună. Deci, În scurt timp reuși să cumpere tot ce era necesar, se bărbieri după care intră În dormitor să vadă dacă prietena mai doarme. Întradevăr nu mai dormea dar, o află destul de somnoroasă. Carla deschise mai bine ochii. Privi absentă la el câteva momente, răsuci butonul radioului potrivindu-și perna În așa fel ca să poată cerceta Încăperea dintr’un unghi cât mai favorabil și, realizând cine se află În camera ei, se mai răsuci În așternut, Însfârșit, privindu-l cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceru unul și Încă unul ca În final să solicite o Întreagă sticlă. Astfel, cufundat În adâncă meditație nu observă agitația noilor consumatori unde localul Își primea clienții, În timp ce orchestra Îi Întâmpina cu șlagăre de muzică ușoară, În timp ce el privea absent. Gândurile sale Îl trimeteau În urmă atunci când Înainte de-a părăsi țara oferise prietenilor În acest local, un „Banchet” de adio, iar solista localului le ținuse companie până la ziuă, o dovadă În plus, după părerea lui, fata spera mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
roată la ce-i prezenți În birou. În fața acestei penibile scene de intimidare, Tony Pavone invită pe cei prezenți să părăsească biroul oferind intrusului un scaun pe care acesta Îl refuză ostentativ. Lct.Colonel Tudose Ion privea la Tony Pavone absent oferind impresia unei concentrări masive probabil, de felul de cum va putea să-l intimideze să-l poată manipula forțându-l să comită greșeli. Tony Pavone rezistând presiunii hipnotice, zise. „Vă stau la dispoziție...!!” Anchetatorul nu răspunse imediat. Mai pufăi câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
majore. Te sfătuiesc să renunți...!!” Atena insistă. „Nu mie teamă... Organismul meu e tânăr, el va respinge orice Încercare de anomalie. Vă rog, domnule doctor, fiecare secundă risipită va Îngreuna salvarea...!!” Gânditor, directorul Înconjură biroul său din lemn masiv privind absent la cele două sertare pline cu cadourile costititoare aduse de fată, apoi privi din nou la Atena, precizând. „Orice tentativă de a salva o viață, este În interesul științei, al medicinei În general...!! Bine, dacă astai dorința ta...! Oricum după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Artur Sammler, opusese rezistență cu Încăpățânare. Iar Elya era și el devotat unor principii de conduită ce păreau a fi discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avem grijă unul de altul. Așa cum tu te Îngrijești de mine pe partea cu H.G. Wells, eu mă gândesc la fericirea ta. Margotte este o persoană mult mai puțin sensibilă decât tine. Dacă un bărbat ca doctorul Lal ar fi absent mental săptămâni În șir, ea nu și-ar da nici o clipă seama. Nu Îți aduci aminte cum vorbea Ussher cu ea? — Îi spunea să tacă din gură. — Exact. Dacă soțul meu m-ar trata așa, nu aș putea suporta. — Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea pe toți era beatitudinea prezenței. Ca și cum - da - binecuvântați sunt cei prezenți. Sunt aici, și totuși nu sunt aici. Sunt prezenți și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă, era o Încăierare ciudată. Sammler nu credea că negrul avea să-l sugrume pe Feffer până Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și-l amintește pe Connolly îmbrăcat cu totul nepotrivit pentru acea vreme. Era o zi de octombrie vântoasă și el avea doar un tricou pe el și o jachetă subțire de bumbac. Când și-a ridicat tricoul ca să se scarpine absent pe burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar, cumva, când a venit vorba, posomoreala a fost mai ușor de mimat decât entuziasmul. — O, draga mea, a zis Richard. O asculta doar cu o ureche. — Cred că o să mă bag în pat, a zis Sheba. El a pufnit, absent. Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul: — Și, Caitlin, cum e? — O, bine. Un pic revărsată și șleampătă, a zis Sheba zâmbind, ca pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă. El avea un aer absent. Când s-a aplecat să-l sărute, el parcă nu și-a dat seama și s-a întors. Ea a făcut observații legate de curățenia din casă. Bucătăria mamei lui o făcea pur și simplu de rușine pe a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
presupun... și nici eu nu mai aveam răbdare să aștept... Așa că, În cele din urmă, el a renunțat și am hotărît amîndoi să venim la dumneavoastrăă Doamnă Nemuro, Îți cam place să bei, nu? Sticla cu bere din care turna, absentă, În pahar, se opri, undeva, În aer. Rămase cu gura căscată. — Ei, din cînd În cînd, confirmă ea, zăpăcindu-se. De cînd mi-a plecat soțul... stau singură aici și aștept și visez cu ochii deschiși... Ce vis ciudat... Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
contrabandă sau falsificări de bancnote... Femeia rămase cu paharul În mînă. Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În drojdie. Nu m-am clintit. Oare era dusă pe gînduri, supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce credeai că vorbesc ? — Credeam că despre un bărbat și o femeie, spuse ea fără cea mai mică urmă de interes, ca și cînd ar fi dat la o parte o coajă de mandarină. Apoi Își fixă din nou privirea absentă În pahar. — Măcar știi ce conținea? Încercam să-mi stăpînesc mînia. Cum e posibil să nu te intereseze cîtuși de puțin jurnalul soțului dumitale?... Dar oare cine te poate interesa pe dumneata? Zău că nu te Înțeleg. Dar nici fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părea să clocotescă În pahar datorită sifonului, arăta ca un lac adînc din care se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și eu ce mi-a mai rămas În pahar și am mai comandat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o dată, dar tot ocupat. L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai sunat de vreo șapte ori pe parcursul a douăzeci de minute dar... În zadar. Același ton de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între dinți și rodea neîncetat. Dacă a uitat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una priveam fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o oră moartă între două ore de curs, în cancelarie. El era vesel, terminase de tradus Trei scrieri despre Iuda, al lui Borges, pentru o revistă literară, și voia să-și împărtășească cumva bucuria lucrului bine făcut. Eu mă uitam absent pe geam, poate scrijelind amintirea altor toamne, cu miros de must și trupuri de femei încă bronzate... „Domnu’ coleg, dumneavoastră ați auzit, din întâmplare, de Borges?” Am tăcut. A plusat. „Se scrie B-O-R-G-E-S, poate așa vă este mai ușor?!” M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a ființei care spera reîntregirea. Lung, după ce povesti cele întâmplate cu o zi înainte, încheind curiozitatea învățătorului și a Anei care ascultase prefăcându-se a fi neatentă, termină înălțând ceașca de țuică în sănătatea celor ai casei și a judecătorului absent, aflat acum, instalat definitiv, în capitala județului. Dar asta fusese a doua zi, după ce-l condusese la tren. Atunci era în vară, în cea mai puternică lună a verii, secerișul pe terminate, seceta din acei an își vădise tăria, calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]