2,725 matches
-
înseamnă a ignora problema adevărului. *16 Noi recunoaștem existența unor norme și a unor abateri de la norme și nu născocim doar descrieri pur verbale, în această privință punctul de vedere behaviorist este bazat în întregime pe o teorie greșită a abstracției. Numerele sau normele sunt ceea ce sânt, indiferent dacă le folosim sau nu. Desigur, eu sunt cel care numără, eu sunt cel care citește ; dar reprezentarea unui număr sau recunoașterea unei norme nu este același lucru cu numărul însuși sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cuvânt probabil în sensul de principiu dătător de viață. Cu greu ar fi putut bănui asociația cu o grădină de zarzavat pe care o suscită astăzi. *9 Ne putem pune, împreună ou Teeter, întrebarea dacă este de dorit să facem abstracție de implicația modernă a cuvintelor și dacă, cel puțin în cazuri extreme, acest lucru este posibil. Aici ne întoarcem din nou la problema reconstituirilor istorice, a posibilității și oportunității lor. Au existat cercetători care, ca Charles Bälly, *10 au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
au înregistrat acele ramuri care furnizau produse pentru Piața Comună, în condițiile în care, în primul deceniu de existență, aceasta înregistra o creștere de patru ori a volumului schimburilor comerciale între statele membre: automobile, fibre artificiale, instrumente de precizie. Făcând abstracție de fondurile alocate agriculturii și dezvoltării regionale de la bugetul Uniunii, Italia a cunoscut progresul prin forțele proprii, dar beneficiind de un context favorabil: existența pieței comune, participarea la programele comunitare, dezvoltarea infrastructurii internaționale. „Tigrul baltic”. Dintre statele care au aderat
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian, Mătăsaru Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92390]
-
celor care au contribuit substanțial la ridicarea nivelului cultural al zonei. La baza micromonografiilor școlare s-au aflat lucrări generale de istorie a învățământului, dar și istorii întocmite, de-a lungul vremii, de profesori de la principalele licee din zonă. Făcând abstracție de tonul uneori apologetic, aceste lucrări au conferit informații de un real folos. Anuarele școlare realizate în deceniile interbelice reprezintă o altă sursă importantă de date. Cu toate acestea, unele anuare conțin doar dări de seamă și statistici ale elevilor
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
autorul lucrării Biserica primară, apărută în limba franceză în anul 1978 și la noi în anul 2008, care la pagina 8 își exprimă propria credință în adevărul istoric astfel: ,,La fel se prezintă cazul istoricilor Bisericii ce doresc să facă abstracție de dimensiunea divină a acesteia. Asupra acestui punct, mărturia Faptelor apostolilor este capitală. Ele ne prezintă creația Bisericii ca un eveniment al istoriei sfinte. Nu există nici un motiv să punem la îndoială această mărturie”. Numai dacă ești nebun sau canalie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împreună o istorie a literaturii române nu are precedent. Până în " (data apariției Istoriei literaturii române moderneă cultura românească înregistrase istorii literare ale câte unui singur autor (N. Iorga, N. Cartojan, E. Lovinescu, G. Călinescuă. După această dată nu putem face abstracție de mult-discutatul și multcontroversatul Tratat Academic, al cărui prim volum a apărut în timpul vieții și sub coordonarea lui G. Călinescu. Istoriile ulterioare (semnate de Al. Piru, G. Ivașcu, Const. Ciopraga, Ion Rotaru, Ion Negoițescu, Dumitru Micu, Alex. Ștefănescu, Nicolae Manolescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
înscris în natura umană, anterior oricărei convenții, independent de voință și dependent numai de natura rațională a omului. Pentru Grotius, legea imanentă a rațiunii umane era în același timp legea dreptății și a nedreptății. Nici o societate umană nu poate face abstracție de dreptul natural, preceptele sale sunt universale, imuabile, obligatorii. Dreptul natural "își are sursa în sine și este imuabil, precum natura și rațiunea"80. Dumnezeu însuși nu poate schimba acest lucru. Și chiar dacă Dumnezeu nu ar exista - ipoteză de-a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
what state all men are naturally in) înseamnă aici fie că ei nu sunt deloc cetățeni, fie că îi considerăm ca și cum nu ar fi cetățeni. Starea naturală este așadar relația care există între oameni în virtutea naturii lor umane, făcându-se abstracție de toate relațiile din societatea civilă. Conform acestei definiții, s-ar putea spune că starea naturală va exista întotdeauna, deoarece toți oamenii, înainte de a fi cetățenii unui stat, sunt mai întâi oameni naturali. Acest înțeles al stării naturale seamănă foarte
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
condiție naturală a umanității la Hobbes trebuie înțeles din perspectiva genezei, deși el funcționează ca o ipoteză logică. Acest concept nu poate fi înțeles în afara metodei inductive prin care el a fost format, iar metoda inductivă ori conduce la o abstracție care nu folosește la nimic, ori lasă un rest. Problema pusă de Macpherson este, pe scurt, aceasta: dacă expresia "stare naturală a umanității" ar desemna psihologia și comportamentul omului primitiv, acestea ar fi oricum imposibilă de cunoscut. Am regăsi de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
după Macpherson, că starea naturală a lui Hobbes nu descrie nici comportamentul omului primitiv (deși acesta ar fi un exemplu mai bun decât omul civilizat), nici pe cel al animalul uman în general, al cărui concept a fost obținut prin abstracție. "Civilizația este întotdeauna și peste tot prezentă la Hobbes"105. Argumentul cel mai important îl constituie definiția pe care Hobbes o dă puterii individuale precum și concluziile la care filosoful englez ajunge plecând de aici. Hobbes definește mai întâi puterea ca
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
inegale. De aici rezultă concluzia că, pentru Locke, comerțul există de asemenea în starea de natură. Ca și în cazul teoriei lui Hobbes, am avea, la Locke, un concept al stării naturale care constituie "un amestec de imaginație istorică și abstracții logice operate plecând de la datele societății civile". În sfârșit, potrivit lui Locke, oamenii din starea naturală sunt dotați cu rațiune și, deci, cu simțul onoarei și al adevărului; ei au posibilitatea de a stabili convenții în afara și înaintea societății civile, pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
status civilis ca ceea ce se opune lui status naturalis - status civilis care este condiția întregii culturi în sensul restrâns al termenului (cultura artelor și științelor), și care se sprijină deja pe o cultură determinată, și anume domesticirea voinței umane. Facem abstracție aici de faptul că Hobbes concepe status naturalis și cultura (în sensul cel mai larg) ca un raport de opoziție". Leo Strauss, "Notes on Carl Schmitt, 'The Concept of the Political'", în The Concept of the Political, de Carl Schmitt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a istoriei. În scrierile sale, Mihail Roller sublinia, și el, rolul decisiv pe care l-au jucat rușii în istoria românilor. Referindu-se la Basarabia, vedea în evenimentul din 1812 unul de două ori benefic: eliberarea de sub jugul turcesc (făcând abstracție de faptul că cea mai mare parte a teritoriului aparținea Moldovei) și pătrunderea unor idei progresiste: „s-au eliberat mai multe teritorii de sub jugul turcesc”, spune în Istoria Românilor, în ediția din 1947, formulare reluată în Studii și note
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a poporului spre libertate”. Cât despre absurditatea tezei susținută de Moldovan alias Stati și de alți ideologi moldoveniști, conform căreia la baza alipirii Basarabiei stă acordul din 28 iunie 1940, consfințit în această formă la Paris în 1947, ei fac abstracție totală de la situația geo-politică din iunie 1940, că URSS și-a întemeiat ultimatumul pe existența anexei secrete a pactului cu Germania, că în 1947 nu se putea face referire la acest document, deși documentul era cunoscut din 1945, iar URSS
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
poate spune la fel de bine că un corp A este în repaus și că alt corp, B, se mișcă uniform față de A sau, reciproc, că B se află în repaus, iar corpul A se mișcă. De exemplu, dacă facem pentru moment abstracție de rotația Pământului și de mișcarea sa orbitală în jurul Soarelui, atunci am putea afirma că Pământul se afla în repaus și că un tren se deplasează spre nord cu nouăzeci de mile pe oră, sau că trenul este în repaus
Caleidoscop by Maria-Magdalena Grivole () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93247]
-
tălmăcitorul?). Un lucru este incontestabil: oricine se apropie de filosofia blagiană simte marea dificultate a acesteia: limbajul în care gîndea și scria Blaga. Termenii acestuia, observa Gheorghe Vlăduțescu, au o valabilitate restrînsă, dar au capacitatea de a "păstra concretul în abstracții", iar dacă sînt scoși din contextul operei, termenii își alterează numaidecît sensul. Filosofia lui Blaga este în fapt un pariu/pact metaforic cu limba română. În adîncul lor difuz, conceptele acestui autor au o natură metaforică, sînt încărcate de aluziv
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Kant răspunde la această întrebare în "Estetica Transcendentală". Aici, el identifică două principii ale cunoștințelor a priori: spațiul și timpul. Pentru a ajunge la aceste principii, Kant își propune să facă două lucruri: în primul rând să izoleze "sensibilitatea, făcând abstracție de tot ce intelectul gândește aici prin conceptele lui, pentru ca să nu rămână nimic decât intuiție empirică. În al doilea rând, vom îndepărta de la această intuiție și tot ce aparține senzației, pentru ca să nu rămână decât intuiția pură și simpla formă a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
moment posibilă cunoașterea empirică și care trebuie înțeleasă separat de aceasta. Materia este dată a posteriori în simțire, pe când forma se găsește a priori în aceasta, iar această origine diferită a ei face ca ea să poată fi contemplată făcând abstracție de orice senzație. Plecând de la această distincție, Kant argumentează că trebuie să înțelegem spațiul și timpul ca fiind forme pure ale sensibilității și, astfel, ca singurele surse de judecăți sintetice a priori. Putem pune în acest punct întrebarea care ne
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
imaginației sale, e mereu încercat de ispita de a fi un mic demiurg al propriei sale lumi. Adler, la care tocmai apelasem ca la specialistul în comportamentul uman, afirmă: „Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care îl face să se gândească mai mult la sine și care îl face să nu țină seama
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bună dreptate deplânsă de I.P.C. Dar nu este totul. Cultura română și acesta este pragul cel mai greu de trecut va trebui să facă saltul în ordinea spiritului, de la imagine, simbol, mit, la idee, teorie, sistem. De la concretul poetic, la abstracția gândirii. Suntem încă mult prea lirici, prea poeți în toate. Și rezolvăm mult prea multe, încă, doar prin intuiții și imagini. Avem nevoie de o nouă cultură: teoretică, mai sistematică, mai rece, mai raționalistă, mai pătrunsă de spirit critic, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spune ca înăbușirea revoluției poloneze a reprezentat o piatră de hotar în percepțiile opiniei publice engleze față de Rusia, privită ca o tiranie sălbatică și avidă de expansiune nelimitată. Relațiile bilaterale și politica engleză în Europa de sud-est nu puteau face abstracție de la această nouă realitate. Noua criză orientală, declanșată de succesele militare ale lui Mehmed Ali în 1832, de înaintarea rusă spre Constantinopol și de alianța de la Unkiar Skelessi, a demonstrat validitatea acestor noi percepții în mediile politice și de opinie
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
că abordarea literaturii lui Eliade nu se poate face fără apel la opera lui științifică: o altfel de încercare este "sortită din start eșecului"64. Fără a încerca să utilizăm o grilă ezoterică de interpretare, nu credem că putem face abstracție de o înclinație care începe din anii liceului "spre științele oculte și magie"65, de credința în puteri mediumnice, clarviziune, telepatie, levitație, fenomene "metapsihice", de viziunea pe care Eliade o avea la douăzeci de ani asupra istoriei religiilor, viziune centrată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Reluând, într-un alt context, caracterizarea marii paradigme a Occidentului, Edgar Morin o numește "paradigma simplificării" sau "paradigma simplicității" și leagă de ea trei principii sub imperiul cărora s-ar desfășura întreaga noastră viață: principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-a operat o altă simplificare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate fi redus la un principiu de bază simplu. Problema este că această bază, la care face recurs gândirea reductivă, este complexă. Nicăieri nu există o bază empirică simplă. "Simplul, afirmă gânditorul francez, nu este decât un moment arbitrar de abstracție smuls complexităților, un instrument eficace de manipulare laminând o complexitate. Geneza este complexă. Particula este hipercomplexă (și deloc elementul in sfârșit simplu). Organizarea este complexă. Evoluția este complexă. Physis-ul este nesimplificabil și complexitatea sa sfidează total înțelegerea noastră cu originea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cotitura filosofică a gândirii, pentru orientarea ei spre inteligibil și absolut. Ființa autentică, pe care filosofia vrea să o surprindă și să o reveleze, dincolo de natură, nu este supranaturalul mitic; ea este o realitate de un cu totul alt ordin: abstracția pură, identitatea cu sine, însuși principiul gândirii raționale, obiectivat sub formă de logos" (Jean-Pierre Vernant, Mit și gîndire în Grecia antică, Editura Meridiane, 1995, p. 455). 249 Athanase Joja, Studii de logică, vol. II, Editura Academiei, București, 1966, p. 301
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]