66,867 matches
-
investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebui să fiu cel ce o întâlnește, din întâmplare. M-am lungit în detalii de ordin personal, dar asta nu înseamnă că, operând aceste eliminări, mobilul meu este în primul rând interesul meu individual imediat, când de fapt încerc să acționez în interesul întregului ansamblu (prin urmare, și al meu, dar indirect). Dacă, pentru început, am făcut să dispară toate serviciile publice ce se nimereau în drumul meu, nu numai clădirile, cu scările și intrările lor cu coloane, coridoare, anticamere, fișiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Un loc unde totul e la nivelul solului și nu există nimeni care să calce pe ei? Îi trebuiră câteva momente ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i nimic periculos. Pompa era acționată de o roată mare, care era pusă în funcțiune de un motor diesel vechi. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. Aici e buba. În general, te puteai baza pe motoarele diesel vechi, dar venea un moment în existența lor în care, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iată-i pe copii. Fetița în scaunul cu rotile, îi zâmbi, iar băiatul stătea lângă ea atât de serios, cu ochii plecați în semn de respect. Trase aer în piept. Sunt clipe în viață când pur și simplu trebuie să acționezi, iar asta, presupunea el, era una din acele clipe. — Copii, v-ar plăcea să veniți să stați la mine? întrebă el. Doar un timp, să vedem cum ne-nțelegem. Fetița se uită la Mma Potokwane cerându-i parcă o confirmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
coșuleț plin cu scrisori în mâna dreaptă. Tocmai se ducea la oficiul poștal când îl văzuse și se oprise uimită. Ce se întâmplă aici? Ce face domnul J.L.B. Matekoni și cine sunt copiii ăștia? CAPITOLUL CINCISPREZECE Menajera ursuză și rea acționează Acritura de Florence Peko, veșnic nemulțumita menajeră a domnului J.L.B. Matekoni, suferea de dureri de cap din momentul în care Mma Ramotswe îi fusese prezentată drept viitoarea nevastă a stăpânului ei. Era predispusă la dureri de cap provocate de stres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doar fiindcă trebuie să ia astfel de măsuri împotriva cuiva care reprezintă un pericol evident pentru domnul J.L.B. Matekoni. Cum ar putea el să se apere de o femeie atât de hotărâtă ca ea? E clar că trebuie să se acționeze în forță și câțiva ani petrecuți în închisoare o vor învăța pe femeia aia să arate mai mult respect pentru drepturile altora. Detectiva asta băgăreață și-a atras singură nenorocirea. Ea este singura vinovată în toată povestea asta. Acum, reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atît fizic, cît și psihic. De aceea, mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui, răspunsese la acest gest de curaj tăndu-i capul, cînd reacția logică ar fi fost aceea de a pune mîna pe maceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară, Însă deocamdată se mărgini să-l lase să acționeze, pîndindu-l Îndeaproape și așteptînd, răbdător, să facă o greșeală. Sub pretextul măririi numărului de supuși, Îl ridică pe Sebastián Mendoza la rangul de om de Încredere și șef de echipă și, deși continua să nu aibă Încredere În el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămînă În afara problemei. Gamboa - Joăo Bautista de Gamboa y Costa - descoperi așadar curînd, că era singur În dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său Îl supraveghea cu o atenție specială, așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu să asculte, nu se născuse ca să fie sclav și, pe deasupra, mai era și singurul care știa cu certitudine că Oberlus Îl Înșelase cu jocurile de lumini, făcîndu-l să naufragieze pe coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săptămînă; Își dădu seama că Iguana continua să-și petreacă timpul mai mult În ascunzătoarea lui decît pe insulă și, Într-o după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fusese luat prin surprindere, și aproape că se bucura de faptul că În sfîrșit se hotărîse să facă acel pas, pentru că l-ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răspunzătoare de ce simți sau ce spui sau cum te comporți sau orice faci. Nu poți controla nimic, zice Brandy. La fel cum un compact disc nu e răspunzător de ce-i înregistrat pe el, așa ești și tu. Ești liberă să acționezi la fel ca un computer programat. Ești unică la fel ca o bancnotă de un dolar. — Nu există nici un tu real în tine, zice. Până și corpul tău fizic, toate celulele tale vor fi înlocuite în următorii opt ani. Piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea de clar, cu toate că era grozav de emoționat. "Domnule director, toată "afacerea Cocoș" e o cacealma inventată de cîțiva ziariști în criză de subiecte. După cum am arătat, Cocoș a acționat înainte de război, fotografiile care s-au publicat în ziare sînt vechi, aparțin unui restaurator din Medgidia, Ali Mehmet. E un tip bizar, care susține că un lucru povestit este la fel de real ca și unul întîmplat..." Aici Mihai Mihail l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuvinte chiar Mihai Mihail și mai ales i-o demonstrase cu fapte George Stan, care fiind un ins mai aplecat către aventură intra în tot felul de combinații cu angrosiști, cu fabricanți și mahări de industrie, felul său de a acționa era cu totul ieșit din comun în cadrul Serviciului. Mihail îl tolera pentru că, probabil, îndeplinea în planurile sale ascunse un rol important, nu doar pentru că era nepotul lui Emanuel Stan, director al Siguranței Statului. George Stan îi povestea din cînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi venea din ce în ce mai greu să deosebească adevăratele linii de forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând, nu va mai face față. Că, în curînd, mintea lui va fi copleșită de rapoartele inspectorilor și va trebui să acționeze la întâmplare, deliberat la întâmplare, pentru a ascunde fundătura în care a ajuns. Momentul acela va fi clipa sfârșitului Serviciului. A sfârșitului adevărat, nu altceva, căruța va merge înainte, inspectorii vor aplica legile în continuare, rapoartele vor fi înseriate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de sare ce ar putea să cadă, dar n-avea încotro, pășea pe nisip mișcător și trebuia să se aștepte la orice, și, mai ales, la ceea ce era mai rău. Era clar că nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mișcător și trebuia să se aștepte la orice, și, mai ales, la ceea ce era mai rău. Era clar că nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ ar fi minunat. Trebuie să știm cît mai multe și să dăm lovitura de grație la timp. De data aceasta noi va trebui să acționăm concret, să le zădărnicim planul și să-i arestăm în flagrant delict." "Dar..., domnule Mihail, Serviciul nostru niciodată... De altfel nici nu este împuternicit legal să aresteze pe cineva, nu poate, nu se poate..." Mihai Mihail își frecă îndelung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să pun o întrebare de ce ați venit la Vladia? Aici nu există nici o persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva sute de kilometri, acolo trebuie să acționați, să convingeți, nu aici. Aici, e așa, o oază izolată, o insulă uitată, orice s-ar întîmpla la Vladia n-ar constitui un exemplu pentru nimeni și n-ar influența cu nimic evoluția evenimentelor în restul țării." Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]