3,948 matches
-
apariției unei situații sau a unui obiect care reactualizează o experiență angoasantă. Atât utilizările psihiatrice ale compușilor, cât și cuvântul În sine suferă de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o parte, și cele sociologice sau antropologice, pe de alta. Evident, xenofobia nu poate intra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aspectele lui cele mai importante. Trebuie totuși observat că, dacă acest studiu este denumit lingvistica textului se creează dezavantajul de a cuprinde în sfera lingvisticului numeroase elemente care o depășesc, iar acest inconvenient nu se înlătură nici prin echivalarea cu accepțiunea originară a termenului filologie, așa cum procedează Coșeriu. O altă echivalare a termenului filologie ("descriere științifică a limbii sau literaturii, adică interpretare de texte"), realizată în dicționarul editat de Hadumod Bussmann 26, de data aceasta cu analiza discursului și analiza textului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Linares 27 cred că termenul analiza textului este un sinonim pentru comentariul textului și se folosește cu referire la tehnicile de descoperire a elementelor semnificative distinctibile "ale textului sau ale discursului, în special cele lexico-semantice", prin analiza textului redîndu-se o accepțiune secundară a sintagmei analiza discursului, propusă în 1952 de Z. S. Harris și preluată de unii cercetători americani și francezi. Folosirea termenului analiză în legătură cu studiul textului pare a fi motivată numai de simetria cu studiul discursului, căci textul este un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cînd ceva este făcut real sau parte a lumii reale, cînd este trecut din starea virtuală în cea reală, prin urmare, are loc fenomenul actualizării. Charles Bally, unul dintre principalii elevi ai lui Ferdinand de Saussure, a atribuit cuvîntului actualizare accepțiunea de "operație prin care o unitate a limbii trece în vorbire", deoarece, pentru a putea comunica ceva despre ceva, se produce actualizarea semnelor lingvistice, orientarea lor spre realitate. Dacă trec în vorbire, unitățile limbii sînt antrenate în comunicare și, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se trece de la o stare de organizare la alta. Ulterior, i s-a recunoscut polivalența și reversibilitatea, cîmpul universal de aplicație, capacitatea de a acționa ca o "tendință generală regularizatoare" în toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și comprehensiunea unui raport ce unește formele între ele, în care se operează după modelul proporțiilor. În lingvistica românească, termenului i se recunoaște o valoare semasiologică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această disciplină a fost denumită axiomatică, pornind de la cuvîntul axiomă ce desemnează un principiu antrenat în demonstrație, dar care nu este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile declarate ca fiind valide sau adevărate și antrenate în construirea teoriei printr-o metodă deductivă. Axiomatica implică definirea statutului elementelor componente ale unui demers cognitiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele (participiu, adjectiv, interjecție). O altă accepțiune a categorizării este delimitarea conceptuală a noțiunilor, delimitarea realităților pornind de la trăsăturile lor comune, în clase de obiecte cu aceeași denumire, delimitare care variază după limbi și după culturi. Această categorizare urmează o ierarhie reflectată prin genul proxim și diferența
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se menționează cîmpul discursiv pentru a desemna spațiul în care un ansamblu de formații discursive sînt concurente și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z a d i s c u r s u l u i, termenul configurație are utilizări speciale ce rezultă din aplicarea la anumite realități ale limbii, aflate în situația de componente ale unei structuri de tip narativ. Într-o accepțiune cu circulație relativ extinsă, atribuită de P. Ricoeur, configurația discursivă este un tip de povestire de mici dimensiuni, care are o organizare autonomă din punct de vedere semantic și sintactic, dar care este integrată în unități discursive de dimensiuni mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. anaforă, cataforă, referință, reformulare. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN CORPUS. Ansamblu de documente (vast sau exhaustiv) ce stă la baza descrierii și/sau interpretării unui fenomen (corpus de legi, corpus de inscripții). Accepțiunile și statutul noțiunii depind de domeniul de analiză și de perspectiva teoretică aleasă. De dată relativ recentă în dicționarele de referință, care definesc noțiunea prin trimitere fie la domeniul dreptului, fie la cel al lingvisticii, conceptul este folosit în științele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alctuită în linii generale, din enunțuri-reacție la ceea ce spune altcineva. V. cvasiindicator, dialog, dilogism, discurs repetat, interacțiune, intertextualitate, negociere, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIALECTICĂ. În înțeles etimologic, cuvîntul dialectică înseamnă "discuție, conversație cu cineva", de unde s-a ajuns la accepțiunea de formă particulară de dialog între doi parteneri, ale căror schimburi de opinii sînt orientate spre cercetarea metodică a adevărului. Această accepție a dialecticii, ca artă de a construi o cunoștință adevărată, este atribuită în mod deosebit lui Socrate, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceasta constituie gradul zero al enunțării, prin aparenta absență a vocii auctoriale, pe cînd discursul presupune coprezența interlocutorilor implicați; cu această accepție se produce deja o specializare a termenului discurs, care se individualizează în cîmpul conceptual al științei limbii cu accepțiunea de activitate enunțiativă în relație cu actori sociali, aflați, de regulă, într-un cadru instituțional. Cu această accepție, P. Charaudeau și D. Maingueneau identifică mai multe trăsături ale discursului: a) Discursul presupune o organizare transfrastică, orice unitate a limbii care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentarea critică în ceea ce privește criteriile aplicate și de încadrarea tipologică a frazeologismelor, se constată că, din cauza nueroaselor puncte de vedere de la care se pornește, cele mai multe divergente, se ajunge la o terminologie lipsită de unitate, la utilizarea arbitrară a termenilor sau la accepțiuni multiple ale unor termeni. Astfel, inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut, în timp, o mare diversitate, motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate, generatoare de terminologie și de exigențele impuse de cercetători în formularea unor termeni mai preciși și mai expresivi. Dintre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unei activități" și, pe de altă parte, "rol, activitate, destinație proprie unei entități". Ca atare, pe terenul științei limbii, unde asemenea conținuturi semantice sînt noționalizate deseori în procesele de analizare, interpretare și clasificare a faptelor, funcție devine termen cu diferite accepțiuni specifice. În lingvistica postsaussureană, s-a dezvoltat, de altfel, un curent de gîndire (funcționalismul) care susține că studierea unei limbi reprezintă în primul rînd stabilirea funcțiilor pe care diferite elemente ale limbii le au în comunicare. Cea mai răspîndită accepție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumește un sistem de idei, teorii și noțiuni pe care se sprijină o concepție socială, politică sau juridică. Dintr-o altă perspectivă, ideologia reprezintă sistematizarea și actualizarea cu un anumit statut a unor valori avute în vedere. Desigur nuanțările în legătură cu accepțiunile acestui cuvînt sînt numeroase, dar două aspecte rămîn esențiale: 1) conținutul care dă forma unor idei corelate și 2) interpretarea cu caracter social-politic prin care se alcătuiește acest ansamblu și prin care se selectează ideile. Din perspectivă lingvistică, ideologia este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii (un reflex al competenței lingvistice) și 4) ca manieră de evidențiere voită a personalității vorbitorului. V. limbă literară, stiluri ale limbii. FLEW 1984; BLACKBURN 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO INDICATOR. Pe terenul științei limbii, termenul indicator are mai multe accepțiuni, între care cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al operelor literare. Acest termen a ajuns ulterior în măsură să desemneze, în același timp, o proprietate constitutivă a oricărui text și ansamblul relațiilor explicite sau implicite ale unui text (sau ale unui grup de texte) cu alte texte, prima accepțiune fiind o apropiere de interdiscursivitate. Ideea ce reprezintă conținutul termenului intertext a fost emisă însă cu mai multe decenii înainte de M. Bahtin care a stabilit că orice discurs concret se construiește în atmosfera creată de discursurile anterioare și continuă din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stoicilor despre divinitate ca sursă cosmică a ordinii și a raționalității din Univers. Ca atare, logosul permite înțelegerea principiilor și formelor lumii, devenind astfel un aspect al gîndirii umane. În epoca modernă, logosul revine, îndeosebi prin textele lui Hegel, cu accepțiuni care vizează atît semnificațiile originare, cît și dezvoltările ulterioare ("concept", "rațiune", "spirit absolut"), în toate cazurile însă cu valorificarea aspectelor ideale și raționale. În cuprinsul discursului actual, în special al celui cu tematică filozofică și estetică, logosul se regăsește în măsura în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau obligativitatea unui lucru sau unui fenomen, manifestată prin unul dintre modurile de bază ale frazei și concretizată prin disocierea subiectului de predicat: El nu merge. Există însă și alte accepțiuni ale cuvîntului negație, între care aceea de mijloc de exprimare a contestării sau a refuzului, care se manifestă la nivel morfologic și sintactic printr-un pronume negativ, un adverb negativ, o propoziție negativă etc. Sub acest aspect, limba română are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei discursiv, prin care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii sensului, dar numirea înseamnă a spune că ceva există și că acest ceva are un nume. Ca atare, se ajunge astfel la o reevaluare a accepțiunii tradiționale a predicației, fiindcă ceea ce se consideră în mod obișnuit punere a temei este deja activat de o predicativitate nominală. În fine, nominația reprezintă forma evidentă de manifestare a conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mult necesitatea de a face distincția între ceea ce este înnăscut și ceea ce este deprins în cazul omului, adică între ceea ce ține de biologic și ceea ce provine din mediul cultural și social, dobîndit prin educație. Ulterior, termenul non-verbal a primit o accepțiune generală în legătură cu ființa umană, avînd înțelesul "care se exprimă cu ajutorul gesturilor, mimicii și atitudinii". Aceasta a făcut posibilă realizarea studiilor asupra comunicării realizate de Școala de la Palo Alto, care grupa sociologi, antropologi, psihiatri și lingviști, ale căror studii asupra limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
normei presupunînd concursul autorității, prin autoritate înțelegîndu-se două lucruri: o proprietate (o sumă de proprietăți), care face pe cineva să aibă un anumit statut, și o relație între cel care are asemenea proprietate și cei care nu o au, prima accepțiune menționată devenind în acest mod temeiul celei de a doua. Din aceasta rezultă că, pentru ca autoritatea să se manifeste ca atare, societatea trebuie să recunoască creatorului de norme calitatea de a fi specializat în rezolvarea problemei, dar și să constate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se înțelege, în general, o ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă și, de aceea, ea presupune standarde de corectitudine într-o sferă de activitate sau de manifestare. În analiza limbii și a faptelor de limbă, termenul normă are mai multe accepțiuni iar, în unele cazuri, își intersectează conținutul cu cel al termenului regulă. Diferența dintre ele constă, în principiu, în faptul că norma are în vedere un raport pe care societatea îl întreține cu limba și cu uzul ei, în vreme ce regula
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau comunitară. V. actualizare, categorizare, cogniție, practică, realism, reprezentare. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; COȘERIU 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO PERFORMATIV v. ACT DE VORBIRE PERIOADĂ. În accepțiune gramaticală generală, perioada este o frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat structurii sale simetrice. Inițial, perioada era o structură ritmică segmentată obligatoriu atît grafic, cît și prin conectori. Aristotel definește perioada ca fiind o frază cu început și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]