220,173 matches
-
de adolescent ceva mai versat, dar destul de înapoiat la capitolul haz (în sensul larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe jocuri și asociații facile de limbaj care te lasă complet rece. Se ghicește de prea
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
fapt, erau ultimele zvâcniri. Volumul era inegal și o oarecare derută în construcția lui ar fi trebuit să-i dea de gândit autorului. Spunea Coșovei atunci într-un Poem: „A venit în sfârșit vremea să-mi termin și eu poemul. / Acum, chiar acum (numai puțin, vă rog - înccă puțin, vă implor) / cu poemul acesta îmi voi câștiga viața, / El a și fost, poate a și trecut..." Ei bine, Coșovei a continuat să-și termine poemul până când n-a mai avut ce
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
ultimele zvâcniri. Volumul era inegal și o oarecare derută în construcția lui ar fi trebuit să-i dea de gândit autorului. Spunea Coșovei atunci într-un Poem: „A venit în sfârșit vremea să-mi termin și eu poemul. / Acum, chiar acum (numai puțin, vă rog - înccă puțin, vă implor) / cu poemul acesta îmi voi câștiga viața, / El a și fost, poate a și trecut..." Ei bine, Coșovei a continuat să-și termine poemul până când n-a mai avut ce termina! Situația
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
din păcate, pe deplin relevant pentru traseul poetic neinspirat al autorului Ninsorii electrice. Cartea este, în primul rând, o pierdere regretabilă la nivelul spectacolului lingvistic de altădată. Discursul poetic s-a diluat pierzându-și pe parcurs toate atributele. Dacă până acum citisem cel mult un Coșovei second-hand, tot mai subțire, noul registru, auster, criptic-existențialist, mult mai grav, nu mai are strălucirea imaginilor, a analogiilor, talentul asociativ, în fine, histrionismul care te ținea în pagină. Mizând doar pe schelăria fragilă a simbolurilor
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
nu este atît de greu de clasat cum s-a crezut. Autorul însuși mărturisește, în prefața la ediția ratată din 1912, a fi vrut să dea un brînci literaturii de călătorie "din drumul obiectiv, didactic și aproape geografic de pînă acum, pe drumul subiectiv pe care trebuie să meargă..." Formația literară îl apropie pe Hogaș de scriitorii romantici din cea de a doua generație, cum ar fi Odobescu, care continuau însă o tradiție întemeiată de predecesori ai lor, de la Gr. Alexandrescu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
sentiment al crepusculului. Îl sugerează, poate, cel mai bine titlul unui text din 1964, Adio la Orient-Expres, trenul care nu mai e unul "de plăcere, ci rapidul morții, aceea a Europei". O umanitate mizeră, ratată degradată de teroare, ar călători acum în legendarul tren. "După frivolitatea noastră, neliniștea lor" notează scriitorul. Este, poate, opoziția cea mai expresivă dintre cele două mari vârste pe care cuplul Morand le-a trăit, jucându-se cum scrie profesorul englez, cu o istorie crudă, căreia i-
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
cobză și tiriplic 1). Dar e clar că mi-am pierdut și simțul culorilor... Așadar, domnule, am crezut că emisiunile Tv happyendiste au un rol de relaxare, deconectare și voioșie familială. Cum am putut avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum, cu deplină responsabilitate patriotică și cu facultățile atestate de medicul meu de familie expert în evidențe contabile, pot să spun că mi-e rușine de propria mea nerușinare și îmi vine greu să recunosc, dar sufăr de un conservatorism văr
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
profil și ale Comitetului Național de Literatură Comparată - colocvii, conferințe, congrese -, problemele circulației în aria universală fiind lăsate în seama posibilităților restrânse ale fiecărui autor. Situație regretabilă, de bună seamă, date fiind împlinirile vrednice de laudă ale specialiștilor români. N.M. - Acum, la început de mileniu, mai avem oare specialiști care să asigure continuitatea studiilor comparatiste? Nu cumva rigorile intolerante ale economiei de piață nu mai lasă să crească nimic pe urmele înaintașilor? S.V. - O viziune catastrofică a lucrurilor, ca și una
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
-te pe gânduri vrând nevrând. Un om de carte trăind febra ideilor însușite, aplicând morala unei culturi asumată cu o înclinație rară de ins pentru care cultura se identifica normal cu viața cotidiană și cu răspunderile cuvenite unei atari vocații... Acum, știu de ce ne certam la liceul brașovean, Meșota; iar mai târziu și la căminul studențesc "Matei Voievod", eu urmând Literele, el Dreptul. Țin minte că ne certam între noi, întrucât eu, fiind un sceptic, făceam, pe atunci, o diferență netă
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
un moment dat. Care era momentul acela? Aici ne despărțeam. Aici începea, de obicei, de-o parte și de alta, bombardamentul patetic de citate. Astăzi, dacă îl recitesc pe Duțu, hotărându-mă să scriu despre el, o fac din remușcare. Acum cred că existența și cultura trebuie cu adevărat să se suprapună. Chiar dacă pare cu neputință; chiar dacă e ceva donchișotesc, ele se identifică în cele din urmă una cu alta în punctul cel mai semnificativ al speciei umane. Unii spun: Moarte
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
cea mai mare frecvență a fost că revizuirile denotă ură față de "marii scriitori ai neamului", o ură care, dacă am tolera-o, s-ar transforma în "trădarea" unor valori scumpe nouă, românilor. În acești termeni punea chestiunea un poet basarabean, acum mai bine de un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
un poet basarabean, acum mai bine de un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot avea în context critic și istoric literar sentimente ori atitudini de felul celor, întoarse cînd pe o parte, cînd pe alta, de acei comentatori literari care și-au făcut din retorica emoțională un certificat de patriotism? Firește
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
spunea că sunt răni ale liniștii, iar în legătură cu sunetele muzicii, Cioran afirma că reprezintă o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela Doboș, au purces acum mai bine de șase ani la moșirea unui canal în albia căruia marea muzică să se zbenguie în voie, nepieptănată de timp și nemachiată de cuvinte. A fost botezat Radio România muzical, poreclit apoi George Enescu (cu acea veselie cu
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
conceput, condus și eliminat mode. Cum totul sfârșește ca tradiție, și el va deveni rapid una. Diletantismul timpurilor de debut i se va părea misterios, romantic, plin de efervescență creatoare. Două lucruri mi se par demne de interes încă de pe acum. Mai întâi, faptul că acest nou spirit al timpului nu mai este legat în mod necesar de generația tânără, ci că el se manifestă în rândul mai multor generații. Există și tinerii, bineînțeles, care dau tonul, dar asistăm, de asemenea
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
receptare entuziastă legate de numele lui Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, I. Ol. Ștefanovici Svensk, Wally Alexandrescu, Leon Levițchi.) De reținut că inflența sa în America se explică și prin aceea că eseurile au avut o trimitere precisă: la aici și acum. Idei (re)puse în circulație de Romantismul european, precum unitatea și armonia cosmică, corespondența spirit/om/ natură, comuniunea dintre om și natură ca o cale spre autocunoaștere, primatul intuiției asupra instituției, își dezvăluie, regîndite de el, implicații noi. Se va
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
intuiției asupra instituției, își dezvăluie, regîndite de el, implicații noi. Se va sluji abil de ele pentru a schimba optica americanilor cu privire la lume, la sine, la trecut și prezent și a-i convinge că au șansa de a-și asuma, acum, o nouă identitate spirituală. În fond, putem privi eseurile ca o reluare, dintr-un alt unghi, a aceluiași demers de a răspunde întrebărilor ridicate la începutul primei sale scrieri: "De ce să nu ne bucurăm și noi de o relație originală
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
și, odată cu ea, harul de a se uimi la vederea lumii. Un program romantic, dar care, aplicat în America, aduce cu sine o altă raportare la Europa și o altă evaluare a potențialului spiritual autohton, fiindcă limpezirea ochiului este condiționată acum de starea generală a omului și, în special, de sănătatea sa morală. Promovarea unei noi imagini a omului era cerută și de religia întemeiată pe revelație, dorită de Emerson. Noua credință nu se putea adresa puritanului obsedat de păcat și
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
și instituțiilor moarte", ci îi cere eului să aibă fermitatea de a da curs convingerilor sale, indiferent de risc, fiindcă numai "prin exersarea încrederii în sine vor apărea forțe noi". Acest tip de individualism presupune adoptarea aceleiași perspective, a lui acum și aici, situarea în orice moment pe pozițiile prezentului și ale locului în care te afli. Inconsecvența, contradicțiile inerente unei asemenea raportări, pălesc ca importanță în fața cerinței: "de a supune trecutul judecății prezentului cu o mie de ochi și a
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
îl are viața activă, indiferent de statutul social al celui ce o trăiește. Numai o gîndire ce se hrănește din experiență are valoare pentru gînditorul american, pentru că numai ea devine pînă la urmă o forță al cărei impact se măsoară acum și aici. De aceea: "cărturarului autentic îi este ciudă cînd pierde o ocazie de a acționa, știind că puterea lui se va micșora. Tributul adus, în repetate rînduri, de William James lui Ralph Waldo Emerson nu se explică doar prin
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
fără rușine, care, caragialesc, fugea cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai mult a Marx-Engels, reactualizat pe un post de televiziune emițînd (totuși) în mileniul al III-lea, îmi provoacă impresia teribilă că particip, o clipă, la un coșmar petrecut într-un muzeu gen "Grigore Antipa
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
și mă bucur că s-a înscris la PSD și nu la PNL ori, Doamne păzește, la PN}... Deși în prezent, din punct de vedere material, o duc nu cu mult mai bine decît sub comunism, m-a ferit pînă acum Dumnezeu și-L rog stăruitor să mă ferească mai departe de nostalgii și îndeosebi de nostalgici...
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
Eugenia Vodă La ora apariției acestor rînduri, Festivalul de la Cannes s-a încheiat. La ora expedierii lor, el se află abia la jumătate; pînă acum, selecția s-a dovedit una de substanță; și, conform unei tradiții nescrise, lucrurile cele mai bune sînt programate în partea a doua. Totuși, s-ar putea ca filmul pe care tocmai l-am văzut, azi, să marcheze punctul de vîrf
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
creez decît la montaj"... Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema, profitînd de amiciția lui Fellini, merge pe platoul de filmare și înregistrează, insistent, totul. Vorba lui Fellini: "La ce folosește?"... Dacă vrem să aflăm ceva despre "misterul creației", atunci, într-adevăr, nu folosește la
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
fie și genial, la filmări. Nu degeaba Fellini, după ce a văzut materialul, nu i-a mai vorbit, amicului Bachmann, cale de șapte ani (informație furnizată cu orgoliu, la Cannes, în seara proiecției, de însuși vinovatul autor al documentarului). Doar că, acum, cu trecerea timpului, imaginile care îl au în cadru pe Fellini, oricît de gratuite, sau de mărunte, sau de rizibile, au căpătat o greutate și un sens și un farmec în plus Pentru că, între timp, lucrurile au intrat în istorie
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]