8,468 matches
-
Da, dragă, da ea nu e doctor, e soția domnului doctor. - Cu atât mai mult. Și la cât algocalmin a luat cu șampanie... că ei bea șampanie des, la fiecare masă, de, oameni înstăriți. Ei, lasă că bem și noi acuma, să ne tihnească, mai bine așa, la ocazii și când are omul chef. Domnul Popa nu prea are chef. Dar nu vrea să-l strice pe-al ei. Agită gânditor sticla de șampanie. Dacă o agită bine, poate se varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sticlă de whisky, oameni suntem! Nea Ovidiu se așeză dubitativ pe un scaun. La urma urmei, morții cu morții și vii cu vii. Și fi-su să-l mai slăbească, că l-a crescut, l-a șters la cur și acuma tot din pricina lui s-a apucat de băutură, de nu mai are pace cu nevastă-sa. * Undeva la parterul unui bloc din apropiere, domnul Popa, ușor amețit, plângea în brațele doamnei Popa, la fel de amețită. - Cum se duce viața asta, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un mahmur, le mai dădea și lor câte o farfurie de varză, să nu bea pe stomacul gol. - S-a supărat pe mă-sa că l-a făcut țigan și-a plecat așa, fără să-și mai ia ziua bună. - Acuma asta e. Să fie de sufletul lui, îi mai turnă Mișu un păhărel de whisky. - Da n-a avut noroc săracu. - L-au mâncat leii? - Aș! Mai rău! L-a prins dresorul că cică făcea... mă rog... aveau o iapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bine, d-apăi să-l pocnească! Nea Ovidiu se gândi că dacă-i mort, geaba-l pocnește, așa că se puse jos și încercă să-l ia la sentiment. - Sorinele, tată, uș de-aci! Lasă-mă, tată-n pace, că ți-aduce acuma halterele. Mișule, adu, dragă, halterele alea, că le-așteaptă Sorinel. Lui Mișu nu-i plăceau bețivii, da asta-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fost decât a lui Mișu. Aici doamna Popa se uită cu ochi mici la Mariana. Fufa asta tânără credea că ea s-a născut azi-ieri! Da nu mai contează, bine că s-a terminat, că se mărită cu Mișu. De-acuma o să-l lase în pace pe bărba-su. În sfârșit norocul îi surâdea. Intrase într-o zodie bună, avusese dreptate doamna doctor. Și fătuca asta oricum n-avea nici o vină, poate o ajuta și pe ea Sfânta să aibă viață bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
le-am aruncat o dată tare, mă rugase nea Ovidiu... Și dup-aia nu le-am mai văzut. - Cine știe... Auzi, Mișule... - Da. - Mariana unde-i? - Cu doamna Popa, la cursuri de gravide. A zis că mai bine face și ea acuma, e două bilete la preț de unul, și că o să-i prindă și ei bine. - Bună afacere, nu-i proastă Mariana. Și zi așa, Mișule, te-nsori! - Păi da. - O să vezi tu că nu-i așa ușor. - Cum mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi avut halterele alea, i-ar fi dat în cap cu ele lui Popa. - Țin minte, cum să nu. - Erai doar un copil. Fără mamă, fără tată. Și te-am ținut la școală ca pe copilul meu. - Lasă, nu plânge acuma! Popa smârcâi scurt și se șterse la ochi cu poala cămășii, oferindu-i lui Mișu, pentru exact a cincizecea oară de când se cunoșteau, imaginea problemei de la buric. - Să nu mă uiți, Mișule! Când ajungi în America, să nu uiți ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișule, așa cum vă iubesc eu pe voi! - Ei, lasă, că și noi... - Tu știi, Mișule, că alaltăieri a fost ziua mea? - Tu știi că am împlinit cincizeci de ani și nimeni nu mi-a zis “La mulți ani”? - La... - Lasă acuma. Asta e, oamenii uită. - Îmi pare rău. Da puteai și matale să zici... - Mișule! Strânge-mă-n brațe, Mișule! Mișu îl strânse în brațe. Parcă îi era și puțin milă de omul ăsta pe care, într-adevăr, nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Sorinel, mai vorbesc și eu cu el... Da niște whisky nu mi-ai adus? - Ba ți-am adus, nea Ovidiu, cum să nu! Simțindu-se vinovat de starea bietului om, Mișu îi adusese două sticle de whisky original. - Mulțumesc, Mișule. Acuma, că Sorinel nu mai e, ești ca și băiatul meu. - Să știi, nea Ovidiu, că după ce ajung în America, o să-ți trimit banii să-i pui la loc în casa de bani, să te libereze. - Hai, lasă-mă! Așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întreprinderii, mai cântam ceva de 1 Mai, dar atâta. Ne distram și noi. Contesa zice că unii au făcut asta toată viața. Că trebuie numa să vrei să-ți trăiești viața în... într-un fel. De parcă dacă eu aș merge acuma la nevastă-mea și i-aș spune că vreau să-mi trăiesc... să fiu poet, na!, nevastă-mea ce-ar face? Credeți că s-ar bucura? O și văd pe nevastă-mea! N-o să mă creadă niciodată că am locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
O și văd pe nevastă-mea! N-o să mă creadă niciodată că am locuit în asemenea palat, că am mâncat numai miere și lapte și dulcețuri și măsline și brânză mucegăită (pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu o poezie cu tema „platonic”. Așa m-a rugat Contesa. Mi-a zis că dacă nu vreau, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și Marcel. O știu de la Vichi Moldovan, așa că are licență. Beligan cu Marcel în scenă: Marcel juca rolul Ministrului, Beligan pe al unuia care cerea ceva. Beligan stătea pe un scaun din profil, Marcel la birou, cu fața către public. Acuma trebuie să știți că Marcel Anghelescu râdea din te miri ce, era o catastrofă. În plină discuție, destul de aprinsă, Beligan spune mormăit, așa cum îi era stilul: ― Să luăm de pizdă, hm, calul dumitale. Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne vedem de treaba noastră pe scenă, acolo unde avem și timp să-l plângem cum se cuvine. Înmormântarea lui a fost ca un film mut, o coloană imensă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mor, maestre, oare chiar trebuie să mor, eu tare n-aș vrea, mă doare capul, fir-ar el să fie... Ce mai faci, maestre, cum o mai duc copiii, ești bine, ai grijă, eu ce să-ți spun, mă duc acuma acasă și te mai sun, maestre. Nu știu când a închis, plângea când domol, când în hohote, făcea planuri și se prăbușea, era singur și nu-l putea ajuta acum nici unul dintre căluții pe care îi îngrijise ca grăjdar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și gata, acceptăm, mai ales că Wilde era, evident, o aiureală. Așa a început una din cele mai teribile experiențe de viață, de teatru, de ce vreți. Mai întâi textele. Versuri, o nebunie, text lung și chiar stufos. Creioane, tăieturi. Bun. ― Acuma, zice Gonța, tragem bare. ― Ce? ― Bare, adică unde punem accentul, unde respirăm, organizăm materialul. Asta dă ritm, dă veridicitate, transformă versul în ceva viu, spumos. Asta a fost chiar foarte interesant, chiar dacă ne impunea oarecum interpretarea sa: era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
zbura economicos prin spațiu. În Sala De Relaxare După O Zi De Muncă, robotul-conducător Felix S 23 juca șeptic cu Dromiket 4. Nefiind programat pentru asemenea activități, robotul TESA Stejeran 1 stătea alături și se uita, încercând inutil să înțeleagă. — Acuma, drept să vă spui, tovarășe comandant - zise Dromiket 4, filând cu atenție cartea -, eu înțeleg scopul misiunii noastre, dar mă întreb totuși: unde mergem? A căuta un satelit natural care și-a părăsit în mod inadmisibil orbita nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-mi plâng amarul, căci în casa-mi șubrezită n-ai să treci Doamne hotarul . Tu nu poți privi păcatul, ochiul Tău preaînțelept nicicând n-o să mai privească, n-ai să mă mai strângi la piept. Ce-aș putea să fac acuma ca să fiu iarăși iertată ? ce n-aș da să-Ți cad în brațe, să Te strig pe nume Tată! Ah mi-e inima pustie și de întristare plină , nu zăresc deloc lumină . Și adorm într-un târziu cu tristețea laolaltă
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Poem de Craciun Elena Marin Alexe Osana, sus în locuri preaînalte! Și azi se cântă-n cinstea lui Isus, întreg pământul freamătă acuma, răsună cor de îngeri colo sus. Pe-un colț de cer, de unde nemurirea a coborât în chip de copilaș, născându-se alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
cu mingea. Îi face zob profesorului toate prăpăditele și imbecilele lui de ulcele. Ha, ha, ha, nu-i așa că-i haios? Ce-i trebuie lu' moșu' ăla, lu' cretinu' ăla dă profesor arheologie? Că doar de asta ne arde nouă acuma, hait? Nu-i așa că-i bună? Cine l-a pus să dezgroape, nene, oale și ulcele? Noi, muncitorii în construcții, facem mișto cu mare voioșie dă intelectualii ăștia trimbulinzi. românești este la fel ca și lumea în care trăim. Păi
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
ta nu suspină? Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă... Pentru ce m-ai pedepsit și-ai fost tare nemiloasă! Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut; Singură să fiu de-acuma, și copilul în mormânt? Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, să-i pedepșești pe toți ce-mi făcură rău! Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Celor care m-au lovit; viața lor
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
a plății despăgubirilor de război? 2013 Cat vor fi despăgubirile? Dacă grecii cer 160 miliarde euro și românii 20 de miliarde, cât vor anglo-franco-americanii și rușii? Sunt germanii în stare de plata conflictelor generațiilor de mult apuse, mai ales că acuma este clar că vina nu este nici pe departe numai a celor învinși? Istorie e scrisă de învingători. Pentru cei care vor să cunoască detalii ale schiței de mai sus, recomand scrierile prof. Dr. Harald James, Princeton University și dr.
SPIONAREA GERMANIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364413_a_365742]
-
numa’ în brațî dar amu-i iapî di rași și-mi vorghești că o tați. mândruța me di az mă lași, dar o iubesc, inci, mă giur se daci îi oleacî grași, s-o las și eu? nu mă îndur. acuma, de, is ginovat, ci m-am purtat pre cu mănuși; di aș și fost eu mai bărbat, ai!, si o mai chișcam di buși!... di mani o și mă-nvăț minți, nu o și mai frec țâparu; i-o pun
MÂNDRUŢA ME DI AZ MĂ LASÎ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364416_a_365745]
-
trăiești! Dar noi, te iubim pe deplin și, chiar toți? Al Florin ȚENE LUMINĂ PENTRU MAMA 8 Martie 2011, Cluj Napoca În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare,mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit, îmi port și-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îți cer iertare,mamă,la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]