7,862 matches
-
din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Să mă ridic dincolo de orizont obosit, dar iubind al nemărginirii fond respirind al nemuririi hâr peste al meu impus hotar. Sunt un impuls adus de sărbătoare prinosul se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct, un paradis. Și mă amestec cu volbura de luna din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365768_a_367097]
-
Îl aud șoptind cu emoție un nume:... XXIX. ȚARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEȘTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUȘA, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013. ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano. Câți dintre noi credem asta după ce ne îmbrăcăm haina Omului Mare? Prinși în vârtejul lumii
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cu ochiul sau în rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... Citește mai mult ” Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano.Câți dintre noi credem asta după ce ne îmbrăcăm haina Omului Mare?Prinși în vârtejul lumii
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cu ochiul sau în rochia colegei ce îi îmbracă de minune trupul modelat prin tot soiul de procedee mai mult sau mai puțin naturale. Chiar și când devenim părinți uitam de „șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei” și dragostea părinteasca o măsurăm ... XXX. HELENE ȘI-A SCHIMBAT IDENTITATEA!, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 970 din 27 august 2013. Aurel Avram STĂNESCU Am cunoscut-o pe Helene Pflitsch în niște momente dramatice pentru ea și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ” Sub vremuri”, e alcătuită pe o structură interogativă: “Cine-ar vrea să îmi înghită/ Tot nisipul din clepsidră,/ Motivând că-i doar o joacă...?/ Doamne, nu-l lasă s-o facă!”. La sfârșitul lecturii, ne despărțim cu greu
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Nică D. Lupu descrie autorii respectivi atât fizic cât și spiritual. Exemplu, pe doamna Eliza Roha, cu “bogata sa mapă de rohaisme”, o descrie, printre altele:”după ce își dezmiardă colegii de serată literară, cu priviri serafice, lasă să erupă, din adâncul simțămintelor sale o evidentă tihnă ce răzbate dintr-un lăuntru mărinimos și cu un remarcabil rafinament amical, cu o ținută luminoasă, ce vine dintr-un suflet echilibrat și dintr-un respectabil farmec specific”. Spre bucuria mea, sunt și eu o
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
se adresă în timp ce celălalt, cu barba albă și lungă, rămase în tăcere. Cel mai tânăr încercă să mă convingă să-i încredințez cincizeci de oameni din echipaj (șaiezeci și cinci erau de toți), pe care să-i conducă personal în adâncul pădurii, la douăzeci și cinci de kilometri de la navă. Acolo aveau să taie un cedru sunător. Un cedru care, după spusele lui, atingea o înălțime de patruzeci de metri. Moșul spunea că acest cedru era neobișnuit. Trebuia purtată o bucățică de lemn
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
să iubim chiar lucrurile fără preț, fără valoare din noi. În cuvântul de introducere al volumului, domnia sa denumește poezia acestui volum o „poezie biogenetică” pentru că, spune autorul: „încearcă să coboare în abisuri, să treacă dincolo de zăgazurile neauzului, ale nevăzului, în adâncul cunoașterii de sine, în lumea celulelor, a hematiilor, hormonilor, organelor generatoare și purtătoare de aceste omenești deșertăciuni, să le înțeleagă limbajul stărilor fiziologice, dându-le puteri magice, ca unor adevărate ființe, pe care eu le-am iubit și alături de care
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri. Orașul, tot viață înseamnă, în anotimpuri aproape îmi ești, și tu respiri aceeași toamnă, aceeași toamnă...și tu o iubești!.. Azi lacrimile-mi par nestinse, poate izvoresc mai sus de nori, prin ochii toamnelor distinse, se pierd cu noi, prin
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
Toate Articolele Autorului Dansul Toamnei În câmpia arsă, doar lanul de porumb foșnitor mai veghează Frisonul toamnei ruginite. Sperietoarea din par îl mai visează... Se scutură de frig, străfulgerând, Carul Mic Pierdut în stele... În baia de luceferi, apele din adâncuri Sunt tot mai grele... Doar în Cetatea străveche se află vinul Cu parfum de vară La adăpost. Toamna i-a ales ciorchinii A câta oară? A câta oară?! Durerile viei transferă licorile trandafirii... În pahare - Balans al verii aurii în
ELISABETA IOSIF DANSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366169_a_367498]
-
mi-a venit ? . . . E doar, că primăvara mă-ndeamnă la visare . . . Nu-s pesimist din fire și . . . chiar sunt fericit ! . . . În clipele în care . NIMICA NU MĂ DOARE ! . . . = ÎN MAI - 1 MAI 2007 = Iar e-n mai, iar îmi sfârîie-n adâncuri poezia lui Nicolaie Labiș ! Poate și de asta am scris versurile de mai sus . Explozia vegetală, veșnica regenerare a naturii, are în miracolul ei și o umbră de tristețe. Pentru că noi, ne regenerăm doar sufletește. . . trupul, lutul din noi, urmează
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
ca pe sub un arc de triumf, pătrundeam în local către o masă liberă sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră și, așezându-ne, vocea aceea sublimă cu inflexiuni din „Sara pe deal“ se mai auzea o dată tunând din adâncul plămânilor, încât tremurau îndelung și periculos geamurile de la vitrină: „Aduceți var și cărămidă, că-i lucrarea mare și pustia adâncă!“ Mai apoi zumzetul crâșmei reînvia și se amplifica treptat, până când nu se mai auzea și nu se mai vedea om
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
pârjoli goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, cineva o să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a ma transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai tarziu o mână de oase va naște în adâncuri mormoloci umani pentru nouă eră spațială Referință Bibliografica: era spațială / Stejărel Ionescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
și ceea ce odată întruchipa neclintirea, stâlpii cei mai puternici ai rezistenței umane, dar atât cât ne stă în putință, trebuie să păstrăm aprinsă lumină care veghează asupra oamenilor care și-au închinat viața semenilor săi. Păstrez în gând și în adâncul inimii candela aprinsă pentru Părintele Nicolae Bordașiu și pentru că a avut tăria în timpul bestialităților din închisoare să nu trădeze pe nimeni dintre oamenii de mare omenie care au riscat adăpostindu-l timp de șapte ani. Gânduri de prețuire păstrez și
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
brazdele pământului proaspăt întors abureau, duh sfânt al bunilor străbunilor noștri, în margine de oraș, sub turlele Văcăreștilor... De pe-atunci, de-abușilea, iubită de gâze și flori, Maria urca în lumină ca un miracol, supusă chemării cerurilor înalte, ascultând poveștile adâncului gliei strămoșești. Între pământ și cer, mai târziu, va doini tulburător, făcând risipă de sânge cu fiecare cântec, arzând făclie la ambele capete pentru neamul care a dat-o și ea i s-a dat! Aleanul muzicii s-a tupilat
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Cine știe câte taine nu îngroapă mâinile meșterului anonim în smălțuirea unei guri de oală, a unui stih pribeag, ori în zugrăvirea ochilor unei vechi icoane pe zidurile bisericilor rurale... Dar nu numai sufletul fiecărui meșter popular, luat în parte, își cântă adâncurile în frântura de artă pe care o migălește, ci umbre și luminișuri din sufletul unui neam întreg irump în misterul artei naționale, o colorează, îi suflă duh, o înviețuiesc, imprimându-i totodată, un specific etnic și altul spiritual. Să luăm
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Jos, renii cuvintelor trăgeau poemele pe banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un poem ca să simt atingerea buzelor tale, dar mările se ascundeau în noi cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit și obosit am adormit în brațele trandafirului pictat pe o mare. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la capătul lumii / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de
LA CAPĂTUL LUMII de LEONID IACOB în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361704_a_363033]
-
omenesc, ci unul divino-uman, de înaltă inten¬sitate duhovnicească. Momentul central al vieții martirului și mucenicului este acela al mărturisirii lui Iisus Hristos în inima sa și în fața lumii dezlănțuite asupra lui, mărturisire ce este lucrare a Duhului Sfânt în adâncurile sufletului său, preaplin de Dumnezeu. Este cunoscută, în acest sens, intensitatea iubi¬rii jertfelnice a martirului și mucenicului, manifestată prin râvna și cuvintele pronunțate înaintea persecutorilor. Acestea fac proba unei experiențe intime în co¬muniune de iubire cu Dumnezeu și
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
surâzătoare, cu aripi ce mă duceau numai spre lumină. Timpul a trecut, rozul s-a izinit de respirația grea a celor care singuri se aureolizau ca a atotștiutori, și interiorul meu a început încet, încet să devină cenușiu și din adâncurile telurice să mă strige întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
petale, Curcubee mii arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
trezirea în natură zâmbitoare. Că ideal, valoarea supremă se plimbă undeva prin lingvistică modernă, acolo unde cuvântul este definit prin conotații de atitudine, o permanentă întoarcere[6] la mitul originar. Contrucția, monumentala sau ascunsă, se privea cu ochii deschiși, în adâncul apei regeneratoare de memorie. Aveam nevoie de încă o șansă și cercetăm cu încredere posibilitatea unei conversații benefice cu un suflet cunoscător al marilor realizări. Îmi aminteam cu bucurie că ceea ce ne interesează, este că omul a simțit nevoia de
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
greu le regăsești până și în atlasele ihtiologice, pe unele de „mărimea” unui vârf de ac le poți vedea în Aquarium din Monterey, în nenumăratele „firide” subacvatice pe care le privești prin geamuri groase și translucide reconstituind cât mai fidel adâncurile și fosele lor fără fund, vegetația și fauna cu care se hrănesc. Cele două “pietre” de temelie ale acestei regiuni de coastă, sunt Olde Fisherman's Wharf și 17-Mile Drrive, pecete incondundabilă a unui turism fervent, cu turiști care se
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
totuși conștient. Caracatițe mari și cu aripi deschise cât ale unui avion american „invizibil”, broaște țestoase, pești mari și lunguieți cu botul ca lama de la drujbă, rechini albi, rechinul balenă(!), rechinul sabie, rechinul argintiu și cel mai ciudat rechin al adâncurilor, de care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a botului să zicem, un fel de „barieră”, o cârmă ca lama unui plug care curăță zăpada pe drumurile înzăpezite
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul pădurii, care înconjoară gloful pe trei părți și se duce în interior pe mai multe mile în lungime, ar trăi într-o coabitare silită păsări mari de pradă dar și blânde, vulturul turcesc, uliul, eretele, curcanul sălbatic, egretele, prepelița de
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]