3,053 matches
-
și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata cu o excavație a sinelui care să conducă la nașterea poemului din tăcere: "crește/ în preajma/ adierea cuvîntului/ pe care nu-l găsesc// O, Doamne/ vîslele tăcerii cum îl străbat/ precum cerul zdrobește marea/ străbătîndu-i ochiul nisipos/ în căutarea unicei perle." Cînd privirea nu se întoarce asupra ei însăși, se mulțumește să contemple imagini și ființe pe
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeauna un rol esențial, Paul Neagu a scris: Leș Din cer, ceară Evidența ploii Căderea și deci Urcarea sevei spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul Organismul zburător Londra, 1987 V Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea sînt, în
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
nici creația îndrăzneață a unor vechi sculptori în piatră, cum susțin alte interpretări, ci capul lui Orfeu. Acesta veghea practica ritualurilor de inițiere în numele religiei sale, care îi purta „pe cei inițiați în Câmpiile Elizee, unde au parte doar de adierile zefirului, unde pământul rodește de trei ori pe an... Cert este că, în preajma Sfinxului din Bucegi ori a celui din Munții Poiana Ruscă din Banat, imaginația noastră poate căpăta puterea pietrei, parcă simțim cum se rostogolește timpul peste zări. O.
Agenda2004-11-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282191_a_283520]
-
vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Ștefan Petica, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, grațioase,/ Se înclină că un crin" (Fecioara în alb, III). O amplă suită de
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
palidă, îmbătrânită? Nu poate fi ea! Este doar amintirea ei.” Dar atunci, prințesa Maria rosti: „Natașa.” Și fața cu ochi atenți zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din acea fericire de mult uitată, la care în clipa de față el nu se gândea, câtuși de puțin. Această adiere veni spre el, îl învălui și îl absorbi pe de-a-ntregul. În clipa când ea zâmbi, nu mai putea
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din acea fericire de mult uitată, la care în clipa de față el nu se gândea, câtuși de puțin. Această adiere veni spre el, îl învălui și îl absorbi pe de-a-ntregul. În clipa când ea zâmbi, nu mai putea fi nici o îndoială: era Natașa, și el o iubea. Chiar din prima clipă, Pierre, fără voia lui, îi dezvălui și ei
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
care aparatul le decupează în cenușiul orașelor (cinematograful nu poate fi gîndit decît într-un mediu urban și în alb-negru), dar și de capacitatea camerei de filmat de a prinde vibrația unei clipe, a unui gest sau chiar a unei adieri. Cît despre filmul burlesc, el condensează realitatea în gaguri la fel cum poemul o condensează în imagini; materialitatea lucrurilor pe care un gag le pune într-o relație mă interesează tot atît de mult ca și ciudățenia lor, iar acele
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
și flori fără mari pretenții: După prânz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate și gingașii tamarini se legănau la adierea vântului, în vreme ce garoafele, rozetele și micșunelele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor simple, românești
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim de Tănăsescu reprezintă un capitol din istoria grotesc-hazlie a unei Românii coborâtă la nivelul latrinei), "tribunul" a devenit un simplu cocoș de tablă ruginită, gata să cadă de pe acoperiș la prima adiere de vânt mai serioasă. Jenanta poziție pe care s-a cantonat PRM-ul cu ocazia moțiunii "Tăriceanu trebuie să plece" arată deruta, neputința și spaima din oasele acestor supraviețuitori ai războiului rece. În esență, discursurile peremiste au pedalat pe ideea
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
ei patina. Cântări pentru pasărea albastră, de Claudia Millian, volumul apărut în 1922, la Editura de Artă "Vlaici", cu ilustrațiile lui Al. Brătășeanu. O delicată floare de nu-mă-uita, risipindu-și parfumurile ușoare, simboliste, în lumea cu greutăți și răspunderi. O adiere deplin feminină, supusă și elegantă, tandră și personală, e această odă, în crescendo domol, poezie cu poezie, a Vinerii cu papagal: "Tu - pasăre albastră, eu - stranie femeie,/ Nebănuiți în spațiu, vom întrupŕ fatalul,/ și-apoi, încremeni-voi, cu tine într
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
caracterologic și expresiv, o definiție arborescentă a ridicolului. Intimitățurile ei cu limba română sunt ucigătoare: ,Privită din afară, mi se părea că aș fi violat cea mai dulce dintre intimitățuri. Aș fi vrut să mă insinuez înapoi sub formă de adiere, musculiță sau mileu pus pe masa din sufragerie, mă rog, ceva care să nu mă oblige la explicații." (p. 152); , Eram în liceu încă și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Personajele din Calea Victoriei (Naționala Ciornei, 1930) par ready-made-uri de București, pe care Cezar Petrescu doar le culege ca să le așeze într-o cuprinzătoare frescă de moravuri. Plutesc, gata conturate, în aerul unui timp în schimbare. Mirel Alcaz, sub numele cu adieri orientale, de mister căutat, este un exemplar caragialian pur-sânge, flecar în cafenele, familiar cu cine vrei și cu cine nu vrei, însă cu spinarea îndoită în fața patronului de presă. La fel, Bică Tomescu, viitoare stea a teatrului, deocamdată trăind din
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
să te tulbure. Aidoma unui cercetător care studiază la microscop o lamelă cu celule canceroase fără ca să fi văzut în carne și oase bolnavul din trupul căruia provine tumora, Duquesne vorbește de proliferarea demonică fără să fi simțit sub nas adierea Dracului. Rezultatul e erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în cînd, în tablou se prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
plicurile-n tolbă, peste care straturile recente se înmulțesc și peste vară, vară care, caniculară ori inundată crâncen, rezervă, totuși, poeților consolarea scrisului. între romanță și rugăciune, în fiecare text regăsindu-se accente corecte fie minulesciene, stănesciene, fie câte-o adiere păunesciană, dar și câte-un vers izbutind să fie extras din simțirea proprie autorului, iată această Romanță inversă urmărind în memorie reziduuri lirice din lecturile autorului: "Tu crezi c-a fost ceva vreodată?/ Eu cred c-a fost doar ce-
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
un rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei de idei, modulări de nuanțe, cu vârtejuri când vijelioase, când calmante sau avântate, ori cu adieri mângâietoare. Armonizați în stil și rafinament instrumental, Dan Cavassi și Mihai Ungureanu au imprimat întregului program o pecete de distincție, de măiestrie neobișnuit de înaltă și de eleganță bogat răsplătitoare.
Magie sonor? by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
împotriva firii omenești, împotriva diavolului care ispitește și a lumii întregi care instigă la păcat<footnote Preot Ioan C. Teșu, Din iadul patimiloră, p. 414. footnote>, căutând să atragă într-un nisip mișcător, întro atmosferă viciată de păcat, uscată de adierea Duhului Sfânt, totul ducând la înecul sau asfixierea firii omenești. O observație preliminară, valabilă pentru orice alt păcat: ca să poți scăpa de el, trebuie să fii convins că e vorba de un păcat și că trebuie să scapi de el
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
elemente scăpate de la inventar și chiar din percepția realului, de parcă le-ar pune sub o lupă. Călătorul meu danubian vorbește și el despre crăpături tăiate parcă cu lama în culisele teatrului cotidian, prin care speră că va intra măcar o adiere sau un curent al vieții adevărate, ascunse de paravanul realului. Este transcendența oricărei călătorii care pătrunde deopotrivă în carne, în praf, în repeziciunea orei ce trece și înșeală așteptările într-un fel sau altul. Nu trebuie decât să ieși pe
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
Deci este vorba doar de o etapă a urcușului duhovnicesc, al cărei final este mângâierea care vine din împărtășirea cu Mângâietorul; căci Duhul este cel ce ne face să dobândim încă de aici mângâierea vieții viitoare în Dumnezeu; Duhul este adierea aerului de la țărmul de dincolo de mare, aer care ne duce într-acolo<footnote Pr. D. Stăniloae, nota 57 la Despre fericiri, în PSB, vol. 29, p. 356. footnote>. S-a pus și se pune întrebarea: nu reprezintă o dezamăgire să
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
nesfîrșit. Matelotul Houston a fost promovat o dată, după care a fost retrogradat. A avut ocazia să vadă cîteva dintre marile capitale ale Asiei de Sud-Est, ieșise la plimbare în nopți zăpușitoare, în care felinarele de pe străzile lăturalnice se legănau în adierea stătută a brizei, dar nu a rămas niciodată pe uscat destul cît să uite ce înseamnă tangajul, ci doar atît cît să se simtă confuz, să vadă pe fugă fețe și să audă rîsetele celor suferinzi. Cînd stagiul lui a
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor de dragoste cuprinsă inima ta cu frenezie intonă ritmuri și candori din alte ireale sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două fapturi mării iubiri, suav prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor de dragoste cuprinsă inima ta cu frenezie intonă ritmuri și candori din alte ireale sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două fapturi mării iubiri, suav prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent jucăușe - marea toată e ritm. Chiar când e netedă ca oglinda, sustrasă adierii și undei, pe cerul ei păsările taie cu aripa arcuite felii de văzduh, aceleași, mereu aceleași, parcă din ce în ce mai mari și parcă din ce în ce mai mici, și iarăși la fel, și din nou altele, la nesfârșit, în înălțări și căderi, în cercuri și
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]