2,478 matches
-
dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capul spre ușă de câte ori se deschidea pentru a mai lăsa pe cineva să intre, mai avu ocazia să-l revadă pe tânărul și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între Morineau și Mary? - Ryan! L-am căutat pe admiratorul tău, directorul Închisorii, am aflat că Morineau le dăduse benevol lecții de informatică deținuților, Între alții lui Ryan. Marie nu reușea să suprapună imaginea acelui tăntălău simpatic de Stéphane peste aceea a unei ființe machiavelice care manipulase pe toată lumea, Începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se pregătea s-o facă, dar Milic Îi puse mîna pe umăr. Știa prea bine ce simțea ea. Mai știa și că avea să facă față situației. Iahtul intră Încet În port, escortat de zeci de bărci pline cu ziariști, admiratori anonimi, amici de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a lungul pontonului, Christian puse piciorul pe pămînt. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale admiratorilor, doar pielea și-a pierdut ușor din lucire și textură. Altfel, figura ei nu era prea reușită, cea mai drăguță dintre ele nu era nici "tata", nici Barbie, ci femeia normală, cum o numeam eu. Și, desigur, mama, ce semănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori, de meșteșugari și de artiști au făcut pentru a-i da capodoperei desăvârșirea frumuseții și semnificației sale. Iată o formă nouă de barbarie, care nu mai are la bază ignoranța și sărăcia, jaful și dorința de a poseda obiectul prețios
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inimi, contopită, Iubirea mea te va sfinți. Vei fi pe cerul meu un soare, O lună, stea, și înger sfânt, Vei fi iubirea mea cea mare, Pe cer, pe apă, pe pământ! Vor fi pe cerul tău o spuză, Iubiți, admiratori, o mie. Ei te-or iubi, o noapte, Muză, Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Am multe chestii la care trebuie să meditez, mi-am spus, în timp ce ușile aurii ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simțit un fior alergându-mi prin întreg trupul. Claire, Ca să-ți înveselească ziua. Gândul la tine este ceea ce-mi înveselește mie ziua. Ultimele săptămâni au fost minunate. Abia aștept să-mi mai petrec timpul în compania ta. Randall — Un admirator? m-a întrebat David. Presupun că da, am rânjit eu. Îmi venea să mă dau peste cap. Ce ușurare- deci Randall nu fusese dezamăgit de comportamentul meu distant din urmă cu două seri. Sau, cel puțin, era gata să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apropia de violet la apusul soarelui. Până să se fixeze Într-un fel, vor trece ani. Abia apoi se va putea vorbi din nou despre un trecut nu prea Îndepărtat. Cel puțin așa susținea domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El nu dansa niciodată. Stătea țeapăn, În picioare, lângă scaunul doamnei Koblicska și nu o scăpa din ochi pe Marta. Ea Însă nu avea ochi decât pentru intelectuali. Din șirul lung de admiratori și iubiți, doar Radu Slăvoacă, prima ei dragoste și avocat, n-a fost căsătorit. A murit Însă pe front și a lăsat-o pe Marta aproape văduvă, căci ei trăiau ca soț și soție fără să fie căsătoriți. Uneori, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uitase până și propriul său pește din Piața Carolina, el Însuși pradă Îndoielilor și iluziilor de când cei În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer de superioritate i se putea citi În ochii bulbucați și inexpresivi. Dacă există RIB, de ce nu ar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
manieră care se arată tot mai narcisistă: pentru a ne face să ne simțim mai bine, mai bogați În interpretări, mai dinamici. Cred că la natură nu se poate ajunge astfel, transformând-o Într-o terapie, o clinică gratuită pentru admiratorii propriilor sensibilități. Cea mai subtilă dintre Înstrăinările noastre față de ea, și cel mai greu de Înțeles, este nevoia de a o folosi Într-un anume fel, de a trage un folos personal. Nu vom Înțelege niciodată natura (sau pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a transformat într-un fotoliu vișiniu. Stau la soare și mă oglindesc în apa unei piscine. Dacă vreau, fac și baie. Dar nu, asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sunt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încât n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sigur, s-ar răspândi imediat zvonul: „Vai, ai auzit, citește romane polițiste! Nu-mi închipuiam. Îl credeam artist serios. Ce să faci, dragă, nici măcar geniile nu mai seamănă cu geniile de altădată. Lumea e în regres”. Ca să fiu pe placul admiratorilor mei, ar trebui să mă hotărăsc să-mi decern Premiul Nobel, deși nu știu dacă există un premiu pentru sculptură, organizându-mi după gustul meu ceremonia. Bineînțeles, dacă mă decid să-l accept. Poate fac ca Sartre. Dar nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mazăre rostogolit Într-un ungher al vizuinei.“), Încă nu s-a vindecat. Theodora nu se miră, căci a bătut la mașină scrisorile mâhnite ale lui Henry James către mai tânărul scriitor, pe care până atunci contase ca prieten și admirator. Dar un alt nume este cel care provoacă cea mai puternică reacție negativă și cea mai mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas tare: „Cele mai calde felicitări pentru o distincție binemeritată. Sunt mândru că am produs Guy Domville, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scurt, din cauza bolii. Dar tocmai pentru firea ei pătimașă am iubit-o. — V-ați iubit? Clătină din cap. Nu ne-am declarat-o niciodată, de nici o parte. Eram amândoi foarte tineri - abia Împliniserăm douăzeci de ani - și ea avea mulți admiratori. Războiul Civil abia se terminase și În cercul nostru din New England erau mai mulți tineri care aveau de povestit Întâmplări eroice. Eu fusesem exclus... adică eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry ajunsese la Florența venind de la Napoli, unde se dusese să Îl vadă pe Paul Jukovski, un tânăr aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris la mijlocul anilor ’70, cu pretenții de artist, un diletant, prieten cu Turgheniev și admirator Înfocat al compozitorului Richard Wagner. La vremea respectivă, el și Jukovski deveniseră chiar foarte apropiați, făcând lungi plimbări Împreună, petrecând Împreună ceasuri cu discuții despre literatură și artă În apartamentul tânărului rus, Înțesat cu obiecte prețioase și curiozități colecționate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
călătoriile lui cosmopolitane. Henry aștepta cu nerăbdare revederea de la Posilippo, la marginea orașului Napoli, unde Jukovski ocupa o vilă. Se stabilise aici ca să fie aproape de Wagner, care petrecea un an la Villa Ungri Împreună cu soția, Înconjurat de un anturaj de admiratori și pierde-vară ruși și germani, cărora Henry le fu prezentat imediat. Atmosfera de decadență și viciu care plutea deasupra micii curți Îl șocă atât de tare, că Îi opuse o rezistență rigidă, născută dintr-o conștiință parțial formată În puritana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intelectuale locale, pe dra Peabody, În personajul său, dra Birdseye (ceea ce era adevărat, deși, În corespondența sa cu William, negase). Realitatea era că nici el nu era pe deplin mulțumit de carte. Subiectul - o tânără, sfâșiată Între atracția față de un admirator sudist, reacționar dar viril, și de o feministă din New England, ca și ea, personalitate dominantă - era bun, dar trebuia să admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-și anunța intenția de a veni la premieră. Pe Henry, mesajul Îl măgulise, dar Îl și alarmase. Archer Își asumase parcă sarcina de a ridica standardele literare ale scenei engleze, obiectiv pentru care el avea tot respectul, dar era un admirator fervent al lui Ibsen, față de care Henry avea rezerve, și putea critica aspru operele care nu-i erau pe plac. Îi răspunsese, punând accentul pe limitările impuse de teatrul de provincie și recomandându-i să aștepte sperata punere În scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la Londra fu Îmbucurătoare: aplauze pline de căldură la final și strigăte de: „Autorul la rampă!“, cărora Henry le răspunse, mulțumindu-se cu o singură plecăciune adâncă și demnă, singur În fața cortinei. Faptul că În public stăteau atâția prieteni și admiratori - Fenimore, George și Emma Du Maurier, familia Gosse, John Singer Sargent și George Meredith, printre mulți alții - făcea ca ovațiile să sune cu atât mai dulce. Era, de asemenea, plăcut să știi că erau de față celebrități din lumea teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lucru din romanul lui Dencombe, pentru că era un susținător pasionat al operei sale. „Șansa Îi adusese față În față pe omul de litere ostenit și pe cel pe care, cu mândrie, l-ar fi putut numi cel mai mare admirator din generația tânără.“ De aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să li se deschidă, deși știau că aceasta nu se va Întâmpla decât cu o jumătate de oră Înainte de prima ridicare a cortinei. Mulți se cunoșteau din vedere dacă nu după nume - erau publicul obișnuit al premierelor de la St James, admiratori devotați ai lui George Alexander, care Își atrăsese loialitatea lor de pe când era tânăr june prim În trupa lui Irving. Uneori spuneau despre ei Înșiși, În glumă, că sunt „armata lui Alick“. Schimbau Între ei o mulțime de glume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]