17,588 matches
-
strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte și gesturi. În ton și în atitudine, unde nu te încurci niciodată, fiindcă e preferabil să bagi mâna în gențile altora. Hans are un ideal, pentru că e încă în creștere. Adolescentul și idealul își aparțin unul altuia. Consecința acestui fapt sunt planurile în care iubirea joacă un rol întotdeauna altruist și de la care poți lua, prin urmare, tot ce se poate lua. Hans relatează afirmația lui Rainer cum că în natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau nu. Sophie se gândește foarte rar la dragoste, în schimb se gândește adesea la sport. O fată sportivă trebuie să se gândească la altceva. Rainer are în el prea multe lucruri urâte. Acestea apasă îngrozitor asupra copilului, iar apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi care puteau fi aruncați după întrebuințare. Bătăile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
preocupată să nu arate că între ea și Hans s‑a stabilit deja o legătură indestructibilă; indiferența din trăsăturile lor e îndelung studiată. Mai înainte, el voise s‑o sărute. Nu se poate. Fără dezmierdări, astea sunt manifestări puerile de adolescent. Totuși când îl vede o trece un fior, e fiorul care însoțește amintirea plăcerii. Dacă te înfiori așa numai când îți aduci aminte, cum o fi în realitate? Ce‑a fost asta, a țipat vreun animal? Nu, sunt drumeți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prea contează și nu mai sunt așa implicați în procesul de producție, ajunge și un star autohton, nu‑i nevoie să angajezi un star din străinătate. Asta‑i dovada că cei în vârstă mai au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria sa și a locatarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sa și a locatarilor. Îmbrăcăminte îngălbenită, veselă spartă, jucării, aparate de gimnastică, suveniruri din colțuri îndepărtate ale țării, hârtii, lucruri moștenite, diverse aparate pentru diverse activități, și printre toate acestea viața îngălbenită, distrusă a patru persoane, doi adulți și doi adolescenți. Rainer vrea să iasă la lumină, indiferent unde, într‑un spațiu deschis sau într‑un apartament mai luminos în care, pe cât posibil, să nu existe altceva decât oțel și sticlă; dar ca să ajungă la această lumină trebuie să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de atâtea ori, povestea tot nu se transformă în adevăr. Ce se află pe fundul ăsta de interminabile plăci albe de faianță, peste care lumina alunecă în dâre sclipitoare? Acolo nu se află adevărul ultim și universal valabil pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie a plecat, poate că pentru totdeauna, dar probabil că numai până mâine dimineață, la școală. # Camera lui Rainer e despărțită de camera Annei printr‑un perete subțire, improvizat, prin care se aude totul dintr‑o parte în alta; ca adolescent n‑ai nici un pic de viață privată. Nu poți să te dezvolți fără ca celălalt să observe și să se dezvolte și el. De exemplu, în Anna se dezvoltă astăzi o poftă trupească de Hans, iar Rainer și‑a și lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s‑o facă în silă și într‑un întuneric total, așa cum și trăiește de obicei. Rainer - și acest lucru îl apropie de numeroși alți tineri din generația lui - este un adolescent care nu obține niciodată ceea ce‑și dorește și își dorește întotdeauna mai mult decât poate obține; dar poate că va cuceri aceste lucruri atunci când va fi crescut de tot, nu doar pe jumătate. Situația lui e fără ieșire. Așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi trebuit să‑l șteargă mama. Dar ea a plecat de acasă. Chiar că nu poți să inviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi trebuit să‑l șteargă mama. Dar ea a plecat de acasă. Chiar că nu poți să inviți pe nimeni aici. Adesea adolescentul se încurcă pe sine mai tare decât o fac adulții și este, la rândul lui, încurcat de propriile condiții de viață. De exemplu, cei doi ar putea să ia acum o cârpă de praf și să facă curățenie. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cameră țărănească, iar aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai libertine. Așa spun genitorii. Printre alte fapte rele comise în copilărie, Rainer a fost și ministrant la biserică, lucru care s‑a transformat astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o mănânce de pe jos cu lingurița. Azi te porți din nou ca un copil (Sophie). Îți arăt eu acuși cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se strecoară printre mese și‑i lasă pe adolescenții din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plătește lui consumația. Sophie se uită pe fereastra care dă spre o străduță liniștită cu vile. Aici sunt întru totul de acord cu Sophie, spune Hans. # Noaptea, vaietele mamei pătrund din ce în ce mai des până la urechile sensibile și foarte fine ale fiului adolescent și ale fiicei adolescente. De asemenea, copiii aud adesea că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care‑i scuipase mai înainte, nici măcar întunericul orașului de noapte nu suportă asemenea adolescenți prost‑crescuți. N‑am putea să ne și pișăm pe el, întreabă Hans excitat de faptele Annei. Nu, asta n‑o mai facem, ci ne cărăm imediat, zice Anna gâfâind și‑l trage după ea. Deodată se grăbește. Sophie poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că nu se găsește nici un responsabil. Sophie a transportat bomba în geanta de tenis. Directorul chiar a văzut‑o și a salutat‑o, totuși nimeni nu îndrăznește să rețină o Sophie Pachhofen și nimeni n‑o consideră capabilă de așa ceva. Adolescenții ăștia mototoli, care n‑au nimic altceva în cap, își plâng hainele distruse pentru că o să mai dureze multă vreme până când își vor convinge părinții să le cumpere din nou pantaloni și fuste la modă. Pentru asemenea incapabili s‑a ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
realizează efecte speciale pentru filmele SF, cum muncesc la niște decoruri toată noaptea, Închiși Într-un platou, cu ochii roșii și umflați. Ajung să nu mai aibă o percepție corectă asupra dimensiunilor spațiale și nu-și mai revin niciodată. Sau adolescenții care se Îndrăgostesc unul de altul la liceu și nu se mai pot despărți toată viața. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Se spune că bărbații implicați din tinerețe Într-o relație de dragoste reciprocă nu reușesc În viață. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva strident și discordant care mă călca pe nervi. La celelalte mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri de adolescenți care-i atacă pe vagabonzii din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care fusese obligat să facă felație unor astfel de tipi. Dar nu era cazul să mă Înspăimânt. Prietenii albinosului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o casetă venind dinăuntrul unei păpuși mecanice ce clămpăne din gură. Reiko pronunțase cele două silabe cu o voce extrem de senzuală. Stătea cu spatele drept și mă privea fix În ochi. Avea o constituție de fetiță sau, mai exact, de adolescent și totuși, În momentul În care a pronunțat a-ha, era Învăluită Într-un aer de lubricitate, ca și cum Întregul ei corp n-ar fi fost alcătuit decât din membrane. Nepăsarea care se degaja din acest unic cuvânt rostit de Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și par să-și piardă întregul simț moral. Cerșesc, fură, mint și sunt adesea cruzi. Vorbesc fără încetare și devin de nestăpânit la școală și acasă. Adesea se observă o curiozitate sexuală anormală și probleme sexuale. Adolescenții care au suferit de encefalită ilustrează uneori anumite trăsături ale acestui sindrom, mai ales lipsa capacității de a-și stăpâni instinctele sexuale, iar acest fapt este cu siguranță valabil în cazul lui Josef Kahn. El suferă și de parkinson, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau chiar s-a oprit în drum, dar, dată fiind lungimea prozopopeii, sincronizarea merită o ajustare... Iat-o deci lângă adolescent. Ea îi propune cealaltă ramură a arborelui grecesc: singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la București, îl "incendiază la flacăra versurilor". De atunci, din clasa a opta, datează și primele sale exerciții poetice. "Am început să scriu în vederea unui singur cititor - are să relateze mai târziu unui anchetator literar - Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev în clasa șaptea liceală și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșartă invidie. El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
incisivitatea unui vers pe care nici Lauda somnului nu-l închide, Aur sterp a lucrat sterilizator asupra vulgarității produselor literare ale urmașilor lui Vlahuță și Cerna. Redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Când într-un cerc de scriitori, în primăvara 1921, un adolescent comprimat și închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]