KorAP: Find »[drukola/base=adora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...152 >

3,791 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

și cu înfățișare comună. E Deng Yin-chao, soția premierului Zhou En-lai. Cealaltă este Wang Guang-mei, soția vicepreședintelui Liu. Talentată și frumoasă, ea este cea care o neliniștește cel mai mult pe Doamna Mao Jiang Ching. Faptul că ambele femei sunt adorate de către soții lor o tulbură. I se pare insuportabil când premierul Zhou o sărută pe Deng Yin-chao când pleacă în delegații, și când vicepreședintele Liu nu-și poate dezlipi ochii de Wang Guang-mei la petreceri. O ia ca un afront

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
largul ei era cu cele mai dificile mișcări ale camerei de filmat. Pretențiile sofisticate de ordin tehnic nu constituiau niciodată o problemă pentru ea. Avea instincte bune și era întotdeauna pe fază. Directorul de lumini și directorul de imagine o adorau. Se ridica la înălțimea așteptărilor publicului și criticilor, deopotrivă. Spectatorii spuneau că siguranța de sine era cea care o făcea să strălucească, iar jocul ei actoricesc rezervat era cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
și el ar trebui să lucreze într-un post mult mai important decât o face acum. Și ce dacă Yu e un artist și un îngălat, care se trezește adesea că și-a pus șosete diferite în picioare? Eu îl ador. Numeni nu înțelege mai bine ca Yu partea artistică din mine. E foarte bine că lui Yu îi displace politica. Și mie îmi displace. Chestia e că nu te poți bucura de posibilitatea de a compune, dacă picioarele și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

obrazul meu, proaspèt râs, de dimineațè am fost și la tuns, la Cecilia, înainte de opt, Nu te-ai schimbat deloc, Matei! Pèrul ei prins în coc, cu fruntea liberè, îi stè bine, mè ia cu naturalețe de braț, Unde mergem? Adoram acest gest al ei de a se agèța de brațul meu pe stradè, pe vremea când eram împreunè fècusem o clasificare riguroasè a situațiilor în care ea, lipindu-se de mine, isi strecura brațul pe sub brațul meu, Avea, de pildè

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
vremea aceea eu aveam mânia desenatului pe covor, pe pereți, pe frigider, pe fata de masè, dar m-am lèsat de desen atunci când, cunoscând-o pe Diana, am descoperit plècerea amuzantè a trasului de pèr, Diana avea zulufi, iar eu adoram la nebunie sè-mi bag degetele în pèrul ei și sè mè joc, Când ea era preocupatè cu creșterea și educația pèpușii pe care și-o aducea de acasè, fiind atentè sè nu-i lipseascè nimic din cele trebuincioase, dându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Nimeni nu știa unde se aflè, în afarè, firește, de Matei, care o urmèrea pretutindeni, strecurându-se lângè ea chiar si in nișă neîncèpètoare din spatele sobei, bèiețelul urmèrindu-i zâmbetul poznaș, un zâmbet de fetițè care tocmai a fècut o soție, adoră acel zâmbet! Ea a suferit teribil în ziua în care și-a dat seama cè a crescut și cè nu se mai putea furișa în ascunzètoare! asta s-a intamplat prin clasa a treia, nu fusese niciodatè o fetițè cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci și pe mine să adorm? Trezește-te, avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Trezește-te și ia-o pe drumul de Întors Înapoi prin ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
valută În bancă! Nici o scrisoare... — Mi se pare totuși o lipsă de caracter... — Chiar o lipsă de sentimente!... — Toți care reușesc În viață reușesc cu un asemenea preț! Chiar te rog să verifici! — Din cauza mamei lui a rămas burlac! A adorat-o! A făcut avere, și-a făcut relații și o situație acolo! Dar o familie n-a reușit să-și facă! — Soarta celebrităților! Așa Își plătesc aroganța, egoismul, cinismul din timpul vieții... Așa ajung să moară În mizerie! Alcoolici, boemi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
sarcina, când ai un soț atât de bătrân! — Știu de la Victor că și-au serbat nunta de argint de curând! Nevasta lui e cu 13 ani mai mare ca el, e bogată, are blazon, castele și se Înțeleg perfect, o adoră. — Pentru el e o problemă să iasă cu nevasta În lume, În raport cu el, ea șochează — A, da! Am auzit că e infirmă! — Dimpotrivă! E prea tânără, prea sănătoasă și oricine Îi vede alături n-are cum să nu se Întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
spun că, la o oră rezonabilă, mă ridicam. Îți dai seama, cred, cât trebuia să lupt cu insistențele celorlalți, mai ales ale vărului Victor! Însă, atunci când atingeam punctul critic, deveneam neînduplecat. Urcam În camera mea și, uneori, chiar reușeam să adorm fără să Îmi mai fi luat pastilele. Cu atât mai tare mă indispunea cel care la un moment dat Îmi strica somnul... —Noaptea? — Ți-am mai povestit doar și atunci, În seara când am ajuns... Ai uitat... Zâmbetul din glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă se puteau număra pe degete. Cât despre palate... Consulul le reducea la inexistență cu un simplu gest. Înainte de a părăsi Bucureștiul, predecesorul lui îi mărturisise că adora imaginea orașului văzut de departe, de pe dealuri, primăvara, când înfloresc pomii și toate florile din grădini. C’est tout à fait autre chose. Ledoulx nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
subteran al orașului, unchiul prefera spațiul suspendat. Pentru Nicolae, podul era locul ideal de izolare, de petrecere interesantă a timpului. Acolo adunase câteva stive de cărți, o masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați spus-o! Toinette îl privi surprinsă și plină de recunoștință. Pictorul proceda cu totul altfel decât maestrul ei favorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A fost doar o mică eroare birocratică. Un proaspăt angajat al cancelariei imperiale, fără noțiuni prea clare de geografie, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. ― Oh!... Așa?... Oh!... În cazul acesta... Desigur... Desigur... Oaaah!... Ador normalitatea! Relaxarea nervoasă a contelui fu atât de totală, încât căzu pe canapea cu mâinile întinse pe speteaza acesteia și cu picioarele lăbărțate. Realiză imediat că nu se cădea să rămână în poziția asta dinaintea unei femei și reveni rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii români sunt cei mai darnici și înflăcărați amanți. La un moment dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mai bucurau aici barba și ișlicul. În schimb, stârnise ceva mai mult interes pentru arta dramatică. Invitase trupe de teatru și pantomimă din Rusia, pentru plăcerea locuitorilor, în primul rând, dar și pentru propria lui plăcere. Da, era omul care adora teatrul, balurile, cluburile, limba franceză... Da, limba „distrugătorului de lume”! O vorbea cu multă plăcere la serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

seară, ca și cum n-ar fi fost mare scofală. Ar fi o prostie să mai plătești chirie la un apartament, când ai putea să stai aici și să contribui doar cu o parte din banii pentru plata facturilor. În plus, Milly adoră să te aibă în preajmă. Și așa a rămas. Curând, ajutorul lui Joanne n-a mai fost necesar, iar viitor lui Susan a fost trasat fără ca ea să mai intervină în vreun fel. Un prieten aflat în nevoie e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]