6,798 matches
-
2x2 metri și șansa noastră a fost faptul că nu a existat nici un piton bătut în acea piatră, pentru că ne-ar fi smuls și ne-am fi prăbușit după ea în adâncuri. A fost cel mai groaznic moment. Reporter: Fiind agățat în corzi, la zeci sau sute de metri deasupra prăpăstiilor, ai simțit vreodată că există Cineva deasupra ta? Te-ai gândit vreodată acolo la Dumnezeu? Prin natură, prin măreția și grandoarea munților, prin gingășia unei flori găsită undeva în vârful
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
înmărmurită văzând mormanul de dantelă în mijlocul camerei și cearceafurile care arătau jalnic. Pe urmă, toată ziua eram în livadă, în vârful pomilor; ba, când adunam frunze de dud pentru viermii de mătase, ba, după fructe și de fiecare dată îmi agățam rochia în crengile pomilor și se sfâșia. Când dudele se coceau, mâncam pe săturate, că se treceau repede. Aveam buzele și limba colorată de la dudele negre. - Bunico, da' nu le spălai mai ‘nainte să le mănânci? Tati și mami îmi
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
au dat voie să mânuiască tranzistorul. I-au făcut cadou un breloc cu Donald și înainte să se culce, Ileana i-a spus o poveste. Pe două lucruri nu l-au lăsat să pună mâna: un buzdugan mare și ghintuit agățat la intrare, și un cuțit lung într-o teacă de piele. De fapt, nenea Cornel zisese puțin răstit: „- Șpanga nu e pentru copii!” I-au amenjat un loc călduros pentru dormit și l-au acoperit cu haine de-ale lor
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
-și dovedi această iubire pe care nu o clamează la răspântii, ci o trăiește cu adevărat. Cortul acesta care închide sufletul și îl ține ca pe o pasăre captivă, este supus cu vremea degradării și cu timpul ajungem să ne agățăm de viață cu toate puterile noastre. Iar el, îmi închipui că se zbate și își dorește eliberarea ca să se întoarcă la Domnul de la Care a primit viață, căci pentru viață a făcut Domnul toate cele ale Lui. Și mai mult
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
natura lor radioasă aflată într-o continuă reîmprospătare. Poeta își asumă confruntarea cu paleta largă a sensurilor ascunse în cuvânt. Găsim în versuri prospețimea unei atmosfere îmbietoare, care te captivează prin spontaneitatea și sensibilitatea trăirilor. “ Spre cer întinde mâna și agață-te de-o stea,/ croiește-o punte albă de lumină spre Pământ, / adu-ți aminte c-ai făcut cu Cerul legământ, / ești fiu al Universului iar el e casa ta!” ( Optimism) Versul elaborat este purtător de sonorități fine, iar spațiul
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
lacrimile neputinței - zadarnic “cătând un răspuns în mătănii și rugă”... De ce apusurile trebuie să fie atât de frumoase, de mistuitoare? Sunt întrebări ce-și caută “rezolvare” în confruntarea cu foaia albă. “Nu te-am întrebat niciodată / de ce gândurile noastre stau agățate / de nori; / le-am văzut - ghirlande lucitoare / strecurând în inima îngerilor / fiori./ Palmele noastre bătătoresc paradisul / în timp ce frământă azimă / pentru zei; / picuri de sudoare cad harnici - / boabe de mei - “... (Apusul își pleacă genele vinovat...) Energii nebănuite declanșează un mecanism compex
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
înger coboară pe scări de mătase / și vise îmi țese cu fir de albastru.” ( Mătănii de rouă) Universul poetei este cel al spiritualității,” Smaraldul câmpiei se spală în rouă, / cu faldurii moi dimineții se-nchină”... al frumuseții artistice. Aceasta se agață de întreaga “rețea de semne” pentru a transcede dincolo de real, căutând contururile celor “nevăzute”, ca mai apoi să le dea formă “poetică”, expresivitate... Pe cerul abstract al gândurilor apar necontenit imagini mai mult sau mai puțin incifrate. Forțele creatoare ale
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
o comuniune aparte cu elementul religios. Aceasta explică și divorțul dintre sensibilitatea spirituală feminină, milenară și virilitatea umanistă a evului mediu. Amprenta secularizării aparține civilizației masculine, care sfârșește în cele din urmă pesimist. Pesimismul este atribut masculin, el rămânând deseori agățat de disperare, fără șansa unui posibil recurs. Fără căldura și lumina harului, germenele mâhnirii încolțește în esența masculină, atrofiind simțul religios al paternității, plesnind în mugurele batjocoritor al ateismului. Tot spiritul zeflemitor față de taina Fecioarei - Mamă poartă pecetea ateismului militant
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
clare oglinzi, Noi oglindindu-ne în ele, Chipul frumos tu să-l cuprinzi, Care să-l înrămăm cu stele. Simplu de tot să te cuprind în brațe, Cu teamă să nu te cutremuri, Luna salbe de argint în păr îți agațe, Sper să trăim acele vremuri. Eterniza-voi în versuri mărețe, Viața senină a noastră, Odihnă voi găsi în ale tale povețe, Zburând spre zarea albastră. Nicicând nu voi simți în al meu glas, Vreo undă de tristețe, Te voi iubi
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355031_a_356360]
-
de la facultate era cam transparent. Știam dealtfel că vecinii erau obligați să ne observe atenți și că sectoristul era îndreptățit să controleze la orice oră din zi și din noapte zona de care răspundea. Pe peretele din bucătăria noastră era agățat un bloc notes cu file de răsfoit. Îl poreclisem „Ghiulănel” pentru că întruchipa un fel de hopa-mitică, cu cap și picioare care se balansau. În fiecare dimineață începeam o pagină nouă. Apoi așteptam să vedem ce va aduce ziua. Uneori apărea
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
gesticula, nu mai știam râde. Plângeam ca de un rău făcut cuiva, plângeam poate neputința de a fi dincolo de barieră, unde zgomotul e zgomot, frigu-i frig și caldul cald, viața-i viață și nu ață, pe mosor când nu se agață, se destramă-n patru fire, două duceri și-o venire. Plângeam, deoarece era singurul ceva ce-l puteam face, dar prin care încercam să spun totul.” Și spiritul acesta viu și intact domnește peste întreaga relatare, în care se simte
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care gîndeam licențios!); în cealaltă mînă avea o undita. Madam Jorjet pescuiește broaște. Agață o frunză în cîrlig și le întărită pe orăcăitoare. Cînd prinde o broască, țipă fericită, excitata, răvășita de invazia hormonilor libidinoși și copiii dau grămadă peste ea. O înghesuiesc, orăcăie, le curg balele, țopăie într-un picior, se prostesc, sar
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
casă. Prezența ei o deranja, dar faptul că tatăl dorea ca ea să-i fie prezentată, i s-a părut penibil de tot. Nici un an n-a trecut de când și-a îngropat mama, dar părintele era de neîntrecut în a agăța fel de fel de femei. Fiecare dorea să meargă cu el la restaurant și s-o cunoască pe ea. Ana avea 17 ani și nu accepta o nouă mămică. Această noțiune nu poate fi multiplicată sub nicio formă după bunul
FUGA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355205_a_356534]
-
Mi-a uitat de supărare, Vai!... din cătușe a scăpat, Brațu-i simt de după cap; Dulce-i a ei strânsoare! În vecini cântă-o vioară ... Cu nostalgice chemări; Stele mici - în depărtări - Ne privesc seară de seară. Văd în viță, -i agățată, Sub fereastra larg deschisă, O lumină stă aprinsă - De un licurici uitată, Pentru-un greier singurel, Care cântă-namorat, Că nevasta l-a lăsat Să doarmă pe-un strugurel. El nu vede prin lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
în buzunarul ăsta gol! Femeia, uitându-se scurt la noi și evaluând corect buzunarele noastre plate, i se făcu milă și îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
nehotărât, ca-ntotdeauna. Mă interesa, culmea ... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare și atrăgătoare ființe pe care le întâlnisem! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârșită, agățată în decolteul fetelor și cu greu am ridicat-o până la înălțimea așteptărilor, dar prin străduințe repetate am reușit totuși să o atârn de chipul lor... mă uitam admirativ și alternativ în mod egal să nu nasc suspiciuni între ele! Cealaltă
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > PRIVATIZAREA Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
eram că un măr pe ram ca o pasăre pierdută într-o lume neștiuta sub un cer cu stele coapte singur, trist, noapte de noapte însă nu te mai aveam TANGO sămbătă 24 septembrie 2011 Și cu cîtă disperare Se agață fiecare De un vis, un ritm suav Care-i da dansului nostru Un aspect ritmat și grav Iată-mă în iarna vieții Amintindu-mi de-alte timpuri Ce s-au scurs prin anotimpuri Că parfumul dimineții FIN Referință Bibliografica: SONETE
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
autobuz, mai avea doar circa două sute de pași până în fața blocului în care locuia. În seara aceea, încă marcată de incidentul provocat de acel „bădăran” dintr‑o clasă paralelă, mergea încet, gânditoare, cu geaca desfăcută la nasturi și cu rucsacul agățat pe spate. Purta în el vreo trei caiete și articole de cosmetică. Avea nevoie imperioasă de relaxare. Ca să uite incidentul și să se curețe de urâciunea expresiilor folosite. Se gândea cu destulă hotărâre cum să‑și schimbe felul de a
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ALBESC NINSORI... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Albesc ninsori în așteptări de ceață, o gheară rece macină în lut, mii de-ntrebări, se-agață stropi de dor pe lumânări de gheață, salcâmi roșesc a floare, pe tâmple de iertări! Plutesc pe corzi de viscol chemări fără odihnă, se-aprinde o lumină pe cer de stele mut, se strânge disperarea în lacrimi fără vină, eu
ALBESC NINSORI... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346119_a_347448]
-
o dată Este visul meu, eu l-am ales ÎN VISUL MEU În visul meu etern de păpădie Nimic din cele sfinte abstracte să nu-mi fie Vesminte parfumate cu efemera greață Ce-mi curge în conștiința și-n veșnicii m-agață Eu vreau să mai am aer doar pentru o secundă Ca să-i pot face vieții în infinit o funda În semn de renunțare de la vagă speranța Cînd viața mea atîrnă în ceruri că o zdreanța Și-apoi, de ce m-aș
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Maria Gîbu reușește să-și esențializeze discursul poetic în picături de gând, care pot fi receptate independent dar și împreună. Ex. „liniștea / mângâie mugurii / din palma pământului / dezmorțit” (primul poem); „păzesc taina fiecărui răsărit / ascunsă / printre umbre” (al doilea poem); „agățată de ecoul / clopotelor / adun clipele plecate / împletindu-le cu lumina” (al treilea poem); „aștept noaptea de Înviere / să mă ridic deasupra singurătății” (al patrulea poem) - din poezia „aprind focuri în curțile pustii”. Autoarea reușește să scoată poezie și din piatră
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
fi născut matură, de-a dreptul. Versuri, precum acestea: „tăcerea / m-a învățat să iert” (șase zile de (ne)îndoială) - intră în categoria panseurilor lirice, care presupun o vastă experiență, o acumulare serioasă și o preocupare permanentă pentru autodepășire. „mă agăț de rădăcini / cu frunțile spre cer” (cireșul meu a înflorit altfel - (odată cu merii) - spune Ana Maria - cu maximă seriozitate și „jur pe trupuri de meri / că mă voi preface în sabia lui Merlin / înfiptă în vorbe prăfuite // Artur nu mă
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
nu aude chemarea. pașii și-i înfundă tot mai adânc în zgomotul delăsării. primesc răspunsuri fără glas, gust. e un monolog înverșunat. sunt ziceri fără ecou pe fila a douăsprezecea a împlinirii. la ce bun toată această gloată care-mi agață cuvintele de sfoară cu cleștii urii... știu. sunt lesturi în mine din acel zgomot al delăsării. sunt dureri fără leac chiar în fața Inimii Lui. sunt cuvinte răsucite în timpanul pământului. sunt încă eu și eu, uimită în fața neputinței mele. despică
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
cu care măsor importanța celui cu care vorbesc. Tu ai banii?... s-a întors, mi-a făcut un semn de lehamite cu mâna și, fără să se mai uite la mine, a spus: voi literații, ai să mori cu ideile agățat de lună... Am zâmbit, i-am urmărit mersul săltat cu care se depărta grăbit și mi-am simțit ochii umeziți. Aerul rece al suflării lui îmi făcuse ca ochii să-mi lăcrimeze pentru că eu simțeam însă el nu. Am revenit
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]