6,858 matches
-
află la o distanță suficientă, bombăne înfundat: — N-oi cunoaște eu durerile nașterii, dar nici ea nu s-a lovit vreodată la boașe. Nu-i dă timp tovarășului său nici măcar să zâmbească, și-l întreabă: — Ce-i cu tine? Te agiți ca peștele pe uscat... Agrippa se încruntă. Este chiar atât de evident? Rău, dacă și-a pierdut în halul ăsta stăpânirea de sine. Murmură crispat: — Sunt îngrijorat... — De ce? Nu pot să dau de un... Nu vrea să spună prieten. Rostește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii și pretorul peregrin au ridicat neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au găsit într-o dimineață o statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pregătiți încă de mici pentru momentul când vor îndeplini funcții religioase în primele patru colegii pontificale ce le sunt deschise numai lor. Se aud frânturi de cuvinte sacre. Regele întreabă: — Ați ales...? Restul se pierde în aer. Un măcelar se agită: — Cu ce facem umplutura? Flaminul lui Marte își duce mâna pâlnie la ureche: — Umplutura, zici? Decide imediat: — Ne trebuie câte o bucată din coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor fi arși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăla din La Cienega. ― Vrei să spui că ieșim din Santa Monica? Brad râde. ― Pari să-i dai atâta importanță că mă simt vinovat. ― N-am vrut. Scuze. ― Hei, stai liniștită. O să fie bine. În seara asta vreau să mă agit în jurul tău, și cred c-o să-ți placă restaurantul, e franțuzesc, așa că ar trebui să-ți amintească de casă. ― Dragă, eu sunt englezoaică. ― Știu asta, râde el, dar Franța, Anglia, Italia - sunt toate în Europa. ― Știu asta, râd și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jur pe viața mea, Ben. Nu te las baltă. Restul după-amiezii pare că trece cu încetinitorul, fiecare secundă făcându-mi așteptarea mai grea și tot mai grea. Lauren insistă să fac niște tratamente de frumusețe, „pentru orice eventualitate“, și se agită pe lângă mine ajutându-mă să arăt mai frumoasă decât am arătat eu vreodată. În sfârșit se face 6.45 : mai sunt doar cincisprezece minute înainte să ne vedem, și eu nu mă pot opri din plimbat încoace și-ncolo. Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
orașului"2745. După primire, familia regală s-a îndreptat spre catedrală, unde a asistat la slujbă, iar ulterior, spre monumentul ridicat pe colnicul Hora. Pe acest traseu, "la fiecare pas, mii de oameni aclamau (...) de la ferestre și de pe balcoane, se agitau batiste și se aruncau buchete de flori"2746. De la monument familia regală s-a îndreptat spre portul Tulcea, în timp ce, primul ministru Dimitrie A. Sturdza l-a vizitat pe domnul Luca Ionescu, prefectul județului Tulcea, acesta fiind bolnav, motiv pentru care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând să-și caute refugiu pe punte, dar fură numaidecât doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Francis? se auzi vocea calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În ploaie Erau doar doi americani În tot hotelul. Nu-i cunoșteau pe oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altceva, fiindcă la Milano nici cursele importante nu păreau să-l intereseze pe tata, nici măcar nu era fericit sau așa ceva când câștiga, dar acum abia dacă mai puteam dormi În noaptea de dinaintea unei curse și știam că și bătrânul era agitat, chiar dacă n-o arăta. E cu totul altceva să călărești pentru tine. A doua cursă a lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci nu mai fu hipnotizat. Își pusese ochii pe Fuentes, care acum se oprise. Apoi Fuentes se lăsă pe spate și-l chemă. Agită cele două banderillas și lumina care se răsfrângea pe ele prinse privirea taurului. Își ridică coada și atacă. Se-ndreptă direct spre Fuentes. Țiganul Îl aștepta aplecat pe spate, cu bețele Îndreptate Înainte. Când taurul Își lăsă capul În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cârlige-n umăr. Fuentes se apropie puțin. Se lăsă pe spate. Îl strigă din nou. Cineva din public Îl avertiză. — Pe dracu’, e mult prea aproape, spuse Zurito. — Stai să vezi, spuse omul lui Retana. Lăsându-se pe spate, agitând taurul cu bețele, Fuentes sări cu ambele picioare-n aer. Când sări, taurul Își ridică coada și atacă. Fuentes ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
genu’ ăsta-n ring. Taurul stătea pe loc, cu picioarele depărtate, privind muleta. Manuel o Înfășură pe brațul stâng. Taurul o privea fascinat. Îi era greu să se țină-n picioare. Își ținea capul plecat, dar nu prea mult. Manuel agită muleta. Taurul nu se mișcă, mulțumindu-se s-o urmărească din priviri. „Hai că e condus cu totul“, se gândi Manuel. „S-a Înțepenit acolo. E fixat tocmai bine. E gata să și-o ia.“ Gândea În termeni specifici luptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apucă un colț al pânzei și i-o scoase ușor de pe corn. Taurul se luă după el, Într-un semiatac și apoi se opri În loc. Iar intrase În defensivă. Manuel se-ndreptă spre el, cu sabia și cu muleta. Îi agită muleta-n față. Taurul refuza să atace. Manuel se poziționă lângă animal, țintuindu-l cu spada. Taurul nu se mișca, părea mort pe picioare, incapabil să mai atace. Manuel se ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l văzuse pe Zurito. Unde era Zurito oare? Tipii din cuadrilla se-ndepărtară de lângă taur și așteptau cu capele pregătite. Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-o agită-n față. Taurul nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga, pe sub nas. Taurul o urmărea din ochi și se-ntorcea la fiecare trecere, dar n-avea de gând să atace. Îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aproape de barrera. Fir-ar al dracu’. Poate că era numai os. Poate că nici n-aveai unde să bagi sabia. Pe dracu’, nu era! Las’ că le-arată el. Încercă o pasă cu muleta, dar taurul nu se mișcă. O agită prin fața lui. Nimic. O Împături, scoase spada, se poziționă și se aruncă asupra lui. Simți cum sabia se-ndoaie când o Înfipse, lăsându-se pe ea cu toată greutatea, apoi spada zbură prin aer, ajungând prin tribune. Manuel se trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În San Pier d’Arena, un cartier industrial de la marginea Genovei, există o stradă largă , cu două sensuri, așa că ne țineam pe mijloc ca să nu-i stropim pe muncitorii care se-ntorceau acasă. În stânga noastră se vedea Mediterana. Marea era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te lucrează. O țin tot așa vreo trei runde. Nu vorbesc. Se bat Întruna. Da’ și noi am avut o grămadă de lucrat la Jack Între runde. N-arăta bine deloc, da’ pe de altă parte nici nu prea se-agita el În ring. Nu se mișca mult și stânga aia lucra automat. E ca și cum ar fi fost conectată la fața lui Walcott și tot ce trebuia să facă Jack era să vrea să-l atingă. Când vine vorba de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse doctorul Wilcox. — Îl știi pe puștiul de ieri? — Care dintre ei? — Băiatu’ care-și descoperise vocația de eunuc. — A, da. Eram acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte hotărât. Avea părul cârlionțat, era bine făcut și avea niște buze mari. — Care-i problema, băiete? Îl Întrebase doctorul Wilcox. — Vreau să fiu castrat, spusese băiatul. — De ce? Îl Întrebase doctorul Fischer. — M-am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla la loc. E ditamai râul Între tine și ei. Dacă mi s-ar părea că ești spion te-aș Împușca pe loc. — Hai. Să mergem la batalion. Ofițerul ăsta Îl enerva. Căpitanul Paravicini, maior provizoriu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind roșii, altele galbene cu dungi negre, numai că aripile li se fac bucăți În apă și-s o momeală foarte proastă, În timp ce acelea maronii sunt durdulii, compacte și suculente, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]