3,337 matches
-
naibii un picior. Sau gâtul. Dar așteptă până când ușa se Închise și Insch era prea departe ca să-l audă. Când În sfârșit Hoitarul și lucrurile lui se reuniră, Logan zâmbi forțat și-l conduse la parcarea din spatele clădirii. Un agent agitat Îl prinse chiar când Logan semna pentru altă mașină. — Ofițerul de serviciu zice că ai Încă două mesaje de la un domn Lumley. Logan mormăi. Ar fi trebuit ca ofițerul de legătură pentru familia Lumley să se ocupe de telefoanele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun, Miller nu scoase mai multe decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl făcea pe Hoitar să fie nervos. Agitat. Nu era bine. Erau lucrurile lui moarte. I le luau. — Hai, Bernard, spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii În siguranță aici cu noi. N-o să lăsăm să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
baltă cu Geordie-fără-genunchi, ai zis că ai un pește mai sigur În traistă. Reporterul luă o Înghițitură de cafea. — A, da. Aia. Miller făcu o pauză, privind În gol afară pe fereastră la zăpadă și la valuri și la marea agitată. Nu chiar așa bine. Recăzu În tăcere. Logan lăsă pauza să continuie suficient cât să fie sigur că detaliile nu ies la iveală de bunăvoie. — Ei? Ce era? — Hmmm? Miller Își redirecționă atenția asupra cafelei. A, da. Umblă vorba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
etape de construcție punctau câmpia albă: paznici tăcuți, stăpâni a tot ceea ce supravegheau. Jamie McCreath - care urma să Împlinească patru ani În două săptămâni, În ziua de dinaintea Ajunului Crăciunului - dispăruse. Fusese la plimbare În parc cu mama sa, o femeie agitată, pe la douăzeci și cinci de ani, cu păr lung roșcat, de culoarea frunzelor de toamnă, care-i ieșea de sub o căciuliță croșetată, cu un ciucure auriu ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tiberius... Dar tatăl meu unde era? — Aici, se lupta cu barbarii, care se răzvrătesc mereu. Profită de ocazie ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul frate al mamei. Nu știu, minți Zaleucos bâlbâindu-se, trăia foarte departe de-aici... Copilul îl părăsi și se îndreptă spre piață. Observă că, în mod deloc obișnuit, era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la parți. Cu banii lui... Nu se poate, răspunse calm Cremutius. Tiberius nu-și poate îngădui riscul ca Piso să vorbească. Nu există bogăție care să-l poată salva acum. Într-adevăr, câțiva trimiși discreți ai împăratului se duseră la agitatul senator, îi întrerupseră plimbarea, îl convinseră să ascundă documentul acela care, îi spuseră, „micșorează puterea singurului om care te poate ajuta“. Iar la sfârșit îi garantară că Tiberius avea să născocească o cale de a-l salva. Astfel, după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de o escortă armată. Și acolo, în timpul nopții, într-o liniște totală, uimitoare, s-a sinucis. Cei care l-au descoperit a doua zi dimineață spuseră că au trebuit să spargă ușa camerei sale. — Și-a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul cu o sabie? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani, se afla aproape fiindcă era închis în subteranele din Domus Tiberiana, unde o serie de încăperi secrete aveau să intre în istorie drept Carcer Palatinus. În casa Liviei, liniștea nopții era înspăimântătoare. Visele lui Gajus erau scurte și agitate, o adiere de vânt în canatul ferestrei le risipea. Atunci, să începi să te gândești era ca și cum ai fi tras de capătul unui ghem. Se perindau imaginea mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a răspândit și asupra lunilor“. (Și de-a lungul secolelor, oamenii au continuat să spună: iulie, juillet, july.) Printre senatorii care, în mici grupuri lipsite de griji, soseau la Curie discutând, se răspândi deodată teama. Pe scările aulei, un funcționar agitat le șoptea unor influenți optimates că tânărul Împărat ceruse informații despre actele proceselor instituite de Augustus împotriva Juliei și a prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea senatorul Valerius Asiaticus privindu-și prietenii care discutau agitați. „Am ascultat de vorbele unui bețiv vulgar ca Sertorius Macro și am crezut că va fi o joacă să-l manevrăm pe «băiat». Din cauza calculelor greșite, Macro și-a pierdut viața și, dacă lucrurile merg tot așa, ne-o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi putut continua prea bine: „Viața mea e deprinderea de a scrie“. Actul creator se golește treptat de orice miracol: e numai indârjire și sfidare, cu convingerea precoce că exiști doar atât cât scrii. Document substanțial de viață spirituală (destul de agitată), Intermezzo atrage atenția Înainte de toate prin originalitatea construcției epice. Autorul nu se dă În lături să experimenteze noi modalități de expresie, cu sugestii din experiența criticii sale textualizante. Procedeele s-au mai folosit la noi În genul scurt, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exact ce urmează să facă. Dar publicul nu va crede și va privi exact în direcția opusă. Odată ce a procedat așa, jocul e terminat. Cu victoria lui. Menționarea numelui mentorului păru să o supere. Privi la ceas și deveni ușor agitată. - Chiar trebuie să plec acum. Am lipsit nepermis de mult. Sachs îi mulțumi, iar Sellitto spuse: - Voi chema o mașină să te ducă înapoi la magazin. - Aș prefera lângă magazin. Nu vreau să știe unde am fost plecată... A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a o distra și pentru a o face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce se întâmplase după aceea. Rhyme o întrebă pe Kara: - Îți sună cunoscut? - Ar fi putut hipnotiza un porumbel sau un pescăruș. L-a aruncat spre cal la momentul potrivit și apoi a folosit un dispozitiv pentru a menține calul agitat. - Ce fel de dispozitiv? întrebă Rhyme. Cunoști care ar putea fi fabricanții? - Nu, e probabil făcut în casă. Magicienii foloseau în trecut de pildă electrozi pentru a face leii să urle la comandă. Organizațiile pentru protecția animalelor nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în oraș - dar a spus că nu și telefonul a apărut ca „în afara ariei” pe ecran. - Nu i-a spus soției tale de ce a sunat? A dat vreun indiciu despre unde ar fi putut fi? - Kathy a spus că părea agitat. Vorbea șoptit, era greu să-l înțelegi. Așa mi-l amintesc și eu după incendiu. Plămânii i-au fost afectați. A devenit și mai înfricoșător. Nu-mi spune, se gândi Rhyme. - A întrebat dacă știm ceva despre Edward Kadesky. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
domnule Weir, faceți cunoștință cu cel mai bun țintaș din țară. Ca să nu mai spunem de vânător de cerbi. Și un conducător al naibii de priceput. Hobbs se așezase atunci la masă în acel restaurant de lux, mândru de laudele primite, dar agitat, căci nu visase niciodată să ia masa la Riverside. Mâncase cu poftă din specialitatea zilei, în timp ce Barnes și Stemple îi povestiseră cum îl cunoscuseră pe Weir. Era un fel de mercenar, despre care Hobbs știa totul, fiind abonat la „Soldier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șmecheria. Se uita la vrajaa din jurul ei, simțea entuziasmul, sentimentul de nerăbdare... Palmele îi transpirau de parcă ea însăși urma să intre pe scenă. Ah, ar fi dat orice să fie în camera de pregătire chiar acum. Bucuroasă, încrezătoare și foarte agitată, simțea bătăile accelerate ale inimii cum anticipează, în timp ce secundele rămase până la spectacol sunt marcate de ticăitul ceasului. Nicio senzație din lume nu se compara cu aceea. Râse tristă pentru sine. Iată că reușise să ajungă la Cirque Fantastique. Însă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o îmbrățișă, apoi trase scaunul mai aproape. - Cum te simți? - Bine. E un pic răcoare în seara asta. - Am să închid fereastra. Kara se ridică și o închise. - Credeam că nu o să mai ajungi, scumpo. - Am avut o seară agitată. Am să îți spun ce am făcut, mamă. Nu o să îți vină să crezi. - Abia aștept. Plină de entziasm, Kara o întrebă: - Vrei un ceai sau ceva? Simțea o nevoie stringentă să îi povestească toate amănuntele vieții sale din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
descifrate, iar banii trecură dintr-o mână în alta, petrecându-se astfel un soi de comunicare minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pot descrie. Nu prea mai aveam chef să vorbesc cu Sally, lucru pe care s-ar putea crede că l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar ei i se păru o veșnicie. — Gerard, sunt Leigh Eisner de la apartamentul 16D. E cineva la ușa mea. Cred că vrea să intre peste mine. Poți să vii repede aici? Să sun la poliție? Vorbea precipitat în timp ce se plimba agitată în micul vestibul și își îndesa în gură pastile de gumă Nicorette direct din folie. — Domnișoară Eisner, bineînțeles că am să trimit imediat pe cineva, dar poate că o confundați pe domnișoara Solomon cu altcineva. A sosit acum câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să faci un sandviș croque-monsieur. Emmy era încă pasionată de gastronomie, dar dezamăgită de școala de arte culinare când a prins o bursă la Willow, restaurantul din New York al maestrului bucătar Massey. Pe Duncan l-a cunoscut în perioada aceea agitată, cu nopți nedormite, când începuse să-și dea seama că îi plăcea mai mult în față, să servească clienții, decât în spate, la bucătărie, când muncea zi și noapte ca să-și dea seama unde anume îi era locul în domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]