3,926 matches
-
desprins chiar din conținutul acestor prevederi. Articolul 1 prevedea „Asistența mutuală în cadrul Societății Națiunilor (ca de ex. în tratatul cehoslovac sau franceză care să nu vizeze în mod special un stat, ci, în general, orice agresor european”. Era vizat orice agresor european dar implicit era avută în vedere, în primul rând Germania 91 . Facem această afirmație bazându-ne pe declarația ministrului de externe român către Ramsey Mac Donald și Anthony Eden din 1935 conform căreia tratatul trebuie să fie „astfel făcut
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
sovieticii au semnat la Londra, la 3 și 4 iulie 1933, Convențiile pentru definirea agresiunii și a teritoriului. Definiția teritoriului a fost propusă de Nicolae Titulescu. Era pentru prima dată când se introduceau și se defineau precis noțiunile de agresiune, agresor și teritoriu în relațiile internaționale. Au fost prezentate tendințele de apropiere, după reluarea legăturilor diplomatice, dintre România și Uniunea Sovietică. Am subliniat faptul că după semnarea tratatelor de asistență mutuală franco - sovietic și cehoslovaco - sovietic, la 2 mai 1935, respectiv
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
a României 1918 - 1933, Iași, Editura Institutul European, 1993. 24. Potra George G., Pro memoria în “Adevărul literar și artistic”, anul XI, nr.605, 19 februarie 2002. 25. Predescu Lucian D., Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, 1982. 26. Pădureac Lidia, Relațiile româno - sovietice (1917 - 1934Ă, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2003. 27. Retegan Mihai, Botoran Constantin, Otu Petre, Scurtu Ioan, Diplomația românească în anii 1929
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
socio-școlară a copilului. Sub aspectul vârstei autorii decelează trei etape În care copilul se comportă diferit. Prima etapă, sub vârsta de 4 ani, când copilul percepe investigațiile și procedurile medicale ca adevărate agresiuni, context În care personalul medical apare ca agresor, iar părinții sunt percepuți ca suport și refugiu. Între 4 și 7 ani când copilul Începe să Înțeleagă și chiar colaborează, mai ales datorită curiozității sale extrem de active, bineînțeles Însă tot sub oblănduirea părinților. Situația se schimbă radical după vârsta
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și comportamente care pot fi pozitive adică favorabile ființei (satisfacție-plăcere-voluptate) sau negative adică nefavorabile (insatisfacție-neplăcere-repulsie-teamă-spaimăgroază). Prin atitudine și comportament organismul va Încerca apropierea și Însușirea situațiilor favorabile și În egală măsură va Încerca evitarea consecințelor nefavorabile prin evitarea acțiunii agentului agresor ce nu poate fi realizată decât prin fugă sau luptă. În anul 1914 Walter Breadford Cannon abordează stressul mai ales sub aspect psihologic (pe lângă aspectul fiziologic), iar câțiva ani mai târziu Pavlov asimilează reacțiile la stress cu reflexele condiționate obținute
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
in care Începe moartea celulară. În afara homeostaziei celulare În care apoptoza este implicată (opunându-se proliferării) apoptoza este percepută și ca un mecanism de apărare Împotriva unei agresiuni externe. Cel mai elocvent exemplu este celula inflamatorie care se sacrifică odată cu agresorul. De asemenea, celula contaminată bacterian sau viral care primește semnalul sinucigaș, prin sacrificiu se opune extensiei agresiunii realizând așa zisul fenomen al morții pentru supravețuire. Limfocitul pare să fie celula centrală capabilă să emită semnale biochimice care vor fi receptate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
petrecea în curtea unui liceu (de prestigiu), într-o iarnă: un grup de elevi, fete și băieți au format un cerc. În mijlocul cercului era o fată pe care o băteau și o îmbrânceau spre mijlocul cercului, toți cei din cerc. Agresorii râdeau și se distrau în urma loviturilor aplicate fetei înconjurate. Victima căzuse jos, încerca să se ridice, dar primea o nouă lovitură și era culcată din nou la pământ. Nu o apăra nimeni, în curtea școlii. Școala nu asigură securitatea personală
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
c]tre agent. Toma din Aquino, despre care se spune c] ar fi formulat PED, a aplicat distincția dintre consecințele direct intenționate și cele doar prev]zute asupra acțiunilor de auto-ap]rare. Dac] o persoan] este atacat] și își ucide agresorul, intenția s] este de a se ap]ra și nu de a-l omor] pe acestă (Summa Theologiae, ÎI, îi). S-au ridicat dou] întreb]ri cu privire la distincția intenție/prevedere: - Se poate face întotdeauna o distincție clar] între consecințele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dat] de posibilitatea unui act planificat de agresiune în scopul atingerii unor obiective politice, atunci acel atac trebuie descurajat, fie prin creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide pentru a convinge potențialii agresori de lipsă de sens a unui atac. (Presupunem c] este vorba de un atac nedrept.) Dac], pe de alt] parte, amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea că adversarul s] loveasc] preventiv de teama de a nu fi atacat primul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe marginea unor legi apărute, cât și în contribuții la elaborarea unor proiecte de noi legi. Este autor și susținător al unor teze privind războiul de agresiune și necesitatea răspunderii penale pentru actele de agresiune, necesitatea definirii cu claritate a agresorului și a infracțiunii internaționale și caracterul permanent al justiției internaționale. În cadrul unei ceremonii desfășurate la Facultatea de Drept a Universității Sorbona din Paris, lui Vespasian V. Pella i s-a decernat, la cea de a zecea aniversare a Biroului Internațional
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
termen lung opinia publică germană, pregătind-o pentru propaganda nazistă privind supremația rasei ariene în raport cu rasele „inferioare”. Datorită cinematografului, fenomenul de contrapropagandă a fost posibil să apară și fără contribuția dușmanului. Discursul oficial al Franței îi prezenta pe germani ca agresori, în vreme ce francezii nu făceau decât să se apere. În presă era omniprezentă tema barbariei Fritzilor, Hunilor sau, cu termenul batjocoritor consacrat în timpul războiului franco- prusac din 1870, les Boches, „nemțălăilor”. Dar imaginile prizonierilor germani - prezentate în jurnalele de actualități, firește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Națiunilor Unite. Însă datorită Războiului Rece speranțele membrilor organizației cu privire la eficiența armei economice aproape că se spulberă datorită problemelor cu care se confruntă sistemul internațional. Organizația Națiunilor Unite conștientizează că prin aplicarea unor sancțiuni oricât de severe unui potențial stat agresor, nu va fi suficient pentru asigurarea păcii internaționale. Chiar dacă oportunitățile economice nu au fost singura cauză în istorie pentru care s-a ajuns la un conflict armat, aceste oportunității interacționează cu interesele socio-economice și cu cele politice, conflictele interetnice și
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
și a obținut, prin doctrina care-i poartă numele, ajutor de 400 de milioane de dolari pentru Grecia și Turcia. Discursul ținut în fața Congresului a fost foarte dur, o adevărată declarație de război. Uniunea Sovietică n-a fost numită expres agresor, dar Truman s-a referit cu adresă la o lume împărțită între democrație și totalitarism. El considera că după un lung război purtat împotriva lui Hitler, Mussolini și Japoniei, democrațiile occidentale nu mai trebuie să cedeze în fața unei noi amenințări
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
actorii se obligă să păstreze pacea și securitatea internațională. În cazul în care unul dintre ei le va încălca, se va confrunta cu uriașa putere conjugată a tuturor celorlalte state. În acest fel, întreaga comunitate internațională va acționa pentru pedepsirea agresorului și restabilirea ordinii inițiale. Principiul fundamental al securității colective este toți pentru unul, pe considerentul că pacea și securitatea internațională sunt indivizibile. Se poate spune că balanța unui mediu anarhic este înlocuită cu una reglementată, instituționalizată prin faptul că orice
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
sistem al securității colective să poată funcționa eficient, este nevoie în primul rând ca nici un stat să nu fie atât de puternic încât să neglijeze voința tuturor celorlalte. Altfel, eventualele sancțiuni hotărâte împotriva sa în momentul în care ar deveni agresor nu și-ar atinge scopul. Această primă precondiție pentru eficiența securității colective ține de structurarea sistemului internațional, fapt care îi apropie pe adepții săi de realiști, fiindcă și balansarea se poate face în același context. Urmărirea distribuției puterii și capabilităților
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
doar prin mijloace pașnice. În al doilea rând, trebuie schimbată concepția cu privire la ceea ce reprezintă interesele naționale ale fiecărui stat. Funcționarea securității colective se fundamentează pe definirea, de către state, a propriilor interese ca întinzându-se asupra întregului sistem, pentru ca unui potențial agresor să i se opună forța conjugată și net superioară a comunității internaționale, care ar putea impune prin mijloace militare restabilirea ordinii. În fine, fiind un sistem care se bazează pe viziuni similare asupra securității internaționale și pe asocierea acestora, în vederea
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
unor obiective comune, statele trebuie să încerce să-și depășească frica și să învețe să coopereze. În viziunea liberală, instituția securității colective prezintă cel puțin trei avantaje importante față de alternativa balanței nereglementate. Primul este descurajarea mai convingătoare a unui potențial agresor, care s-ar confrunta nu cu un adversar aproximativ egal, cum se întâmplă în cazul balanței de putere, ci cu o forță net superioară. Un al doilea argument vine din convingerea că instituțiile contribuie la promovarea cooperării internaționale. Securitatea colectivă
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
în deciziile politice. În plus, statele sunt încurajate să adopte atitudini mai degrabă defensive în constituirea aparatului militar latura ofensivă pierde din utilitate. Un atac asupra unui membru al comunității internaționale va antrena răspunsul militar copleșitor al tuturor celorlalți, căruia agresorul nu-i va mai putea face față. Ca forme pe care le poate lua, securitatea colectivă variază pe un continuum ce are securitatea colectivă ideală la un capăt și concertul de putere la celălalt. Primul termen desemnează situația în care
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
care le poate lua, securitatea colectivă variază pe un continuum ce are securitatea colectivă ideală la un capăt și concertul de putere la celălalt. Primul termen desemnează situația în care toate statele beneficiază de susținerea și acțiunea tuturor, împotriva oricărui agresor, în orice situație. Practica a demonstrat însă că un asemenea lucru este foarte greu de tradus în realitate de cele mai multe ori, pentru a-și demonstra solidaritatea față de o victimă implicată într-un conflict din alt colț al lumii, un stat
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
ori, pentru a-și demonstra solidaritatea față de o victimă implicată într-un conflict din alt colț al lumii, un stat mic nu poate face altceva decât să-și exprime protestul diplomatic și să participe, eventual, la sancțiunile economice hotărâte împotriva agresorului. Pentru un asemenea stat, o implicare militară este mai degrabă simbolică. Într-un concert de putere, reprezentanții marilor puteri se întâlnesc și încearcă să reglementeze problemele apărute și să evite o antagonizare a intereselor lor, mai ales în momentele de
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
să poată fi puse în aplicare principiul un atac împotriva unuia este un atac împotriva tuturor, dar ținând cont de realitățile de putere. Ca organism specializat, doar Consiliul de Securitate poate cere acțiunea comună a membrilor organizației împotriva unui stat agresor. Din el fac parte actualmente zece membri nepermanenți și cinci permanenți, care au și drept de veto. Cei Cinci (Statele Unite, Federația Rusă, Marea Britanie, Franța și China) reprezintă marile puteri învingătoare în al doilea război mondial și acționează ca un concert
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
ONU în anii '90, implicare vizibilă mai ales începând cu Războiul din Golf. În ultimul deceniu al secolului XX, lumea a fost martoră la cea mai importantă aplicare a principiului securității colective, prin intervenția armată a Națiunilor Unite împotriva unui agresor. În august 1990, Irakul a invadat și ocupat Kuwaitul, pe care l-a transformat într-o provincie. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a cerut retragerea trupelor irakiene și, în urma refuzului puterii de la Bagdad de a se supune, a hotărât
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
în momentul în care acționează împotriva terților, dar oferă puține soluții pentru gestionarea tensiunilor între semnatarii săi. Prin contrast, securitatea colectivă este un angajament pentru posibile situații viitoare, ce produce efecte împotriva membrilor săi în cazul în care aceștia devin agresori. Faptul că securitatea colectivă este o formulă ce rămâne atașată concepției statocentrice îi oferă, din punct de vedere politic, avantajul de a face mai puțin discutabile interpretările feluritelor situații în care toți trebuie să sară în ajutorul unuia. Instituția poate
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
care să apeleze în cazul în care sunt supuse unei agresiuni. Chiar dacă nici un stat care își propune să supraviețuiască într-o lume anarhică nu-și permite să-și conceapă întreaga politică de securitate bazându-se pe solidaritatea celorlați, nici potențialii agresori, cu excepția actorilor majori, nu-și permit în mod rațional să se confrunte cu uriașa putere a restului lumii. Securitatea colectivă este o promisiune și, de regulă, promisiunile se respectă.
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
empiric și circumstanțiale, asemeni altor cercetători din aria școlară, demersul de comprehensiune a hărțuirii psihologice vizează anumite elemente-cheie ale dinamicii puterii, fenomenul având la bază o relație asimetrică de putere surprinsă încă din definițiile anterior expuse. Prin urmare, puterea elevului agresor derivă fie dintr-un avantaj fizic, fie dintr-un statut social înalt în interiorul grupului de apartenență sau din „valorificarea” vulnerabilității celuilalt, alimentată de aspecte precum obezitate, dificultăți de învățare sau contextul familial, nivelul puterii crescând implicit și din cauza repetabilității actelor
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]