221,754 matches
-
nu le mai am le-am dat foc odată cu toată valiza cu care călătorisem până atunci arătând pe la vămi pașaportul fals și el primit cu pompă demult acum începuturile mele s-au îndepărtat de țărmul pe care cred că am ajuns pe măsură ce mă apropiam de această îndepărtare totul devenea mai tulbure mult mai neclar decât păruse la început după masă târziu când nimic nu mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
cu tot acestea îmi treceau prin minte într-o seară de toamnă departe de locurile unde crește bambusul și fără să fi meditat îndeajuns la mine însumi înainte de a-mi pune zilele în loc de frunze pe-acea acuarelă care n-o să ajungă niciodată la Muzeul din Taipei și nici la cel din Philadelphia nu cred periscop te uitai îndelung într-un sex proaspăt deschis ea nu-ți dădea parcă nici o atenție cerul îl privea intens prin pupilă astfel ai văzut și tu
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aș fi vrut la un moment dat să beau - ce sete oribilă m-ajungea din trecut! - ca totul să fie egal înainte de moarte! N-am avut curajul să fac prima mutare, tu nu ai vrut să pornești bătălia cordială a împăcării pe veci. Plin de suspans era doar aerul prin care treceau niște soldați
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima picătură de sânge a izvoarelor de unde-au pornit, când s-au împotmolit pe țărmul de cretă. Până la mine nu a ajuns niciun cuvânt de la Yerutonga, cel care a hotărât să rămână aici, dar nu știu de ce îmi vine să cred că e numele femeii ce-mi scrie!) 12. ... Pe hârtie aleargă penița cu tuș violet, de la dreapta spre stânga, invers decât
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
vine să cred că e numele femeii ce-mi scrie!) 12. ... Pe hârtie aleargă penița cu tuș violet, de la dreapta spre stânga, invers decât s-ar fi potrivit, ca o scriere apocrifă a unui vrăjitor, care știe că nu va ajunge la țărm dacă literele nu se umplu de duh! E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
invers decât s-ar fi potrivit, ca o scriere apocrifă a unui vrăjitor, care știe că nu va ajunge la țărm dacă literele nu se umplu de duh! E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
ce ciuguli cu familia și bea cu pretenarii. Lumea-i un cinematograf 3D în care visezi cu ochii deschiși. Lumea-i o colecție de uniforme și de chipie. Lumea-i un hipermarket cu tot ce-ți dorești, dar nu-ți ajung niciodată banii. Lumea-i un megapark de distracții, în care țacanii se sparg în figuri, băieții de băieți o ard la meserie, baștanii se plictisesc, iar expirații sînt rugați frumos să se ducă acasă, să facă puțin nani. Lumea-i
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
-l primească, să fie chiar orb încât are nevoie de braille-ul bubițelor ca să citească în suflet? si sufletul într-atât de fragil, că se poartă în ferecătură de piele si os presărată cu perle moi ce coc? sau să fi ajuns, fix ca-n Infernul lui Dante, de son vivant în ceaunul cu smoală si-atunci când e dat în fiert scoate - S.O.S. - bule de aer? dacă spiritul urcă-n tării si tăria la cap, de ce - boala! - e dat peste
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni focul Cât eu sunt piatra, pulberea, nisipul? Ectenie Mă văd suind În urma boteiului, Doamne-al Ardealului! Doamne-al Vaideiului! Să mai ajung În vârful dealului, Doamne-al Vaideiului! Doamne-al Ardealului!
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne jucăm cu trupurile noastre
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
mirositoare, habar nu are de cine trebuie să se ferească, se duce „către doftorii cei sufletești”. Azi a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stângă, apoi arsura a coborât până la inimă și de aici a ajuns la picioare, unde a rămas - ce e? E tulburata. Poate spurcatul din ea vrea să se mărturisească... E un lucru cu primejdie. Fiindcă asemenea vestigii, cum e acesta al ei, nu sunt sortite să învingă secolele...
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriați de intimitate, Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă nu sunt prea slabe să le-atingă auzul. Ce handicap al credinței: Să nu știi dacă ești auzit, nici dacă auzi Si din toate simțurile să rămână doar visul tactil De-a mângâia, fără să-l
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
cum stau ei în fața legilor și legile cîntă la fel de bine ca mulțimea și florile sunt spulberate de-a lungul unui an întreg se repetă sărbătoarea și greșelile celor care compară trecutul cu prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce mai contează aceste
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Constanța Buzea Să simt ceva fără însemnătate ca torsul, și fără greutate ca somnul și ca scrisul, ceva care nu doare la unduitoare fără venin, respirând, atingere, ci mângâie, ca oboseala bună prin care se ajunge la liman, calmând, să nu ridice porii. Să învelesc în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
mi i-aș apropia de pleoape... Poate într-o zi toți norii-i duc într-un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei, Poate tot cerul ți-l voi da... când am să pot.
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
ca niște sateliți lenți în stare de inconștiență dar tu lipsești mai departe cu încăpățînare n-ai cum să te-nșeli totuși ai fost acolo vei apărea într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin crengile teilor în mine, un iepure speriat aleargă pe un câmp pustiu în mine, o casă de la marginea orașului lent se ruinează în mine. Iar cu acestea, cu acestea, cu acestea, așa sună povestea
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe rînd, rouă cu cupa...
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
cu nisipul pe față și nisipul să îți curgă pe aripile nasului să îți intre în fiecare nară ca un cocoloș de vată care ticăie din ceva care dacă ar fi întreg s-ar numi o clepsidră și nu a ajuns până la tine la capătul rândului decât ca un ciob găsit din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
murit deja și îi privesc pe ceilalți folosindu-se de corpul meu în mișcare punându-l să își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
curge mierea de albine Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri În suflet, clipocind sub grele lintiți Și nuferi lați loviți în miez de-un soare Ce își îndoaie razele și-n mintea-ți Trează din zori și-adînc nerăbdătoare S-ajungă la amiază, să se umple De amănunte forfotind în lucruri. O, ce păcat să treci fără să-ți bucuri Inima-n piept c-odăi calde și simple Unde te-așteaptă dragostea aievea, Ca roua ce înfrăgezește stevea...
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
-la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu ne-a mai recunoscut. În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]