4,209 matches
-
de două ori pe săptămână datorită largului interes de care s-a bucurat. În 1850 apare odată cu numărul trei , miercurea și joia, iar începând din luna mai odată pe săptămână. Revista apărea bilingv, în română și germană, pe două coloane alăturate, textul românesc era tipărit cu litere chirilice, dar uneori și cu un amestec de litere latine. Despre colegiul redacțional se păstra tăcerea, unele articole nu erau semnate sau conțineau doar inițialele autorului. În acest comitet de acțiune frații Hurmuzaki erau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
sa 42) a staționat multă vreme. Doamna Sirin a reușit să-l convingă pe soldatul care păzea vagonul, plătindu-l cu toți banii pe care-i avea, să-i permită să coboare puțin pe peron. Planul era simplu: pe peronul alăturat se pregătea de plecare un alt tren în direcția Cernăuți-București. Câteva secunde au fost de ajuns: cei doi se aflau de-acum în trenul ce tocmai se îndepărta. Bucuria nu a durat prea mult. La controlul biletelor, Petre și mama
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
intern, chestiunea de mâine-seară - vineri - a fost amânată pentru Crăciun 1954. Iartă-mă! Te sărut, Ticki Legătura lui Ticki cu Gilda luase sfârșit... Când se mutaseră cu doi ani în urmă în acel apartament de lângă Piața Amzei, camerele lor, deși alăturate și dând amândouă pe același living, erau totuși despărțite. Prin urmare, au obținut aprobare de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele însoțeau munca doar atunci când mai mulți lucrau ceva împreună, depinzând unul de altul în mișcările lor. Dar nici atunci întotdeauna. Muncile cele mai grele - căratul sacilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit pe coridor și am stat la o fereastră, urmărind cum se întunecă stepa ucraineană, trepidam din toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama, care mă luă la fix într-o română veselă, întrebându-mă „ce mai faceți?... Ce mai face revista Cinema...?” - și, pentru a nu mă șoca, probabil, prea violent, mi se recomandă - „Enescu de la agenția
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și îmi zise, deschis, că după o noapte ca aceea de ieri nu-mi acceptă ironiile; l-am încredințat că nu-i nici o ironie, nu citise Război și pace? Vali nu-mi răspunse, se ridică și se duse la masa alăturată ca să-i roage, în rusește, pe mongoli să mă ia și pe mine cu ei. „Să fii până la prânz înapoi, nu e un drum cu avionul.” I-am răspuns: pravilna. Tot drumul, cei trei - mongolii și ungurul - nu vorbiră cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
De altfel, cu excepția primelor rubrici de la sfârșitul anilor ’50, întreaga antologie nu face decât să înregistreze ascensiunea tot mai alarmantă și mai grotescă a acestui cult, secondat, de la un anumit moment, de cel al soției. Astfel, îl vedem pe Ceaușescu alăturat marilor nume ale istoriei românești: Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Nu lipsesc comparațiile cu Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu sau Alexandru Ioan Cuza, adică mari revoluționari și reformatori, așa cum și Ceaușescu se dorea a fi văzut. Dar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să nu deranjez. Chiar înainte de începerea spectacolului apare un individ în negru cu o geantă neagră care se duce undeva în spate. Mă întorc întâmplător, îl văd instalat chiar în spatele meu, la două rânduri distanță, cu servieta pusă pe scaunul alăturat, îndreptată spre mine. Ceva începe să mă agaseze, ceva nu era în ordine, erau locuri peste tot, ceilalți erau la distanță unii de alții (tocmai ca să nu se deranjeze reciproc), dar individul vine chiar lângă mine. Încerc să mă liniștesc
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pregătire a școlarilor . Nr.417/900 Onoratului părinte Victor Vulcan paroch român gr.or. în Oprea Cârțișoara. Apropiindu-se încheierea anului școlariu 1899/1900 spre orientarea direcțiunilor școlare se dispun următoarele: 1. Esamenele se țin sub presidiul subscrisului după programa alăturată: 2. Conspectul școlariu cu datele statistice dimpreună cu conspectul despre materialul propus din singuraticele obiecte de învățământ să se afle în bună regulă pe catedra școlară. 3. Direcțiunea școlară dimpreună cu comitetul parochial și toți poporenii cari doresc înaintarea școlei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dinți, am dus-o în spatele blocului și i-am zis. Spre nenoro cirea mea, spatele blocului nostru dădea în fața altui bloc și nici n-a apucat săraca de ea să-și dea bine chiloții jos, că o femeie din blocul alăturat a început să strige la mine că sînt un nerușinat și să las fata în pace. Am fugit și n-am reușit să văd nimic. N-am reușit să văd nici după un timp, cînd, sperînd că ple case femeia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scos ochelarii din buzunarul de la piept și și i-a potrivit strîmb pe nas. O doamnă a spus că trebuie să sune cineva la 911. Domnul Hauck, atras de larma din stradă și făcînd legătura cu urletele din aparta mentul alăturat, a dat telefon la 911. Atras și el de larma mulțimii, sergentul William Tracey jr., care își făcea rondul pe strada 86, a coborît din mașină să vadă ce se petrece. În timp ce-și croia drum printre oamenii adunați
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
umorile maicămii, perioada de detenție varia între două săptămâni și trei luni. Sa întâmplat - foarte rar - să primesc o săptămână, dar niciodată mai puțin. Țin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara în camera mea și auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de unelte confecționate din lemn, metal sau piele, folosite de cei ce căutau aurul. Pe pereți sunt fotografii ce surprind momente ale muncii vechilor băieși, care își câștigau existența doar prin munca manuală în minele de aur. Într-o cameră alăturată, este realizat un imens bloc-diagram cu întreaga zonă a localității, precum și punctele de exploatare a aurului. După vizitarea muzeului, mergem în centrul istoric al Roșiei Montane. O mică piața, înconjurată de clădiri vechi, multe în ruină, dar care mai păstrează
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cezara mă bucură. Ea înseamnă pentru mine personajul aducător de vești bune. Vîntul rece, din dimineața asta, mă face să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași secție cu ei, ori poate în altă parte, important e că-s împreună, cunosc aceeași lume, "vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la dumneavoastră: vreau un balon de sticlă Pyrex, cu trei gîturi. Nu avem, strînge din umeri doamna Petrache. Dumneavoastră? întreabă Vlad spre inginera Mugur. Nu lucrez cu așa ceva, se scuză inginera. Vă dau eu, zice Lidia și dispare în camera alăturată, de unde se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste trei zile vi-l înapoiez. Ne aruncă tuturor o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ți-am scris în agendă, adaugă înainte de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar o țigară, timid cum ești... Întorc surprins capul. O văd cum se ridică puțin, răsucește scaunul sub ea, își scoate genunchii de sub birou și rămîne cu ei alăturați, învăluiți de privirea mea fixă. Are genunchi frumoși! Pot să văd și eu contractele? mă întreabă. Să văd dacă sînt toate semnăturile... Da-da, desigur. Iau dosarul de pe biroul economistei și-l duc doamnei Teona, așezîndu-i-l în față, deschis. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bloc de garsoniere ar bate la ochi mai mult decît un voiaj la Paris. Te rog să mă crezi! La ce oră? o întreb calm. Se înserează pe la șase-șapte... Șapte? întreb. Șapte, îmi confirmă. Se poate intra și prin curtea alăturată, unde este acum o vilă în construcție, îi spun. Da, e mai bine, îmi răspunde. Oricum, ușile de la intrare vor fi deschise... Pot să dau un telefon înainte? Îmi știi numărul? Se termină în trei de nouă. Curios! L-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta neagră, iar picioarele, cu genunchii rotunzi, alăturați, stau într-o parte, lîngă pat, cu cizmele, din piele neagră, strîns lipite. Nu trebuia să-mi spui, Mihai..., murmură Cristina, continuînd să privească mocheta. De cîte ori venea la București, Brîndușa trecea pe la mine. Stăteam ceasuri în șir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eu îmi văd, răspunde Vlad. La mine încă n-a bubuit nimic... Atunci am să te bubui eu! strigă Ion. Luați-vă comanda înapoi. Am luat-o, spun, răsucind maneta. Ce face Graur? Toată suflarea s-a dus în camera alăturată, să lucreze. Aici sînt eu și cei din subordine. A telefonat Livia, a întrebat de tine. I-am spus că ai de lucru. A zis ceva? mă interesez eu. Da: "bine, mulțumesc!" și a închis. Așa-s femeile: zgîrcite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune la ceas de taină. Vorbele ei calde topesc încet și sigur în sufletul meu orice urmă de îndoială, alungă din mine oboseala, îmi încălzesc sufletul viscolit și-mi aprind obrajii. Zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
boîte, am auzit jazzul și bucu ria - și eu eram înfrântă. A doua zi când am ieșit să te plimb, tu cu enorma ta păpușe în gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
personalizat, asupra căruia dorim să vă atragem atenția. Un cadou de nuntă cu totul deosebit Cum își pot exprima invitații la nunta dumneavoastră aprecierea față de dragostea pe care vi-o purtați unul altuia, decât făcându-vă cadou locuri de veci alăturate? În pacea și în liniștea grădinilor noastre extrem de meticulos îngrijite, dumneavoastră și soțul dumneavoastră vă veți odihni împreună, așa cum ați trăit, pentru eternitate.* Două locuri de veci sunt acum disponibile în Grădina Mântuirii la prețul special de 6 500 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]