13,186 matches
-
trup și suflet! După ce am aflat toate informațiile intrăm în verdele pădurii. Dinspre ocean răzbăt printre ramurile copacilor murmurul valurilor care la această oră mângâie insula. Parcă îi povestesc visul din noaptea care a trecut. Prin pădure este croită o alee din pietre netede. Mă opresc aproape pe fiecare treaptă, privirea îmi este atrasă ba de o floare ce nu o mai văzusem, ba de o pasăre ce își întrerupe somnul la zgomotul pașilor noștrii, ba de o broscuță care ne
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
care vorbește germana, din păcate nu am noroc, este plecat. Îi mulțumim celui prezent pentru bunăvoința de a ne însoți, eu nu știu engleza, doar Klaus o vorbește puțin, așa că nu prea poate să îmi fie de folos. Pornim pe aleea din dreapta noastră, acoperită cu mici pietricele roșiatice, le simt înfingându-se parcă în creier, mă întreb din nou cum pot avea talpa așa sensibilă, dar suport fără să mă plâng, încerc să-mi păcălesc mintea imaginându-mi că pășesc pe cel
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
care ai fost învelit. Glasul lui Klaus îmi amintește că sunt doar în trecere pe acolo și că trebuie să îmi continui explorarea lăsând pe altă dată întâlnirea cu mine însumi. Urmăm cărarea și murmurul Oceanului îl auzim mai puternic, aleea coboară spre el. Dau de un alt loc de meditație, în aer liber, o mică piațetă în formă de cerc cu scaune din pietre netede. În mijlocul ei un altul, tot de piatră, probabil locul unui îndrumător. În dreapta aleii un copac
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
mai puternic, aleea coboară spre el. Dau de un alt loc de meditație, în aer liber, o mică piațetă în formă de cerc cu scaune din pietre netede. În mijlocul ei un altul, tot de piatră, probabil locul unui îndrumător. În dreapta aleii un copac bodhi este împrejmuit de un gard din bârne. În fața noastră, vârful alb al Stupei ne îndeamnă să ne continuăm drumul. De acolo, de lângă ea, printre crengile copacilor zărim albastrul Oceanului și barca tânărului singalez care ne-a trecut
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
Partea din fața casei am umplut-o cu trandafiri și flori de sezon, așezate-n straturi geometrice, frumos trasate, așa încît până la căderea zăpezii, curtea era mereu în straie de sărbăroare având culoarea florilor de sezon. Intrarea în curte era o alee din cărămidă roșie umbrită de o frumoasă boltă cu struguri de masă. Acolo am crescut sub privirile drăgăstoase ale mamei, care renunțase la serviciu, rămânând acasă pentru a ne crește și educa cum se cuvine. Am avut o copilărie minunată
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
cuprinde lucrări de consolidare, restaurare și conservare a vestigiilor arheologice. Zidurile cetății de la Căpâlna ar urma să fie reconstituite integral, iar terenul reamenajat și consolidat. La fel, traseul de vizitare va asigura punerea în valoare a sitului, prin realizarea de alei și poduri de acces în cetate, cu puncte de informare și semnalizare. În exteriorul fortificației, la baza dealului aflat lângă drumul național, se va construi un obiectiv pentru primirea turiștilor și va fi spațiu pentru informare, expunere, depozitare și cercetare
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
urcă, pierzându-și nacela - // Și aripa păsării tale, rănite, / Și gâtul de lebădă, întins muribund - / Așa cum a fost de mințit, de cuțite, / Mai cântă și astăzi, păgân și profund - // Coboară și lacul în sevele tale, / Copaci candelabre se-aprind pe alei, / Ce plini îți sunt sânii sub hainele goale - / Și cum li se-nchină smeriți dumnezei - // Și coapsele tale sunt dealuri, luminii, / Pe care te caut cu ochii închiși - / E iarna în care-nfloriți sunt și crinii, / Așa cum te mângâi, cu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Și-n zbor, spre libertate absolută, Las numai bucuria să respire! În trena liniștii ce mă salută Sfarm orele în clipe de iubire. PARFUM ȘOPTIT Adie-n dulcea primăvară sfioasă, virgină iubire, parfumuri șoptite-nfioară și fluturi de dalbă nuntire. Pe-aleea născută-n candoare m-adună cu brațul chemării și-n gust de cireșe amare topește-mi tristețea-nserării. Beau seve de brume atinse, din frunze visând menuete și-n buze de doruri aprinse îmi picuri șoptinde sonete. Trezește mirifica iarnă
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul meu în unime... mi-e dor de tine, toamnă de-acasă chiar și de vânturi ce spulberă frunze pe-alei de stropii de ploaie curați de-o coajă de pâine coaptă pe vatră să fie acolo, pe masă dar în liniștea fără de seamăn a dragilor, munților mei... nu mai vreau briză, nici mare nu vânt purtător de nisip nu uscăciune
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți, nu vezi și rătăcești întruna Ți-e gându-ascuns în felinare stinse Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Limassol, Cipru 8 noiembrie 2012 E toamnă-n noi De rătăcești printre tăceri mocnite Și-ți lepezi
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Romanță dragă, parcă ieri erai o domnișoară care pășeai întâia oară prin fața sfintei Catedrale Aarhiepiscopale („Înălțarea Domnului") din cetatea de scaun a Târgoviștei, apoi ai trecut pe aleea castanilor și teilor decorată cu penelul măiestrit al toamnei mirifice, și te-ai întâlnit cu noi cei care te iubim de-o viață. Purtai strai domnesc pe care străluceau broderii țesute-n în fir de aur și argint, și radiai
CU RAZA OCHILOR ŢI-AM SCRIS PE STELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351702_a_353031]
-
acest exercițiu aflându-și, nu frustrările, nu erorile, ci patetismul și senzualitatea din carnea și mustul cuvântului. Cine poate scrie astfel: “Cu restul din aer, / am trecut pe la casa de lângă vis; / bătea vântul cu lacrimi / din flori de umbre, pe alei; / ceasul din nori era oprit - / ca lumina din mine; / aproape de cer am văzut întunericul alb - / răsucit pe la colțuri de-un abur suav de tristeți” (Noapte bună, iubito!”) - se poate socoti un artist al cuvântului în toată regula. Nu o dată poeta
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
îmbogățită de lumina, răgazului unui călător obosit, zâmbet cald precum o pâine mirosind a binecuvântare. * Zăpadă albă pe poale cerând Soarelui îndurare, norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. * Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. * Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă. * Tăciuni de noapte troienită de iarnă, pădure cu trup de sirenă în păr cu luceferi senini, albul căzut în
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
Nici cu arderea de stea. Unii zic că dorul trece Și rămâne doar nimicul Te iubesc în infinitul Care nu mai vrea să plece. Într-un univers de gânduri Te păstrez în mine, doamnă, Pomii scuturați de toamnă Zac pe-aleea vieții, singuri. Te iubesc ca pe-o vioară Cu emoții, nostalgie, Când scriu asta pe hârtie Nu las sufletul să-mi moară. Ne-om vedea poate-n târziul Îngerilor care pleacă Va rămâne ziua seacă Plin de umbre doar pustiul
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
110 (Norii), 148. În cartea „Poemele din templu”, „matricea” se zidește în jurul imaginii „templu”, care nu este altceva decât o reverie a posibilității de a trăi „impetuos”, dar și...”misterios”. Întâlnim aici poemele: Templier, Templul cuvintelor, Prefacerea templului, Revolta templierului, Aleile templului, În templu, Umbrela din templu, Lespezile templului, Copiii templului... Templierul e: „un ram bătran, crăpat, uscat”; Păstorul templului: „la fiecare dangăt/ bunul părinte tresare și așteaptă/ să-l strige la poartă urmașul”. „Decadențele din templu”,sunt: „ne murdărise luna
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
aici, în casă, lângă mine, cu mine, toate marile cărți ale omenirii - multe dintre ele în format electronic. Copil fiind, ori adolescent, citeam călare, citeam în căruța care troncănea alene pe-nserate; mai târziu - în troleibuz, în tren, sau flanând pe aleile Cișmigiului. Chiar și în somn visam că citesc. Mă umpleam de realitatea din preajmă. Mă istoveau dragostele din podul cu fân de deasupra grajdului (înțelegi, desigur, că mă refer la o parte din tinerețea mea!). Cititul din marea carte a
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
mușca-vom din ultim apus. Doar pescărușii ne vor ține de ceruri, Credința ne fii-va în ultimul val. Iubito, renunță la vechile țeluri ! Corabia noastră nu caută mal ! MAI CAUT Sunt nebun, ah, sunt nebun! Prin nesfârșite și pustii alei mai caut Dumnezei, eu, izgonitul celor patru zări, eu, acel fatal poet fără urmări, eu scriitorul fără de cuvinte, pierdut de vreme și... cuminte, eu, eu mai caut încă Dumnezei ; nu m-am dezis de-acele vise și idei, ce mi-
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NEROSTITE SPAIME DINTR-O RUGĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului nopți cu lună pe alee un mister care scânteie duce dorul mai departe literele dintr-o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum; Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem
NEROSTITE SPAIME DINTR-O RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351101_a_352430]
-
ferestre tens of sparrows- the sun is thawing ice at the windows Patricia NĂSĂUDEAN picuri de roua- omizile pe copaci amestec de umbre drops of dew- caterpillars on the trees aș mixture of shadows Ștefania NECHITA noapte de iarnă- pe aleea îngustă pătură de nea winter night- on the narrow alley a layer of snow Paula NISTOR fulgii jucăuși dispar cu tot cu iarnă- vor veni -napoi? sprightly flakes disappearing together the winter- are they coming again? Petra DANCS livadă de meri- pe
CENACLU „POESIS” LA COLEGIUL NAŢIONAL „GEORGE COŞBUC”(LECŢIA DE HAIKU) de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351117_a_352446]
-
crudă, ce se ițea către soare, mlădiindu-se la adierea vântului. Gândul meu călătorea către cerul albastru, alături de pescărușii veseli. Am auzit o voce ca o fâlfâire de aripi, o voce caldă și dulce: Floarea!.. Parcul era aproape pustiu, pe aleea pe care mă plimbam nu era nimeni. Glasul era precum clinchetul unui clopoțel, atât de pur, de parcă era al Primăverii însăși. Am întors capul și am văzut un pomișor cu flori galbene ce semănau cu steluțele. Alături de el mai era
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
este vie. Noi vedem tot ceea ce se întâmplă în parc. Te-am văzut adeseori, trecând tăcută pe lângă noi. De câteva ori ne-ai mângâiat ramurile deși erai tristă. Ți-am văzut melancolia din priviri când ai trecut, dis-de-dimineață, îngândurată pe alee. Ca să te înveselim ne-am grăbit să-ți spunem că vine Primăvara, suntem primii copăcei înfloriți. De mâine, copacii vor înflori de dorul pământului și de dorul curcubeului răsfrânt în roua de pe flori, pasările se vor întoarce din dorul văzduhului
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
scăpând de lupul cel rău. De-acum Anastasia nu mai putea fi speriată cu ... Vezi că vine lupul... - Nu, nu mai vine, l-a păpat capra... Ștefania Kory Calomfirescu în Schița în cărbune, încearcă să însăi- leze un crâmpei de alee din Parcul Babeș... construit pe vremuri de marele magistru profesor în medicină Iuliu Hațieganu, unde, într-o sea- ră, studenta la medicină, Cristina, a simțit fiorii primului adevărat sărut ! Mult mai târziu, ea i se adresează lui Codrin: „Știi, iubitule
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
-ți pot îmbrățișa durerea. A urmat un dans de nori, de fum și cenușă. Plouă și pământul se îngrașă iar cu regrete tardive. Tu, rămâi aceeași pasăre rară, tinerețe! DORUL Plecai, dar nu știai că privirea mea te urmărea pe alei și gândul îți striga: Întoarce-te! Întoarce-te! Tocmai mi-ai dat foc și până revii mă voi face scrum! Voi arde singură în visele mele. Întoarce-te! Întoarce-te! SINUSOIDĂ Ne aflam în Pești Și ,,cât ai zice pește
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
peste astfel de trăiri; așa cum spune poetul “Când tu nu ești / văpaia soarelui / pălește, / searbăda-mi trăire / pare ca n-are sens / ori calea nu-și găsește...[...] Când tu nu ești / se trec și florile, / le bate / frunza vântul pe alei” (“Când tu nu ești”) și gândurile se-mpleticesc pe cărările sufletului în ghirlande de dorințe care își așteaptă, parcă,împlinirea: “Aș vrea să te-nsoțesc / în noapte / și visul tău să fie lung, / doar eu să îți vorbesc / în șoapte / și
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de altă naționalitate?” Locurile, nici ele veșnice și sunt foarte scumpe. Timp de 10 ani după care, dacă nu se plătesc noi taxele - morții sunt deshumați și reîngropați într-un osuar comun. Curiozitate, sau simplă întâmplare! Imediat la intrare pe aleea principală două morminte alăturate din marmoră neagră adăposteau două ființe care prin inscripții au dorit să fie alături și după moarte... Berthold și Berta (1859-1925) Un gând pios, dar instinctiv, mie ți soției, ne-a trecut prin suflete simultan o
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]