17,219 matches
-
-și stingă oful ca Mița Baston, în ranele ex-soțului Borș. Borș contra Borș. Numai că miticismul post-Caragiale nu mai are haz. Fosta librăreasă din mine regretă felul cum depindea de carte pe vremea cealaltă. Am citit (nu citesc așa cum aș alerga: mă opresc, reiau, subliniez) aproximativ patru cărți pe săptămînă. Făcînd un calcul simplu, 4 ori cîte săptămîni? Să spunem cincizeci: 4 x 50 = 200 de cărți pe an. Jumătate de secol înseamnă zece mii de cărți. Se zice că-i mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu, împărțit în două, mă căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi. Deodată, am dat un strigăt de bucurie și recunoaștere în același timp. Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea între un bărbat și o femeie. În parte, tot ce a spus prietena mea era pe deplin adevărat. Aș fi putut discuta cu ea despre asta cu orele, doar că mereu timpul și iar timpul mă presa, trebuia să alerg la intrare ca s-o întâmpin pe ea, așa ne-a fost înțelegerea. Mi-a zâmbit înțelegător, dar nu fără un resentiment vădit, bine controlat, la colțul gurii. Faptul că nu puteam s-o mint era pentru ea mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atletice la soare spre a fi binecuvântate. Unul dintre ei mi-a surprins privirea de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
contra cronometru cu timpul. Uneori în urmă, alteori în fața lui, niciodată în consens. Câteodată vreau să-l grăbesc, să-l precipit, căci se derulează mult prea lent, căci nu mai am răbdare să privesc sau să ascult, ca și cum totul ar alerga invers pe lângă mine fără să mă observe, ca și cum aș fi absentă. Alteori sunt îngrozitor de lentă, stagnantă aș putea spune. Alerg gâfâind în urma timpului, și-mi dau seama că însăși ideea de recuperare este un nonsens. Aproape nimic nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precipit, căci se derulează mult prea lent, căci nu mai am răbdare să privesc sau să ascult, ca și cum totul ar alerga invers pe lângă mine fără să mă observe, ca și cum aș fi absentă. Alteori sunt îngrozitor de lentă, stagnantă aș putea spune. Alerg gâfâind în urma timpului, și-mi dau seama că însăși ideea de recuperare este un nonsens. Aproape nimic nu se poate recupera, cu atât mai puțin timpul. De multe ori, când sunt cu mult în fața timpului, dintr-un sentiment iremediabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părinții tăi, dar va trebui să mă întorc aici, căci eu sunt Licornul din Pădurea de Argint și nu am voie să părăsesc pădurea pentru prea multă vreme. Aceasta va fi cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind urât, ca orice cerb decrepit, zbârcit și slab hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drumul, deși știam amândoi că nu era nevoie. Ne-am sărutat steril la plecare, ba ne-am ținut pentru o clipă chiar și mâinile, ce nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se zbate în piept să se spargă. Nu am decât un singur gând, dar drumul spre ieșirea din labirintul furnicesc pare să ia o veșnicie. La un moment dat, cavalerul meu dispare și mă trezesc dintr-o dată singur, căutând ieșirea. Alerg dintr-un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-o comenteze împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale admiratorilor, doar pielea și-a pierdut ușor din lucire și textură. Altfel, figura ei nu era prea reușită, cea mai drăguță dintre ele nu era nici "tata", nici Barbie, ci femeia normală, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau trei oameni ce foloseau în comun doi ochi, o limbă și două urechi. Desfășurătorul visului visa cum îi întâlnea pe acești oameni și cerea celui din mijloc să-și spună numele, ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se visa, probabil, într-o întrecere atletică sau era fugărit de cineva. Atunci ologul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-a mișcat, sigur a avut timp să crească. Mă dezbrac, sting lumina și mă bag în pat. Îmi potrivesc burta într-o poziție confortabilă; îmi aleargă mâna pe suprafața ei în căutarea punctului ei soporific. Mă opresc acolo unde probabil se odihnește copilul meu, valuri de căldură și unde magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un câmp plat plin cu ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o condamna la cărucior pentru tot restul vieții. Ea și-a petrecut multă vreme la "Casa" în decursul a opt ani de pregătire spirituală și repetate operații invizibile. Maria a părăsit într-o zi căruciorul și, nu după multă vreme, alerga prin curtea "Casei", trăgându-și doar ușor piciorul ce între timp a dezvoltat un tendon al lui Ahile, pe care ea nu l-a avut la naștere. Cristina a înțeles că boala ei a survenit în urma unui accident aproape inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând pe rând, printr-un necunoscut proces de lisopție, dispăreau câinii, copiii, unul câte unul, apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului, se vedea incredibil de frumos, ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele mai rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]