2,235 matches
-
de ani să fiu model, pentru că știu că sunt fotogenică. Sper ca aceste fraze să mă reprezinte și să fie cât mai aproape de adevăr. Mă cheamă Caterina Velișcu. Sunt un copil de 10 ani, destul de cuminte și drăguț. Familia mă alintă „draga mea” sau „scumpa mea”. Colegii de școală îmi spun Cati. Unii îmi mai spun și Alexandra. Mama zice că am o culoare de păr unică, că sunt drăgălașă și isteață, iar tata se laudă că învăț mult acasă și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam. Fără să pară atins de lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fie doar ale Vindecătorilor. Nu. În sfârșit, pricepusem. Eu eram Krog și nu știam cum o chemase pe maică-mea, și nimeni nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o singulă daaată! - De mai multe ori! protestez eu. - Dă-mi rujul! I-l dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cum își așterne fiecare, așa doarme! Am copii majori, vaccinați, cu studii, să se descurce! Și-așa nu mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne vedem noi de viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie -, și să ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
munte surpat ca un vis uitat,/ și nemângâiat...”) și în versurile de dragoste („Dacă mă cauți / Prin foșnetul din munte/ Când cu parfumu-i te va încânta,/ Mă vei găsi/ În florile mărunte/ și-n stropii de izvor ce te vor alinta”). Corelativ însă, creând un uimitor echilibru, liniile de forță ale poeziilor născute din contemplarea naturii constau în... personificări. Exemple pot fi nenumărate: „Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă”; „Dar sunt doar un privitor/ Al naturii cu-
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau... acasă. Toaibă a privit lung la căpitanul doctor și, fără să vrea, a întrebat: Dumneavoastră ce credeți? Nu pot să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se zbate omul să moară, iar voi o țineți pe șagă. Nu te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
surâse Proculus. E bine. — Mediculus... Mai trăiești? Valerius era întins pe paie. Îl durea spatele și toți mușchii îi erau contractați de durere în urma antrenamentului. Se simțea atât de rău, încât nu putea nici măcar să deschidă ochii. — Mediculus... Așa îl alinta maestrul lui de filosofie și medicină. — Am rugat să-l mute pe tovarășul tău de celulă. Acum sunt eu aici, cu tine. Maestrul puse mâna pe capul lui Valerius, apoi o lăsă să alunece spre ceafă. Puse degetele la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la mănăstire, unde aveau o canea care închidea sau deschidea conducta după nevoi. Poate! Da’ ia spune ce-i cu inaniția, fiindcă, după cum văd eu, nu prea arăți a om subalimentat? Nu arăți nici precum „Binele hrănit Caragiani” , după cum îl alinta Vasile Pogor pe acest junimist, dar nici ca un țânțar gata să-l ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fata avea atâta treabă de ajungea acasă pe la miezul nopții, ce să-i faci?! Pâcule! Asta prea miroase a minciună - l-a atenționat moș Dumitru. Stai! Stai! Adică pe mine mă faci mincinos și pe Didina sau Dina - cum o alinta patronul - o crezi? Ia seama, Dumitre! Dar Georgel ce spunea? a întrebat Ion Cotman. El? El nu spunea nimic. Incă o căina față de cunoscuți. „Sărăcuța Didina! Tare mult mai muncește. Da’ și patronul, ce om de treabă! O aduce acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
piept și‐ am îmbrățișat‐o cu drag și dor. Am sărutat‐o pe amândoi obrajii și‐am privit‐o îndelung, contemplându‐i chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul din sat să descifreze hieroglifele mele... ― Nici chiar așa, iubitule. Îți place să te alinți. Printre toți doctorii, ale căror rețete le am citit, tu Încă scrii descifrabil! ― Vezi? Tot sunt bune la ceva soțiile. Atunci când ți-au murit lăudătorii, are cine să te laude - a replicat el râzând, În timp ce a Îmbrățișat-o cu mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că și soții sunt buni la casa omului - a replicat ea, revenindu-și. ― La ce, scumpo? ― Mai are - din când În când - cine să te strângă În brațe, să te sărute, să te... ― Așa sunt copiii. Mereu vor să fie alintați - a sfârșit Gruia vorba, strângând-o În brațe cu tot focul din inimă... Privind la Tudor, care dormea ca legănat de Îngeri, Maria a revenit cu picioarele pe pământ. ― Vezi tu? Moașele au dreptate când Îți spun că nou-născutul care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe cât posibil să fiu la fel ca tine. ― Știu că vei reuși, fiindcă ziua bună se cunoaște de dimineață... Și acum, destul cu „dulcegăriile”. Hai să trecem la treabă! ― Cât de imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
numea cățeaua? "Jugul căsniciei, glumea Iordan, se duce mai bine-n trei". El, ea și Daisy. Și-i povestea tatei ("Nu asculta la uși, Dințișor, nu-i frumos!") cum se trezise lîngă duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiindcă vrem să uităm. Poate că sîntem presați s-o facem. Elita comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fără preocupări literare, Ermanda Makarenko, asistentă la secția de l-bă germană de la Univ." Un "organ de drept" a pus punct șirului de jalbe. Poate și pentru că Scarlat Carp se avea bine cu Leonte Răutu. Mai bine decît Mistrie: îl alinta Leonea. "E o răfuială personală. Nu interesează Partidul". Vocea mea de-a doua vrea și ea să pună punct: "Ai intrat la ananghie din cauza acestui Mistrie și-l transcrii în cheie grotescă, Iordana. Încheie!" Nu, nu vreau, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unul, și acea copilă-s eu. Copil alintat și capricios, totodată, deși copilăria a fost diferită de a semenilor mei, care aveau familie completă. Dar și noi am primit tot ce aveam nevoie, și tot ce ne doream, am fost alintate de către bunică, de către rude, de tatăl nostru, care ne iubește și ne crește, însă, ce era diferit la noi era lipsa mamei, lipsa căldurii părintești, pe care poți să o simți prin îmbrățișări și dezmierdări, ceea ce nu am primit. Mama
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
copil, cu deosebirea esențială că în prima fază de copilărie este luat în brațe de toți cei din familie și măgulit cu alese cuvinte de alint. Cât privește cea de a doua copilărie, lucrurile se schimbă esențial. Nu mai e alintat și ținut în brațe de cei apropiați, ci este lăsat să se descurce cum poate și acest descurcat ajunge la momentul nefast când, oricât ar dori nu se mai poate descurca și riscă să dispară în singurătate și în suferință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știri că pe strada din spatele curții tale a fost lovit de o mașină un agent imobiliar care căsca gura către cer? Hai, spune, asta aștepți, tocmai de aceea ai scris ceea ce ai scris. Nu fii rău, spuneeeee... Vocea interioară se alinta. Asta era o surpriză, totuși. Lăsă televizorul deschis și reglă sonorul aproape de maxim. Merse la bar - ia mai dă-o dracului de bere, gata pe ziua de zi, hai să trecem la chestii serioase! Iar, tu, voce interioară insinuantă, ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
viață plină, confortabilă, lipsită de griji, în care să nu fie privată de nimic, dar în primul rând de dragostea lui. Era deosebit de atent în comportament și limbaj. Îi aducea flori ori de câte ori venea acasă, o săruta din pragul ușii și, alintând-o, îi oferea din când în când câte un flacon cu parfum rar, franțuzesc, la care Olga, deși îl primea încântată, exprima cu justificată îngrijorare: - Nu e prea scump pentru bugetul nostru, dragul meu!? - Am un serviciu în care, dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]