7,971 matches
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
fi foarte bogată), venerându-i, iubindu-i, neîncetând nici o clipă să-i asculte, pe scenă sau cu alte ocazii, mai cu seamă prin cârciumi, unde celebrii cântăreți făceau ca mustul și pastrama, micii, fripturile și vinul rubiniu de Delureni să alunece mai bine pe gât, creând atmosferă. Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la țară, la tot ceea ce oferea cârciuma, mai ales veselia, cântecul și jocul popular, toate stimulate de vraja
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
flacără-n gol ascultă natura cu muzica ei lasă sămânța să cadă pe reavăn pământ să ieșim din obscure strofe fardate a- nflorit frunza-n codru a-nflorit pune-ți luna-n păr iubito și hai mai departe glesnele tale alunecă spre apele ochilor mei... marți, 18 februarie 2014 Referință Bibliografică: poveste naivă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1145, Anul IV, 18 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
o umbră de vulpe, odată ce am citit-o în pagina cu sonete. Și, da, bucuria își are teama sa de moarte, așa cum, în alt plan poetic, cântecul viorii topește frunza (nu floarea) belladonei! Pe planuri diferite, dar defel fără afinitate, alunecă, se glisează și dau formă cărții sonetele din carte. Cu personaje adesea mitice, cu filigranări de stil pentru care este mai potrivită pana și călimara decât computerul, ca un labirint prin care Minotaurul paște liber, sonetele din cel mai recent
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
să se ducă-n America, nu pleacă toți în America și acolo se fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o risipit și cucuruzul. Femeia nu mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Sentimentele-mi sunt coapte și mă supun neliniștii lor de sfâșiere. Prin ele urc în așteptare dorul atingerii împlinit izvor al cuvintelor dulci. Răbdarea tot mai subțire naște forme fierbinți, clipele alunecă-n rotundul ce nu se mai termină. Inima-mi ascultă în aromele serii ecoul iubirii. Referință Bibliografică: Ecoul iubirii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 935, Anul III, 23 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu
ECOUL IUBIRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364223_a_365552]
-
Regale a României, iar salvarea în zilele noastre de azi e singură și neîndoielnică, la acestea! Slabele mijloace de revenire a țării la o viață civilizată, fără revenirea la monarhia constituțională nu fac decât să ducă la o așteptare senină, alunecată în tiranie! În lacrima vărsată amintirii Regelui Loial, Regelui Reîntregirii, Ferdinand I al României se înmulțesc lacrimile așteptării neamului românesc de a trăi iarăși într-o țară cârmuită de urmașii luminoși ai marelui Rege, Majestatea Sa Regele Mihai, apoi Alteța sa
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
ciufulite zâmbetul își pun pe creangă cu-amintiri încremenite. înc-o zi și-o noapte iară vântul bate alergând, prin povestea codrului toamna, pleacă șchiopătând. Elegia XV ieri mi-ai dat o mângâiere azi, o pală mi-ai grăbit. să-i alunece-n tăcere inimii spre cumințit. lacrima mi-ai vrut cu rugă să-ți alunece prin față, iar iubirea mea-ndelungă rupta-i ca pe-un fir de ață ! e coarda sufletului meu și-al dorului prins de păcat, ai vrea
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363111_a_364440]
-
iară vântul bate alergând, prin povestea codrului toamna, pleacă șchiopătând. Elegia XV ieri mi-ai dat o mângâiere azi, o pală mi-ai grăbit. să-i alunece-n tăcere inimii spre cumințit. lacrima mi-ai vrut cu rugă să-ți alunece prin față, iar iubirea mea-ndelungă rupta-i ca pe-un fir de ață ! e coarda sufletului meu și-al dorului prins de păcat, ai vrea să te arați: nu vreau ! eu te-am lăsat; eu te-am uitat . Referință
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363111_a_364440]
-
să cădem în brazde, să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de jad va fi. alunecă liniștea în aleluia, tremură lutul din noi, visele ne cad în sânge, amintirile-n noroi. marți, 19 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: frunză de mim / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1054, Anul III, 19 noiembrie 2013. Drepturi
FRUNZĂ DE MIM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363138_a_364467]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TU, EU Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului tu, eu două vitralii față în față vis altoit de copaci cu aceeași sevă eu, tu două luntrii alunecând în albia atemporală a aceluiași râu tu, eu inspirația divină din eden eu, tu în același timp al făgăduinței https://www.youtube.com/watch?v=OtnopdZEsCg Referință Bibliografică: tu, eu / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051
TU, EU de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363156_a_364485]
-
decât ceilalți. Se mai întâmpla și pe timpul meu dar nici chiar așa, domnule. Acum parcă este prea exagerat cu ce se petrece prin școli și asta nu numai în licee chiar și prin școlile gimnaziale. Minodora, văzând că discuția iar alunecă spre probleme școlare, lucru nedorit, lăsă să treacă pe lângă ea afirmația colegului, fără să-i răspundă. Prefera să profite de oportunitatea ce i s-a oferit de a-i vorbi în particular, fără să-i deranjeze cineva. Întinse mâna pe
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
armăsarul ridicat în două picioare se năpusti asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Bâz, publicat în Ediția nr. 1317 din 09 august 2014. Era o vreme când în vârful fiecărui unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
lui redevenea un simplu punct oarecare, fără niciun fel de dimensiune ... Citește mai mult Era o vreme când în vârful fiecărui unghiputeai să vezi cum creșteo piatră.Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi,pe neașteptate,numai ce-o vedeai desprinzându-seși alunecând de-a lungul uneia dintre cele douăbisectoare.Vai, ce strigate se puteau auzi atunci,ce vaier...Duhurile toate simțeau irezistibila pornirede-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
el... - Lecțiiii, sssigur! Un porcușșșor cântăreț! - Știu că sună neobișbuit, dar chiar cred că am talent! - Biiine, te voi conduce. Marinică porni pe urmele șarpelui, povestind repede cum își descoperise talentul și cât de grozave erau urechile lui muzicale. Șarpele aluneca în fața lui cu repeziciune, părând că într-adevăr știe unde să îl găsească pe cântărețul din pădure. Fără să fie prea atent pe unde calcă, atent la propria poveste, porcușorul se trezi prea târziu că fusese ademenit într-o capcană
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
periodicitatea lor. - Ce legătură are cu... - Eu stabilesc acum cine și cu ce are legătură, sper că acesta e un lucru clar! Man se ridicase și se proptise cu ambii pumni în tăblia biroului impunător. Preda simțise că pământul îi aluneca încet de sub picioare. Hârtiile lui urmau să intre la puricat? Se descurcase mereu cu secretarul de partid atât în ceea ce privea raportările cât și în ceea ce privea planul. Nici unul dintre ceilalți doi directori nu se străduise prea mult să înțeleagă
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
oraș, nu într-o fermă de la marginea unui sat dintre dealuri. - Mi-am cerut scuze, am implorat, dacă are legătură cu carnea... - Nu are legătură decât cu ancheta, cu care v-ați descurcat nemaipomenit de bine! Contabilul se lăsă să alunece înapoi pe scaun, fără să mai poată scoate un cuvânt. Își cuprinse tremurând capul între mâini și începu să plângă. Mihai Man simți valul de greață urcându-i direct în gât. Înainte de a părăsi biroul, aruncă nepăsător peste umăr: - Nu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
acestea la finalul cărții, îți dau priveliște vastă, plină de bogații, de miresme, de iubiri a întregii opere. Ca si cum te-ai află pe culmea unui munte și ai avea în fața ochilor viziunea încântătoare a operei doamnei Elenă Buică... Privirea îți alunecă departe în viitor. Aceeași perspectiva și aceeași viziune o vor avea și cititorii operei celei pe care o numim cu dragoste, doamna Buni. Cu această frază aș fi vrut să se termine Cronică de întâmpinarea la cartea monografie-cronică - frescă a
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
pe un drum presărat cu frunze de cireși și petale de crini, dar și ajungere dintotdeauna în lumea copilăriei: „Abia am trecut de ora copilăriei,/ mereu privindu-mă/ Sub zâmbetul subînțeles al pleoapelor,/ celorlalți.../ Dar,...încă vreau să mai copilăresc!/ Alunec în mare,/ Forfecând iarăși soarele spre.../ adolescență. Ce bine e!...” (poemul ”Albastru anotimp”, din vol ”Spiralele adolescenței”) Cu poezia Elisabetei Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
încercările, cu gândul că doar durerile, trecătoare, vor rămâne singure. La o asemenea înțelepciune ajungi după lungi meditații. O oarecare oboseală și resemnare răzbate totuși din cuvinte, din tăcerile grăitoare, din pauzele dintre cuvinte. Umbra poetei - albastră - nu aleargă, ci alunecă alene. Gândul mai e încă măcinat de o dragoste verde. E nevoie de un răgaz, pentru a o putea lua, de fiecare dată de la început ca-n prima dimineață de luni a lumii. Urmând cărările sfinților, te vei întoarce mereu
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
migala cu care au fost cusute, sau frumusețea și imaginația care sparg zăgazurile timpului. Nu știai cum e mai bine, să-ți potrivești pașii pentru a sări dintr-o zonă geografică în alta, dintr-un prag al timpului la altul, alunecând în vremuri pierdute în vechime, sau să te lași sedus de un grai interior născut din bogăția de croieli, de culori, de motive inspirate din mediul înconjurător”. „Hei, oameni buni, repetă ecoul în sufletul meu, aceasta este adevărată față a
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
îmi amintesc acum, că a spus Marco la un moment dat, să o scuzăm că a trebuit să plece repede acasă,pentru că s-a ivit o problemă neprevăzută. Anca în timp ce făcea curat pe terasă a găsit geanta lui Desire, care alunecase sub un scaun, lângă o tufă de trandafiri în momentul când ea își pierduse cunoștința și o luase, ascunzând-o cu intenția să o ducă în magazie, unde zăcea stăpâna ei. Nevăzînd-o, niciunul nu-și amintiseră de geantă. Au plecat
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]