2,191 matches
-
ele a adăugat câte ceva specific lor, conferindu-i o culoare proprie. Și de una și de cealaltă parte a celor două grupări, însă, existau persoane care, în funcție de firea lor, optau fie pentru una, fie pentru cealaltă din cele două culori, amăgindu-se astfel că pot rămâne fideli și culorii spirituale și grupului politic din care făceau parte, aducând mari prejudicii nu numai propriei persoane, dar și prietenilor din gruparea lor50. 2. REEXAMINAREA PROBLEMEI RELEGĂRII După acest excursus cu caracter istoric, prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a vorbi cu Ovidiu, se uneau în orașul devenit lume (orbis in urbe fuit). Prin urmare, Ovidiu, înaintând pe terenul dizgregării mos maiorum-ului, se găsea în situația de a fi abandonat de "prietenii" lui din opoziție, pe care se amăgea că se poate sprijini, chiar mai înainte decât de "adversarii" promotori ai politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
momentului. "Iartă și suspendă loviturile îndreptățite ale răzbunării tale... Adu-mi alinare, redu-mi supliciul și dă-mi un loc de exil care să fie mai puțin îndepărtat decât cel al dușmanului scit." (v. 25-26) Și concluzionează: "[...] Ori eu mă amăgesc și mă las păcălit de dorința mea prea arzătoare, ori se apropie speranța unui exil mai comod. Într-adevăr, expresia imaginii domniei voastre este tot mai puțin tristă și buzele dumneavostră par să aprobe cuvintele mele. Oare se vor împlini
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
autoritatea personală; în cea a lui Paulus Fabius Maximus era mult loc pentru o eventuală întoarcere la echilibrul forțelor aristocratice republicane; în cea a lui Ovidiu era loc nemăsurat pentru liberul arbitru și pentru propriile capricii. Astfel, Ovidiu se putea amăgi că interpretează în mod corect noțiunea de libertate a prietenului și rudei sale Paulus, și anume respingerea oricărei frâne autoritare; Paulus putea să se gândească că sensul de independență al Sulmonezului, care nu tolera niciun fel de constrângere, constituia, în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când Paulus a auzit edictul de exilare al poetului, s-a arătat furios pe Ovidiu, asigurându-l pe Augustus că durerea care îi atinsese inima era și a sa405. Împăratul, pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce intră perfect În psihologia lui Gr. Alexandrescu. Un fapt este de observat: erosul provoacă o mai mare varietate În melancolia poetului. O varietate și de peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dea amorul său „În veac uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum să petrec Tinerețele cu pripa Noi din zi În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar fi omorît-o. Parsons voia să-l șantajeze astfel pe fostul locatar al casei. Legendă biblică, potrivit căreia Iudita, o văduvă frumoasa și bogată din orașul iudeu Betulia, și-a salvat orașul asediat de oștile lui Nabucodonosor, conduse de Holofern, amăgindu-l pe acesta, pentru a-i tăia apoi capul. „Saula de maimuță“ se întîlnește pe orice balenieră, dar numai pe Pequod se întîmpla ca maimuța și cel ce-o ținea să fie legați laolaltă. Această perfecționare a metodei obișnuite a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca bază a ecumenismului actual, făcând din ea „regula credinței”, pe care Sfinții Apostoli au primit-o de la Domnul și au predat-o urmașilor ca „singura credință în Treime”. Tratatul Despre Sfântul Duh, alcătuit „pentru luminarea minții” celor care erau amăgiți de macedonieni sau de partizanii acestora, este o contribuție însemnată la efortul comun al Sfinților Părinți de a lămuri pe credincioșii de toate categoriile asupra Persoanei a treia a Dumnezeirii și a rolului Său pronietor în Biserică. Duhul Sfânt liberează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poftire; 3) anihilarea oricărei dorințe la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă nici o tulburare trupească în starea de veghe; 5) să rămână impasibil atunci când se atinge tema înmulțirii speciei umane, să nu aibă gânduri necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele și mijloacele prin care a căzut în acele nelegiuiri (cap. 11). Convorbirea a XXI-a (36 capitole) dezbate prin intermediul Avvei Theonas despre îngăduințele din zilele Cincizecimii și se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și societății trebuie să constituie o măsură de protejare a democrației. Nu este ușor să mergem pe acest drum. Adversarul lucrează. Cheamă la pasivitate, la boicot, la refuz. Sunt și unii care privesc spre lumea veche și caută să-i amăgească pe oameni cu mirajul "democrației fără limită", nereale și inexistente. Alții încearcă să încorseteze socialismul într-o schemă doctrinară, iar apoi să considere erezie orice creștere a spiritului civic activ care iese din această schemă. Îi sperie "necunoscutul", ceea ce înseamnă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru că asta e rău și pentru educarea partidului nostru, a tineretului nostru și este și o nedreptate istorică, iar noi, comuniștii, ne-am ridicat împotriva nedreptăților și să nu le admitem chiar față de noi înșine. Ar fi nejust să ne amăgim și să ne mințim pe noi înșine, când știm că n-a fost just cum s-a procedat în unele cazuri. Sigur, astăzi multe lucruri le-am rezolva altfel. Dar nu problemele acestea am vrut să le dezbatem, însă plenara
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
puternică decât teatrul" iar moartea e cea care obligă, și viața și teatrul, să se unească și să strige: Atenție mărită, domnilor, atenție mărită! Poate fi jocul actorului (alcătuit din mirajul altor voci, din meandrele unor existențe netrăite, din proiecțiile amăgi toare dar veridice ale unor măști) sistematizat, raționalizat, prins în tipare? Care e opinia dvs. în legătură cu această tendință, tot mai accentuată, de a ierarhiza, de a raționaliza, de a sistematiza ceva care nu e deloc predispus la aceste operațiuni? Actorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum de fiii marelui basaraben, intrați în marea capelă și veți găsi singuri răspunsul. De-o fi existînd vreunul. 30 decembrie Să nu ne amăgim: pictura românească nu a avut și nu are nici o șansă în competiția mondială. Să fim însă atenți la termeni. Cel puțin după al doilea război mondial, "întrecerea între națiuni" a fost o noțiune pe cît de caducă, pe atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
feciorilor lui, și nepoților lui, că turcul cu vreme dă, cu vreme ia, precum iaste vremea, așea lasă, blându cându iaste vreme de blândețe, sămețu cându iaste vreme de sămețiie. Creștinului niceodată cuvântul nu-l ține, nice ieste a-l amăgi, toate precum ieste vremea face. (Miron Costin 26) Acest model formativ al domnitorului dedicat până la sacrificiu misiunii sale - încadrate atât de codurile regionale ale pseudo-vasalității, cât și de dreptul cutumiar sau de circumstanțele istorice - se situează între termenii complementari ai
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de-abia ți se destăinuiesc. Mai întâi, o tăcere în jurul nostru, apoi liniște în noi și pe urmă te lași în voia lor, într-o seară obosit de un drum lung, într-o amiază plictisit de oameni, într-o dimineață, amăgit de vise grele. Simți nevoia să vorbești cuiva și totuși vrei să fii singur. Vrei să visezi, dar în ritm melodic.Cu presimțirea unei încercări plăcute, te apropii de raft : sute de nume, sute de ochi răbdători și tăcuți, caută
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
bani... Ai luat bani de la securitate? Gh. P. doi: ...Da... Și tu ai luat bani..., așa ai spus... Gh. P. unu: ...eu ți-am dat replica... Gh. P. doi: Măi Popescule, ai luat și tu bani de la securitate..., nu te amăgi... Gh. P. unu: Eu n-am luat nici un ban... ți-am spus c-am luat pentru că mă strîngeai de gît... Gh. P. doi: Ascultă, Popescu unu, numărule, obiect decăzut, care tot mai crezi că ești om... Să le luăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îmi acord singur destule remize. Costache: Și ce-i rău în asta?! o remiză e, va să zică, o jumătate de cîștig... Octav: Dar și o jumătate de pierdere, nu? Porcăria e că reținem numai cîștigul... Și tot așa, pierzînd mereu, și amăgindu-ne că, totuși, cîștigăm, ne procurăm liniștea, și echilibrul... o balanță falsă. Mare lucru și mistificarea asta! Oare ce ne-am face fără ea! Mona: Așa e... Numai că tu vezi în fiecare cîștig o pierdere... Și asta nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Moldovei a postelnicului Manolachi Drăghici - locuitorii moldoveni multă vreme au ținut pacea încheiată la București ca nestatornică, așteptând dintr-o zi în alta înapoierea pământului luat de către ruși și întregirea hotarului țării, precum au fost mai dinainte, dar s-au amăgit în ideile ce hrănia». În divanul domnesc, mitropolitul Veniamin Costachi și-a ridicat glasul împotriva înjumătățirii țării; mai apoi, intervențiile făcute pe lângă cancelarul Metternich spre a aduce chestiunea Basarabiei înaintea Congresului de la Viena (1814-1815) n-au avut nici un rezultat. „Vulturul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
așezat tabăra lângă Podul-Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul. Ștefan-Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a trimis, cu mare fereală, În spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea lui Ștefan-Vodă dintr-acolo vine, puhoiul de turci s-a urnit prin mlaștina
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de când s-a produs arătarea dumnezeiască a Cuvântului între oameni? Și peste tot, de când a înnebunit înțelepciunea elinilor, dacă nu de când Înțelepciunea cea adevărată a lui Dumnezeu S-a arătat pe pământ?44 Căci odinioară toată lumea și tot locul erau amăgite de credința în idoli și oamenii nu se gândeau la nimic altceva decât să cinstească pe idoli ca zei. Dar acum, în toată lumea, oamenii părăsesc superstiția idolilor și aleargă la Hristos și, închinându-se Lui, cunosc prin El și pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cărți naște de fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar demn de a fi lăudat și protejat? Aceste întrebări i-au preocupat pe prea puțini autori români de cărți de bucate. Cei clasici, precum Sanda
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]