4,800 matches
-
pergamente, papirus, codexuri, filosoful și fenomenologul separă media vizuale, audio, verbale, tactile, gustative și olfactive. Asta se întâmplă pentru că în orice domeniu, ceea ce constituie obiect de investigație diferă în funcție de scopul cercetătorului. Răspunsurile diferite la întrebările lansate în studiile mediale reflectă ambiguitatea noțiunii de media. Merriam Webster's Collegiate Dictionary formulează două definiții . Una consideră că un mediu constituie un canal sau un sistem de comunicare, informare, sau divertisment, cealaltă consideră că este un mijloc material sau tehnic de exprimare artistică. Una
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din alte domenii ca pe niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi transferate în noul domeniu și pentru că limbajul figural este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor naratologice care ascund unele metafore ca aceea a naratorului. Ryan consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sânge. S-ar putea presupune că unul este Ulise, sau că Ulise apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
activităților pentru evaluarea amânată, materiale de suport pentru antrenament (postere și schițe făcute de antrenor sau realizate de cursanți) etc. Antrenamentul creativ solicită efort psihic și timp atât din partea antrenorului cât si a celor antrenați. Răbdarea, perseverența si toleranța la ambiguitate și insolit sunt alte calități necesare pentru a participa la activitatea unui grup creativ de formare. A te antrena o reuniune sau două într-un grup creativ nu este suficient pentru a-ti dezinhiba și dezvolta creativitatea chiar dacă ai un
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
pergamente, papirus, codexuri, filosoful și fenomenologul separă media vizuale, audio, verbale, tactile, gustative și olfactive. Asta se întâmplă pentru că în orice domeniu, ceea ce constituie obiect de investigație diferă în funcție de scopul cercetătorului. Răspunsurile diferite la întrebările lansate în studiile mediale reflectă ambiguitatea noțiunii de media. Merriam Webster's Collegiate Dictionary formulează două definiții . Una consideră că un mediu constituie un canal sau un sistem de comunicare, informare, sau divertisment, cealaltă consideră că este un mijloc material sau tehnic de exprimare artistică. Una
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din alte domenii ca pe niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi transferate în noul domeniu și pentru că limbajul figural este doar care maschează absența desemnării la propriu, lipsite de ambiguități. Pe de altă parte, partizanii deconstructioniști ai limbajului figural consideră că nu există desemnări exacte pentru că sensul apare prin deplasări semantice, și limbajul este metaforic, ca în cazul conceptelor naratologice care ascund unele metafore ca aceea a naratorului. Ryan consideră
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sânge. S-ar putea presupune că unul este Ulise, sau că Ulise apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
alta. Procesul analitic care stă în spatele determinării structurilor este cel de tipificare sau simplificare, ceea ce într-un anume sens înseamnă esențializare. De unde și problema că, modelul sau structura nu își găsesc în mod necesar corespondent în realitate, ceea ce conduce la ambiguitățile perspectivei. A vorbi de structură înseamnă de fapt enunțarea unei legi sau a unei relații condiționale între o serie de elemente evaluate ca importante, care sunt de așteptat să apară împreună de genul XYZ, unde X îl determină pe Y
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este prezent, forma interogativa a propozițiilor ne determină să menționam folosirea implicită a modalității aletice (pouvoir être) în sintagma "cine este omul" și a modalității actualizante (pouvoir faire) în sintagma "cine este în măsură". În ceea ce privește aspectualizarea, se observă o anume ambiguitate în cadrul procesului identitar. Astfel putem avea o aspectualizare incoativa, unde "cine" este Emil Constantinescu, dar și o aspectualizare continuativa, unde "cine" este Ion Iliescu. Dacă ne raportăm la agentul-cetățean, vom observa o modalitate epistemică ( a judeca). • schemă analitică finală are
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
interiorul cartierului sunt numerotate în continuarea imobilelor din afară, adresele lor mergând de la numărul 537 la 585 pe strada Louise. Și acolo, domeniul privat și domeniul public, cum se întâmplă de multe ori la acest nivel social, se întrepătrund, această ambiguitate încurcând un pic lucrurile. La Londra, cartierele de lux se află în vestul orașului, ca și la Paris. Imobilele familiei Rothschild erau în mod deosebit concentrate în Picadilly, nu departe de palatul Buckingham. La Picadilly nr. 107, se ridica reședința
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales ochii de un albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea moartă și să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în el se "oglindesc" amândoi, și Eminescu, și Veronica), ca în picturile decadenților. Paloarea, răceala brațelor femeii iubite vădesc, de asemenea, o atracție necrofilă altă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mod necesar prin cuvânt, într-un discurs sui generis despre sine și lume. Numai că nu întotdeauna se întâmplă ca psihologia personajului lovinescian să se "obiectiveze", ceea ce înseamnă că nici clișeul" nu rămâne, în literatura criticului, doar o realitate lingvistică (ambiguitatea raportului dintre "imagine" și "cuvânt" fiind una dintre caracteristicile definitorii ale genului melodramatic). Prin urmare, deși respinge hotărât interpretările în cheie psihologistă, studiul Ligiei Tudurachi mi-a oferit, de fapt, prilejul unor clarificări binevenite, dintr-o perspectivă nu neapărat opusă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întâlnește în cale. Căci atunci când e cazul, "gheara" acestui critic (care este tocmai calibrul său intelectual), tânăr șef de școală academică ieșeană, se vede de departe, și tăietura ei e nemiloasă. Cititorul să se îndrepte spre paginile care vorbesc despre ambiguitatea conceptului de "purificare" din estetica lui Aristotel și despre greșita interpretare nietzscheeană a semnificației corului antic, despre fondul melodramatic al dramaturgilor moderni, precum Camil Petrescu și Eugene O'Neill, și despre sensurile intelectuale ale erotismului pe care le vehiculează scrierile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un romantism înalt, ci mai curând un romantism dereglat" (p. 18) și că indeterminarea și ambiguitatea nu mai reprezintă "simptomele degenerării", ci "trăsăturile unui univers alternativ, semne ale unei lumi noi ce așteaptă să fie explorată". 132 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 183. 133 Caius Dobrescu evidențiază funcția civilizatoare a poeziei de dragoste, înțeleasă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
of the century is a clear indication of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman analitic în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Sociale cu cele trei secțiuni ale sale la origine (științe sociale, științe politice și administrative, științe economice vor mai apărea și altele, cum ar fi, bunăoară, științele coloniale) a contribuit la întărirea domeniului, dar nu a eliminat cu totul ambiguitatea să identitara. Facultatea de Filosofie și Litere și-a început activitatea cu șase profesori, organizându-și programele de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Călinescu îi place să facă literatură iar nu surogat de propagandă, el pare a fi procedat în așa fel încât concesiile să fie cât mai puțin vătămătoare valorii literare a cărții. Rezultatul: Scrinul negru este prin esență un roman al ambiguității"63. Călinescu respectă propaganda realismului socialist, dar creează un personaj șters, realizat după documentele oficiale, fără valoare în epicul romanului. Sub impresia lecturii de întâmpinare, Eugen Simion afirmă în 1974 că Bietul Ioanide "e un roman singular în proza noastră
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
deoarece textele înseriate cronologic sunt emblematice pentru perioada din care au fost extrase. Numărul o mie din "Teze și Antiteze la Paris" (18 ianuarie 1990) dezbate problema intelectualului în relație cu politica. Prima emisiune reținută în serie, "Un roman al ambiguității: "Scrinul negru", de G. Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar, cenzura, capacitatea de a vorbi despre comunism în literatură fără a sacrifica literatura. Discursul public al Monicăi Lovinescu stârnește rezistență
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
312, unde e considerat o descoperire estetică ce deconspiră conformismul social, banalitatea limbajului și mijloacele de constrângere psihică. Cronicile din anii '80 conțin referiri la textualismul și nonconformismul generației optzeciste căreia îi recunoaște izbânda în fața cenzurii cu ajutorul ermetismului, sarcasmului, caricaturii, ambiguității limbajului. În emisiunea din 14 septembrie 1984 o situează pe Gabriela Adameșteanu printre cei mai buni romancieri contemporani, poziție ocupată datorită romanului Dimineață pierdută. Plăcerea lecturii romanului se simte datorită implicării afective: În fața unei astfel de revelații încerc să drămuiesc
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vorbește despre masacrele comuniștilor, despre drama omului surprins fără voie în iureșul războiului. Acestea sunt temele întâmpinate cu omagii. Etalarea alegorică a realității comuniste nu impresionează la fel de mult ca cea descriptivă, fie ea ficțiune sau realitate. Autoarea calculează temeinic efectele ambiguității scriiturii sale asupra cititorului pentru a nu pierde obiectivul inițial, acela de a demasca nedreapta istorie. Experiențele originare ale scriitoarei se regăsesc în Cuvântul din cuvinte și pot fi retrăite prin lectură, în interiorul operei. Textul nu este doar un produs
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de persoana întâi, autoarea se identifică cu personajele cărora le împrumută ținuta morală, perspectiva asupra lumii aflată pe pragul colapsului, deznădejdea izolării. Epicul episodic este susținut de prezența naratorului subiectiv al cărui rol este să se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului- personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Modalitatea în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
stări de fapt. Cele șase volume fac același lucru, deoarece textele alese sunt emblematice. Numărul o mie din "Teze și Antiteze la Paris" (18 ianuarie 1990) dezbate problema intelectualului în relație cu politica. Prima emisiune din serie, "Un roman al ambiguității: "Scrinul negru", de G. Călinescu" (21 februarie 1961), tratează aceeași temă, demonstrând printre altele ce presupune în România curajul literar. Temele mari pe care le-am identificat în seria Unde scurte sunt romanul politic, specia scriitorului-delator, subversivitatea, reabilitarea și recuperarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la cititor. Prin folosirea naratorului de persoana întâi, autoarea împrumută personajelor ținuta morală, perspectiva asupra lumii aflată pe pragul colapsului, deznădejdea izolării. Epicul episodic este susținut de prezența naratorului subiectiv al cărui rol este să se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului-personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative, una feminină, cealaltă masculină, este o sursă a dinamismului naratologic, alături de dramatismul întâmplărilor neverosimile și de dialog. Memoriile au la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe ceilalți la "disciplină liber consimțită", iar cei mai curajoși se întrebau cu jumătate de voce: poate o fi război sau poate... cumva a murit subit "Șeful cel Mare" și cineva vrea să-i ia locul cu forța? Starea de ambiguitate nu a durat prea mult. Totul s-a clarificat în cel mai scurt timp, în momentul când s-a urcat, ca din senin, pe un piedestal pregătit special, un tovarăș foarte important din conducerea Universității; în haină scurtă din piele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]