16,511 matches
-
așa cum ne-am gândit de prima dată? Și, dat fiind faptul că ai folosit benzină pe batista din apartamentul lui Lincoln, ei bine, asta presupunea că, eventual, aveai de gând să ascunzi o bombă pe bază de benzină într-o ambulanță falsă. Rhyme interveni: - Am folosit doar logica... - Adică a avut o bănuială, îl corectă Bell. - Bănuielile, se enervă Rhyme, sunt doar prostii. Logica nu e. Logica e coloana vertebrală a științei, iar criminalistica e știința în stare pură. Sellitto își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Am fi putut să te prindem chiar pe stradă, dar deja aveai experiență cu evadările. Oricum, voiam să îți găsim bârlogul. - Dar asta înseamnă că știați totul înainte de incendiu. - Ah, spuse Rhyme pe un ton de glumă, te referi la ambulanța ta? Echipa de pirotehniști a găsit-o și a dezamorasat-o cam în șaizeci de secunde. Au luat-o de acolo și au pus alta în loc, ca să nu își dai seama că ne-am prins. Știam că vrei să vezi incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu a fost real, nu-i așa? Sachs răspunse: - Ce ai văzut tu era fumul de la vreo două fumigene ale Gărzii Naționale, puse în vârful cortului cu o macara. Flăcările? Erau de la un arzător cu propan, amplasat la ieșirea cu ambulanța. Am mai aprins vreo două arzătoare în arenă și am proiectat imaginea flăcărilor pe pânza cortului. - Dar am auzit niște țipete, șopti Loesser. - Ah, asta a fost ideea Karei. A propus să îi cerem lui Kadesky să spună publicului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
i se adresă Karei: - Mulțumesc că ai trecut pe aici. Mai trebuie să lămuresc câteva lucruri legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau să aflu câteva detalii despre noaptea în care Magicianul a condus ambulanța cu bomba în incinta circului. Tânăra dădu din cap în semn de aprobare, pocnindu-și unghiile negre între ele. - Orice pot face să ajut, fac cu dragă inimă. - Spectacolul era programat să înceapă la opt, nu? îl întrebă Rhyme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
între ele. - Orice pot face să ajut, fac cu dragă inimă. - Spectacolul era programat să înceapă la opt, nu? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Exact. - Și nu vă întorseserăți de la cină și de la interviul de la radio când Loesser a parcat ambulanța la intrare? - Nu, nu mă întorsesem. Rhyme se întoarse către Kara. - Dar tu erai acolo? - Mda. Am văzut cum ambulanța întrând. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba la momentul respectiv. - Și exact unde a parcat Loesser? - Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întrebă Rhyme pe Kadesky. - Exact. - Și nu vă întorseserăți de la cină și de la interviul de la radio când Loesser a parcat ambulanța la intrare? - Nu, nu mă întorsesem. Rhyme se întoarse către Kara. - Dar tu erai acolo? - Mda. Am văzut cum ambulanța întrând. Nu mi-am dat seama despre ce este vorba la momentul respectiv. - Și exact unde a parcat Loesser? - Sub eșafodul cu loje. - Nu sub zona cu locurile scumpe, totuși? îl întrebă Rhyme pe Kadesky. - Nu, spuse bărbattul. - Deci lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bărbattul. - Deci lângă ieșirea principală de incendiu, cea pe care ar fi urmat să o folosească cei mai mulți oameni în caz de evacuare. - Așa e. Bell întrebă: - Lincoln, unde vrei să ajungi? - Vreau să ajung la faptul că Loesser a parcat ambulanța astfel încât să producă cele mai mari pagube și totuși să ofere câtorva oameni din lojă ocazia să scape. De unde a știu exact unde să o parcheze? - Nu știu, îi răspunse producătorul. Probabil a verificat din timp și a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
multe. — Și poliția unde vine În toată povestea asta? —Poliția? N-am zis nimic de poliție. —Pe bune? Eu sunt sigură că ai zis. Da... da. Acum Îmi aduc aminte. Buddy s-a prăbușit pe stradă. Poliția a sunat după ambulanță. S-au Întors la apartamentul lui Sam și s-au culcat devreme. Sam era foarte agitat. Ea Îl strângea În brațe și Îl mângâia pe cap și făcea tot ce putea ca să-l mai calmeze. De mai multe ori l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spuse ea disperată, bătându-l ușor pe față. Te rog, spune ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul la gât. — A avut un atac de cord! Chemați o ambulanță! Pe fundal, mătușa Sylvia și Nigel erau Încă În toiul certei. — Ce contează vârsta? urla Mătușa Sylvia la Nigel. Nu contează. Contează că nu mi-ai spus niciodată chestia asta, zise Nigel. De ce nu Înțelegi că o relație trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
18tc "Capitolul 18" Chiar dacă Stela părea pe cale să explodeze de furie, nu a făcut asta. Nu era stilul ei să-și piardă controlul. Ronnie și mătușa Sylvia o luară la o parte, suficient de departe de locul unde medicii de la ambulanță aveau grijă de Ivan, care-și venise În simțiri, și săriră În apărarea lui Ruby. Mătușa Sylvia nu era nici pe departe intimidată de verișoara Stella și nu-și precupeți cuvintele. —Stella, nu e vina lui Ruby pentru nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Ronnie se repezi către burtă și fața i se schimonosi. —Ooooo, aia a fost tare puternică. —Mamă, nu fi ridicolă. Astea nu sunt contracții de probă. Ești În travaliu. Mă duc să caut pe cineva care să cheme o ambulanță. Ronnie dădu din cap aprobator, dar nu spuse nimic pentru că avea o contracție și mai puternică. —Spune-le să se grăbească, gâfâi ea. Te rog, spune-le să se grăbească. Gândurile și sentimentele ei pentru Sam trecură undeva Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru Sam trecură undeva Într-un plan Îndepărtat al minții, iar Ruby șchiopătă În pas de sprint olimpic spre biroul de informații. Femeia Între două vârste de la biroul de informații Îi spuse lui Ruby să nu intre În panică pentru că ambulanța aeroportului avea să ajungă În câteva minute. Ruby Îi descrise unde aveau să aștepte ea și mama ei și fugi Înapoi la Ronnie. Auzi hărmălaia Înainte să vadă ce se Întâmpla. Un grup de oameni se strânse În jurul lui Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să nu Împingă. Ruby Își făcu loc cu coatele prin mulțime. Ronnie stătea Întinsă pe bancă, cu capul ridicat pe o grămadă de haine, plângând de durere și implorând să vină cineva s-o ajute. —Mamă, mamă, o să fie bine. Ambulanța e pe drum. Unde mama dracului e? Bebelușul e pe cale să se nască. Și unde e tătăl tău? De ce n-a ajuns Încă? — Nu-ți face griji, vine imediat. Mamă, te rog, Încearcă să-ți păstrezi calmul. Chiar atunci mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ronnie stătea și se uita la fiica ei nou-născută cu ochii plini de lacrimi de bucurie: —Hello, bebelușule, spuse ea. Ruby Îngenunche lângă tatăl ei. —E frumoasă, spuse ea cu ochii plini de lacrimi. E așa de frumoasă! Medicii de la ambulanță ajunseseră deja. Luară situația sub control repede, Înveliră copilașul Într-o pătură septică și o puseră pe Ronnie pe o targă. —O să ai nevoie de câteva cusături, Îi spuse Sam, dar altfel totul e perfect În regulă. —Mulțumesc, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
altfel totul e perfect În regulă. —Mulțumesc, Îi spuse Ronnie lui Sam, luându-i mâna. Mulțumesc pentru că ai fost aici și ai fost așa de grozav. Se Întoarse la Ruby și-i zise: — Nu vreau să vii cu mine În ambulanță. Tatăl tău și cu mine o să fim În regulă. Acum, cred că voi doi aveți niște chestii de vorbit. Lipsa de comunicare este principalul motiv pentru care relațiile se destramă. Ascultatul activ e cheia... —Mamă, chicoti Ruby, abia ai născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și s-au îndreptat spre tine. Oameni pe care nu-i văzuseși niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au strâns lângă parapet, au intrat pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
caut în adâncul ochilor ei un nume care nu era al tău. — Angela, am suflat în ochii aceia și i-am văzut dilatându-se. Am alergat în jos pe scări, am alergat prin ploaia de afară, am alergat în fața unei ambulanțe care se apropia în goană și a frânat la doi pași de mine, am alergat printre canaturile ușii de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era totală, că asfaltul gemea înăbușit. Noaptea, orașul este ca o lume părăsită de către oameni, dar plină de prezența lor. Cineva care iubește, cineva care se desparte, un câine care chelălăie pe o terasă, un preot care se scoală. O ambulanță care târâie un bolnav din căldura patului său către spitalul meu. Și o curvă care se întoarce cu picioarele negre ca întunericul, și bărbatul care nu o așteaptă și doarme ca un munte întunecat și teribil. Exact ca Elsa. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am ajuns. Am dat peste o clădire de dimensiuni modeste, dreptunghiulară și destul de joasă, înconjurată de o platformă de ciment. Unul din spitalele de mare, care pe timpul iernii rămân aproape total nefolosite. În parcare se aflau câteva mașini și o ambulanță. Servicul de urgențe era pustiu, luminat doar de un bec de serviciu. O duceam în brațe pe Italia, care își pierduse unul din pantofii de culoarea vinului. Am aruncat o privire în spatele oblonului unei uși, am împins-o: alte uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai metalică. — Spitalul acesta nu e decât un cabinet medical mai mare, nu suntem dotați pentru operații ca aceasta. Dacă se întâmplă ceva, dumneavoastră veți avea probleme, eu voi avea probleme, toți vom avea probleme... — Are septicemie. — Puneți-o în ambulanță, duceți-o la un spital cum trebuie, ascultați-mă. Dacă moare pe drum, nu e vina nimănui. L-am apucat de față, Angela, de o porțiune din barbă, de o ureche, de ce am găsit. L-am înșfăcat și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se vor așeza unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a Înțeles niciodată nimic și nici n-o să Înțeleagă. N-ar trebui oare să urce la vecini și să vadă ce s-a Întâmplat? Să le ofere ajutor? Să-i salveze? Să telefoneze imediat la poliție sau să cheme o ambulanță? Dar Își aminti că Îi tăiaseră telefonul, scutindu-l În felul ăsta de obligația de-a interveni. Și În afară de asta, era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și țipătul prin somn, iar intervenția lui avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ascuțit și cu accent bulgăresc greu de descifrat Îl informă că se găsise un pachet suspect și că Îi așteptau pe geniștii poliției. O tânără cu ochelari spuse: Da’ de unde. A leșinat o femeie Însărcinată și imediat va sosi o ambulanță. Fima se strecură spre mijlocul grupului, fiindcă voia să vadă care din cele două versiuni era cea adevărată. Deși lua În considerare posibilitatea ca amândouă să fie eronate. Sau poate invers, amândouă erau corecte? Să presupunem, spre exemplu, că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușa era Întredeschisă. Țvi Kropotkin Îi opri câteva minute pe coridor, ca un ofițer de stat-major conștiincios, În ale cărui atribuții intra informarea nou-veniților Înainte de-a le permite să pătrundă În camera În care se desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În grevă, le povesti, și că era intrarea sâmbetei, Nina cea neobosită reușise să aranjeze telefonic, de la birou, ca... el să fie transportat la morga spitalului Hadassa. Fima simți o afecțiune reînnoită pentru stânjeneala timidă a lui Țvi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata nu avea să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]