2,758 matches
-
mai vedem? Nu mai pot trăi fără tine. Ajunge cât am fost despărțiți. Sperăm să avem parte și de alte zile tot atât de frumoase cum au fost acestea. Să lăsăm viitorul și să trăim clipa. Simt că șampania m-a cam amețit puțin constată surâzând Cecilia. Numai o cupă? —Tu te-ai îmbătat vreodată? —De două ori în viața mea. la petrecerea de absolvire a facultății și când mi-ai închis telefonul după ce mi ai urat la mulți ani. Prima dată eram
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frunze... Și frunzele trebuie să fie folosite la ceva...” Noimann aruncă spre conductor o privire neliniștită. Abia ținându-se pe picioare, acesta Îi făcu semn din ochi. Și atunci medicul Își dădu seama că are de-a face cu om amețit de băutură. Văzându-l gata-gata să-și piardă echilibrul, Noimann Întinse mâna și-l prinse de un nasture; nasturele era lipicios și i se Întinse ca o gumă Între degete. Senzația aceasta Îi era cunoscută. Noimann aruncă o privire nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rezistase la atîtea și atîtea încordări ajunse la un echilibru metabolic. Și-și dădu seama că senzația dureroasă de amețeală i-o adusese foamea. Făcu două încercări de a se ridica în picioare, dar de fiecare dată recăzu pe scaun, amețit și cu o greață cumplită. A treia oară nu mai încercă să se ridice, ci se lăsă jos pe podea și se tîrî către minuscula bucătărie. ÎI TREBUI UN CEAS ÎNTREG PENTRU A MÎNCA, CĂCI DUPĂ CE SORBI CÎTEVA ÎNGHIȚITURI DINTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
În anul 2000 a fost propus pentru Premiul Nobel. De același autor, la Editura Polirom au apărut Despre identic și felurit (2004), Opere I. Poezii (2011) și Opere II. Proză (2012). și câți eram vii ne socoteam morți și umblam amețiți... Ioan Dobrescu cojocar din mahalaua Bateștii a Bucureștilor oct. 1813 I Mlaștinile 1. Prea multe lucruri ne solicită și, dat fiind mecanismul echivoc al solicitării, prea multe cuvinte se îngrămădesc să le cuprindă, să le ascundă în labirintul lor inutil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu e prea rău, zice Radu, zâmbind amar. Angela, știi eu am ajuns la spital fără pantofi și geacă, presupun că cineva s-a bucurat de aceștia. Mi-amintesc că bicicleta am lăsat-o în grija birtașului, deoarece eram destul de amețit pentru a ajunge cu ea acasă. în rest, nu mai rețin nimic din ce mi s-a întâmplat. -De aceea, te rog să treci pe la mine pe acasă și sămi aduci scurta și fesul maro, iar pantofii... și atunci se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îndreptă Angela, care schimbă câteva vorbe cu Livia. Ea observă o strălucire în ochii lui Radu iar pe chipul său acum vesel flutura un zâmbet naiv. Angela îl rugă să o ajute să-l ducă pe fratele ei acasă, fiind amețit de băutură. Atunci Radu făcu un gest larg cu mâinile, ridicând din umeri, ațintindu-și ochii spre Andrei și Livia. în cele din urmă Radu ieși din sală, împreună cu Angela și fratele ei, salutându-i zâmbind pe Andrei și Livia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toamnă Iarbă de plumb și aer tare... Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă; Pe câmp, cu-o umbră de cugetare - Violet, corbi, și-oglinzi de apă. - O, tu care vei rătăci ca mine În culori închise, și amețit la pas, - Dus de frumos, de mai bine... Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas. Toamnă Clavirile plâng în oraș... Afară o vreme de plumb Și vântul împrăștie ploaia, Tomnatice frunze prin târg Aleargă, pe drumuri, cu droaia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în mijlocul Sydney-ului, și mă uit la statuia reginei Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci de ani și mă întreb dacă viața mea a avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un miez moale și puhav la înfățișare, de bine crescută ce era Și din creștetul acestei pâini, care se legăna unduind în preajmă, ieșeau niște muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l cum s-a excitat!“ a exclamat cu o voce nazală fata cu portjartiere albastre, În timp ce-și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kyōko, ar fi trebuit să ne dăm seama de o altă chestie, și anume că fericirea În viață nu constă numai În sex. Acum aș putea să accept așa ceva, dar pe atunci, când trăiam jucând rolul voluptății și al viciului, amețită de cocaină, ecstasy și șampanie Încât nu mai aveam nici măcar putere să mă țin pe picioare, când, dacă aveam migrene, Îmi Înfundam tâmplele cu heroină, eram pe deplin convinsă că nimic nu putea sta În calea energiei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când a intrat În această cameră de hotel. Probabil că Își imaginase o mulțime de lucruri. Fără Îndoială că dorise să discute cu vagabondul despre ce se mai Întâmplase În timpul cât nu s-au văzut. Își imaginase cum s-ar ameți amândoi puțin câte puțin de la alcool, cum s-ar elibera treptat de tensiune, cum s-ar răsfăța lăsându-se cuprinsă În brațele lui ocrotitoare, cum i-ar spune el, consolând-o: „E totul În regulă, n-ai de ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne-am Întâlnit și am stat de vorbă Într-o cafenea. — Asta-i tot? Și atunci ce vrei să auzi de la mine? Despre ce vrei să-ți povestesc? — Despre Reiko, am spus. Nu mai țineam minte prea bine pentru că eram amețit de la cocaină, dar aveam impresia că Keiko Kataoka mă rugase să-l Întreb pe bărbatul ăsta cât un urs despre Reiko. — Reiko? Dacă-mi amintesc bine, era de undeva din zona Kansai. Acum locuiește la Paris, dar mai vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]