2,720 matches
-
am dus acolo ca peștele, umplat cu răvașe până-n gât. Sau mă lăsa pe mandea mintea, sau să lățise pogon șandramaua: scările dă acces Îl făcea maiestos și p-ăl mai vai dă mama lui, ușile dă să-nvârt Îl amețea și iera gata-gata să-l pună la podea să strângă pachetile; ceru liber, opera lu Le Parc, dădea amețeli și chiar frica să nu cazi În sus; dușameaua iera oglindă dă marmolina, care mi te arăta foarte clar, cu hibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă la Zoologică, un călător care tomna picase dă la Remedios, un cuoco negru de la Popolare etcetera - a ajunsără să-mi zică, pă separatelea, că nu văzuse În veața lor cutie poștală cu gură și că să nu mă las amețit d-așa fabule. Cutia poștală argentineană, au repetat, ie o erecție sigură, masivă, una și fără cavitate. A tret să accept chestia. Am priceput că noile generații - domnu cu bivolii, poștașu - au văzut În mine un Învechit d-ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se puteau imagina... Ted continuă să vorbească, glasul său răsunând În Întunecimea ca de peșteră. Dar Norman Îi simți emoția În voce. „Ted vorbește ca să-și alunge frica“, Își spuse el. Pătrunseră mai adânc În interiorul navei. Norman se simțea amețit știindu-se În Întuneric, la o Înălțime așa de mare. Ajunseră la o Încrucișare de pasarele. Vederea le era Îngreunată de toate acele țevi și lonjeroane care alcătuiau o veritabilă pădure metalică. — Încotro? Barnes Își consultă busola. — La dreapta. Urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură de sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pat“, Își aminti. N-avea oare fiecare pat din habitat câte un tub de oxigen, pentru urgențe? Dădu peste canapeaua pe care dormise Beth și pipăi peretele În zona În care ar fi trebuit să se afle oxigenul. Era din ce În ce mai amețit. Nu mai putea gândi cu claritate. Nici urmă de oxigen. Apoi realiză că acela nu era un pat normal. Nu era destinat somnului. Așa că n-avea cum să fie oxigen aici. La dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină totul. Tînărul Doctor rostește cam de mult o tiradă pe care V. n-o aude. Abia de la un timp de la despărțirea lor, ultimele cuvinte rostite de acesta capătă semnificație
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să abată pedeapsa asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite. Ți-e scîrbă de ziua de azi și nici pe mîine n-o suporți. Înnebunești la gîndul că va veni. Mai bine trăiești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aș merita.” Rîde ca de o copilărie. „-Ți s-a părut că ai un corp prea sănătos și te-ai răzbunat pe el pentru gîndirea ta bolnavă. Mare greșeală. Să crezi că poți îndrepta ceva cu o pedeapsă.” Sînt încă amețit de loviturile pe care mi leam aplicat și văzînd ca prin ceață, mobila spartă, îmi dau seama că are dreptate. „-Îmi pare rău, acum. De fapt, toată viața noastră nu-i decît un imn închinat trupului. Îl hulim doar așa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În interes de serviciu de la dispensarul medical Pietroșița la redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Domnea o confuzie totală prin direcțiile sanitare la acea dată, o neliniște paralizantă, toți erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă și-n locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici cum ar fi: „Tratarea istoriei este deformată, văzută de jos În sus, din punctul de vedere al unui copil Oskar care a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pereți formulare oficiale - spații goale pe care le completezi cînd ai efectuat o arestare și ai determinat pe cineva să mărturisească. Mărturisirile pot fi foarte codificate. Nimeni nu e dispus să admită că a comis o infracțiune. Dar dacă Îl amețești pe om cum trebuie, dacă Îl iubești și Îl urăști În exact aceeași măsură, atunci o să-ți spună anumite lucruri - mici amănunte - În măsură să creeze o realitate care să-ți confirme bănuielile și să-ți furnizeze informațiile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
putea să Însemne belele mari de tot. Barmanul Îi turnă un Old Forester dublu. Jack Îl dădu pe gît, punînd capăt celor cinci ani de viață cușer. Lichidul Îl Încălzi. Deschise cu un șut ușa de la toaleta bărbaților. Claude Dineen, amețit de droguri. Jack Îl izbi În vintre și-i scoase acul din braț. Percheziție sumară, fără nici un fel de opoziție. Claude era deja În al nouălea cer. Bingo: benzedrină În staniol. Înghiți fără apă o pastilă și aruncă seringa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar căpitanul Edmund J. Exley, erou de război și erou În cazul crimelor de la Nite Owl, era acel model. Ținu și el un scurt discurs: Încă o polologhie pe tema moralității. Duane Fisk și Don Kleckner Îi urară noroc. Așa amețit cum era, le citi gîndurile: voiau posturile de adjuncți. Dudley Smith Îi făcu cu ochiul, iarăși ușor de citit: „Eu o să fiu următorul șef al detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa ei pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor și a răspunsurilor. Conduse amețit pînă acasă, prea zdrobit ca să gîndească. Își descuie ușa, căscînd, și lumina din tavan se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul, acesta și-ar fi Împrăștiat oamenii Înainte ca poliția să-i poată aduce aici - așa cum dispăruseră Inge, Bergeron și fiul ei cu puțin Înainte de Nite Owl. Două posibilități: fie juca propria ei carte, fie recenta lor Întîlnire amoroasă o amețise și nu reușea să vadă următoarea mișcare. Cea mai probabilă era prima versiune. Femeia asta nu se mai lăsase surprinsă de ceva cam de la naștere Încoace. Încă Îi mai simțea gustul. Ed trase linii pe hîrtie. Inez să verifice legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dădu datele lui David Mertens, trimițîndu-i În căutarea lui. O făcu pe vecina care dăduse alarma să ia un sedativ, să se culce și să promită că nu va rosti În fața presei numele „Billy Dieterling“. Presa sosi și Ed o ameți cu „victime neidentificate“, apoi o trimise la plimbare. Merse pe jos pînă la marginea cvartalului și cercetă mașina - Kleckner o supraveghea -, un Packard Caribbean cu roțile din față urcate pe trotuar și cu bara de protecție Înfiptă Într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândul acesta e ca o sclipire, ca o strălucire orbitoare, mai grea chiar decât durerea ce-i zdrobește trupul; n-a rămas pe masa de operație și este încă în viață, chiar dacă nu-i în stare să se bucure, prea amețită de anestezice și prea neîndurător simțind cum i se sfâșie mușchii, măruntaiele, creierii. O clipă își zice că poate fi foarte bine și dincolo, de asta n-are cum să-și dea seama, nimeni nu știe cum și ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se lase impresionată de ce s-ar putea afla în față. Între câte căi avea de ales, se oprise asupra celei mai nimerite: să se desfete de însănătoșirea în care nu credea, dar să nu-și lase gândul s-o mai amețească cu îndoieli. S-a obișnuit repede. Oamenii o întrebau: cum te mai simți? te mai doare? te-ai refăcut? și alte prostii cărora n-ai cum să le răspunzi nici cât se poate de exact, nici cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de bici răzbătea până la ele, apelând la pilde și continuând să le spună și pe acestea cu același timbru ușor voalat, încât au crezut și au fost convinse că nu sunt numai vorbe de dragul vorbelor și nici nu urmărea ceva amețindu-le cu cuvinte ce izbucneau dintr-o vigoare stăpânită și nici nu era o boală, ci ar fi putut fi și ele, vorbele, parte dintr-o mască de care brusc și-au dat seama, dar n-au stăruit asupra gândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Roman. „Nu-nțeleg nimic. Nu-nțeleg ce s-a petrecut. Nu-nțeleg ce-a fost cu mine, de ce n-am reacționat, numai din teamă? Nu-nțeleg ce aveau de împărțit, dacă am greșit undeva mai înainte sau numai atunci. Mă amețește gândul că trebuia să fac ceva și m-am lăsat prostită, i-am lăsat să-și bată joc de mine și să facă ce vor. Măcar să fi schițat și eu un gest de împotrivire, nu să stau ca moaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de criză ce se poate ivi în viața fiecărui om, dacă nu este ajutat. Or, noi nu l-am ajutat exact când trebuia. Nici noi, nici alții. Dar acum e vorba de noi. „Ascultă, Andrei Vlădescu, chiar vrei să mă amețești cu chestiile astea? Nu vezi că bate apa în piuă?“ Ai spus că vrei să-ți amintești tot ce-a fost, nu-i pot schimba vorbele. „Și trebuie să mă agasezi cu... Nu vezi că nu spune nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub cap, privind geana de lumină strecurată pe sub ușă din încăperile celelalte, unde răsunau vocile și muzica. O auzea pe Ioana Sandi râzând gâlgâit, probabil se învârtea în ritmuri avântate, fericită, în rochia ei lungă, cu spatele și umerii goi, amețită de vin și de viață, povestindu-le celorlalți lucrurile pe care le știa de la el, dar care acum țâșneau din mintea ei, erau proaspete, erau ale ei, gândite și inventate de ea în acea clipă, Monica Elefteriade, într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]