2,414 matches
-
de cultură din diaspora, "Alternante", Muenchen. 2015 Marele premiu internațional pentru poezie Gh.Cosbuc de la Bistrița pentru volumul de poeme Pelerin, apărut la ed. Charmides din Bistrița. Poeme, eseuri, traduceri (din 1978) în: Echinox, Vatra, România Literară, Contemporanul, Viața Studențeasca, Amfiteatru, Tribuna, Napoca Universitaris, Discobolul, Poesia, Convorbiri literare, Poesis, Euphorion, Semenicul, Pagini corvine, Argo/bonn, Observator/Muenchen, Arca lui Noe/Muenchen, Agora/Blois, Franța, Orte/Elveția, autre temps/Marsilia etc. Apariți editoriale: 1984 - Poemele Nordului /București, ed. Albatros 1993 - Un străin
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
privilegii. Hadrumetum devine astfel prima cetate africană ce are statutul de colonie de onoare, acest statut fiind dat de împaratul Traian. În această perioadă se vor construi foarte multe edificii ce îl glorificau pe împarat cum sunt: Arcul de Triumf, amfiteatre , băi etc. Orașul prospera tot mai mult, comerțul înflorea cu ajutorul uleiului, iar Sousse devenea principalul oraș care furniza ulei Romei. În secolul al V-lea orașul a fost invadat si distrus de vandali luând numele de Hunericopolis nume luat de la
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
Bulgaria „orașul celor șapte coline”. Plovdiv găzduiește evenimente economice și culturale cum ar fi Târgul Internațional Plovdiv, festivalul internațional de teatru „O scenă la o răscruce”, festivalul TV „Cufărul de Aur”. S-au păstrat multe rămășițe din antichitate, printre care amfiteatrul antic, odeonul roman, stadionul roman și complexul arheologic "Eirene". La recensământul din 2011, populația orașului Plovdiv era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este
Plovdiv () [Corola-website/Science/308566_a_309895]
-
au aflat, în calitate de decani, profesorii Corneliu Huțanu, Mihail Voicu, Dan Gâlea și Vasile Manta. Actualul decan este prof. Corneliu Lazăr. Din septembrie 1998, Facultatea de Automatică și Calculatoare își are sediul într-o clădire nouă, de 7700 m2, cu 2 amfiteatre, 7 săli de curs și seminar, 30 de laboratoare și o bibliotecă cu sală de lectură dotată după cele mai moderne standarde în domeniu. În prezent, Facultatea de Automatică și Calculatoare cuprinde două departamente: Toate activitățile sunt coordonate de către Consiliul
Facultatea de Automatică și Calculatoare din Iași () [Corola-website/Science/308028_a_309357]
-
Universității din București, obținând licența în Sociologie, 1976. Absolvă facultatea cu o lucrare despre receptarea presei scrise. Debutează în publicistică la revista "Viața studențească". Debutul literar este girat de scriitorul Mircea Sântimbreanu. Încă din studenție este un apropiat al revistelor "Amfiteatru", "Luceafărul" și "România literară". Preocupat de universul țărănesc, se consideră un continuator al tradițiilor literare românești în acest domeniu. Timp de mai mulți ani lucrează ca sociolog de întreprindere. S-a afirmat și ca un inspirat jurnalist de turism și
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
fondator al Societății Culturale “EXPO-ART” Botoșani și al Cenaclului Artelor Plastice “Artur Verona” Dorohoi, membru fondator al cenaclului și grupării literare dorohoiene Septentrion. A inițiat înființarea Asociației Scriitorilor Botoșăneni ( 2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină ș.a.. Din timpul liceului este membru corespondent al cenaclurilor literare bucureștene „Amfiteatru” și „Săgetătorul” (1971-1973),apoi conduce cenaclurile dorohoiene „Ion Păun Pincio” (1975-1985
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină ș.a.. Din timpul liceului este membru corespondent al cenaclurilor literare bucureștene „Amfiteatru” și „Săgetătorul” (1971-1973),apoi conduce cenaclurile dorohoiene „Ion Păun Pincio” (1975-1985) și „Septentrion” (1985-1987). În anul 1999 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Dorohoi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990), al Uniunii Artiștilor Plastici (1994), al
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
românesc primește în anul 1987 din partea Biroului Secției de Critică Teatrală A.T.M. Aproape patru decenii activează în presa culturală, atât la Radio, cât și în Televiziune, în calitate de istoric de teatru. Cele mai multe colaborări le are la publicațiile „Teatrul”, „Rampa”, „Amfiteatru”, „Viața Studențească”, „Steagul roșu”, „Argeș”, „Azi cultural”, „ABC”. Articolele din revista „Teatrul” cuprind contribuții istoriografice (35), note (149), documente (46), aniversări (29), recenzii (22), interviuri (11), portrete (12), cronică dramatică (41), reportaje și anchete (15), eseuri (49). Între anii 1975
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
chitară Igor Cavalera - tobe Jairo Guedes - chitară Walter Silva - chitară bass Wagner Lamounier - voce, chitară Sepultura a sustinut pana acum două concerte în România. Unul în 2003 la Arenele Române - București, iar cel de-al doilea concert în 2007, la Amfiteatrul Mihai Eminescu din București. Pentru 2009 au anunțat un nou concert în februarie, la Sala Polivalenta. sursă http://www.concertlist.ro
Sepultura () [Corola-website/Science/306642_a_307971]
-
și eseistul Ioan Neacșu, care l-a introdus în mediile literare ale orașului lui Bacovia și la cenaclul cu numele poetului simbolist, unde a cunoscut poeți precum Ovidiu Genaru sau Sergiu Adam. Până în 1989 a publicat câteva poeme în revista Amfiteatru, susținut de poeta Constanța Buzea , în revista "Familia", unde în 1988 a fost prezentat de poeta Ana Blandiana (sub numele „Corespondent”, poetei fiindu-i interzisă semnătura în acea perioadă) , și a citit poezie la cenaclul Universitas condus de criticul Mircea
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
sufletu-i/dominat/de frica?” ("cum poti")” Tradus în: Franța, Germania, Elveția, Italia, S.U.A., Canada, Spania, Șerbia Nicolae Manolescu ("Argeș", 3/1981); Laurențiu Ulici ("România literară", 23/1983); Nicolae Oprea - "Laborator spațial" ("Argeș", 1/1985); Liviu Antonesei - "Inventatorul de nume" ("Amfiteatru", măi 1985); Mircea Mihăieș - "Turneul candidaților" ("Orizont", 37/1985); Cristian Moraru - "Laserul și metaforă" ("România literară", 50/1986); Traian Ț. Coșovei ("Scânteia tineretului", 10/1987; "Contemporanul", 16/1993); Bogdan Ghiu ("Contrapunct", 6 apr. 1990); Eugen Simion - "O, nebunie a combinărilor
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
Balotă, "Papiu Ilarian și contemporanii săi", în “Luceafărul”, 1972, nr.44, p. 7; Mircea Zaciu, "Ardelenii", în “Steaua”, 1972, 1-15 oct., p. 14-16; Virgil Nemoianu, "Ilarian printre contemporani", în “Familia”, 1973, nr.2, p. 12; Dumitru Micu, "Vulturul doborât", în “Amfiteatru”, 1972, nr.7, p. 8; Ion Vlad, "Epistolarium transilvănean (2). George Bariț și contemporanii săi (vol. II)", în “Tribuna”,1975, nr. 25, p. 2; Z. Ornea, "Contemporanii lui George Bariț", în “România literară”, 1983, nr.39, p. 4-5; Șerban Cioculescu
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
care mai debutează și Alice Botez, Virgil Mazilescu, Cezar Ivănescu ș.a.) apare volumul de debut, fără ca poetul să fi publicat vreun rând în gazete, pentru care nutrește un profund dispreț. Îl cunoaște pe M. Cojocaru. Primește în 1969 Premiul revistei "Amfiteatru" pentru volumul Pedepsele. Răspunzând une solicitări, poetul publică în această revistă trei poezii, poate singurele apărute înainte de perioada postdecembristă în periodice. Îl cunoaște pe Ingmar Bransch, poet de limbă germană, căruia Vasile Vlad îi traduce o carte, nepublicată însă. În urma
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
2,23). Convertirile au fost atât de numeroase încât a afectat vizibil vânzările statuetelor Artemidei (zeitatea principal venerată în orașul Artenis). Negustorii acestor amulete au provocat atunci celebra răzvrătire păgână din Efes, adunând o mare mulțime de popor în marele amfiteatru ca să protesteze contra amenințării cultului Artemidei. Ajutat de câțiva creștini din localitate, Pavel a reușit să scape de protestatari, care nu l-au găsit (Fap 19,30u). Fruntașul orașului a reușit să restabilească liniștea, apostolul, însă, la scurt timp, a
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
The Drunkard”. Mari complexuri prezintă spectacole de artă: "Tulsa Convention Center", "Tulsa Performing Arts Center", "Expo Square Pavilion", "Mabee Center", "Tulsa Performing Arts Center for Education", "River Parks Amphitheater" și BOK Center. La 16 km de oraș este localizat un amfiteatru în aer liber numit „Discoveryland!” și care deține oficial titlul de sediu mondial al muzicalului „Oklahoma”, în timp ce Cain's Ballroom, considerat locul de naștere al muzicii western swing, a găzduit spectacolele susținute de Bob Wills și Texas Playboys în timpul anilor
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
Conducătorii democrației ateniene, dornici să ducă faima cetății lor, au stimulat dezvoltarea teatrului tragic, teatru cu un vădit rol educativ. Spectacolele, care se țineau în aer liber, erau urmărite de zeci de mii de spectatori, așezați pe treptele unui vast amfiteatru. Periodic, cetatea organiza concursuri pentru premierea celor mai bune piese dramatice, iar autorii învingători erau cinstiți cu mare fast de populație, fiind sărbătoriți ca niște eroi. Cei trei mari tragici ai secolului al V-lea î.Hr. au cunoscut în nenumărate
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
un parter de 338 de staluri, împărțite în două categorii, trei rânduri de loji frumos decorate și deasupra o largă și încăpătoare galerie." În prezent, Teatrul Național București își prezintă spectacolele în patru săli: Sala Mare (1.155 locuri), Sala Amfiteatru (353 locuri), Sala Atelier (fără scenă fixă, 94-219 locuri) și Sala Studio 99 (fără scenă fixă, 75-99 locuri). În cei peste 150 de ani de existență, Teatrul Național București a prezentat pe scenă multe din cele mai semnificative piese din
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
de stânga contemporan". Între 1974-1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcții Tipizate din București. A fost o scurtă perioadă lector al Comiteitului Central al UTC. A publicat în: "Viața Studențeasca", "Amfiteatru", "Contemporanul", "Revista de Filosofie" În 1981 a participat la redactarea "Micului dicționar social-politic pentru tineret", unde contribuie cu o serie de articole. Volumul a fost coordonat de Virgil Măgureanu, pe atunci lector de științe politice la Academia Ștefan Gheorghiu. Datorită
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
acesteia. A debutat în presă cu o schiță, "Fuga", în revista clujeană "Tribuna" în 1978 ( condusă de D.R. Popescu ), iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“. În paralel, tot în 1978, a debutat în revista "Amfiteatru" cu o recenzie la volumul " Pasărea și umbra", de Sorin Titel. A mai publicat volumele: „Dus-întors“ (1988); „Discheta de demaraj“ (1995); „Distribuția a fost următoarea“ (1995), "Depășirea interzisă", "Abatorul de vise" (2001), "Natură moartă cu viață în zig-zag" (2002), "Completarea
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998). Texte ale sale au fost traduse în limbile germană, franceză, polonă, maghiară, ucrainiană. Are o bogată activitate publicistică, susținând rubrici pe mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale revistelor "Tribuna", "Amfiteatru", "Moftul Român" etc. Este decorat cu Ordinul "Pentru Merit", în grad de cavaler, în 2004, de președintele Ion Iliescu.
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
la tara: perioada aceasta este trăită ca un exil forțat, un fel de pedeapsă. În perioada studenției a frecventat cenaclul Universitas al Universității din București, condus de Mircea Martin. Între 1990 și 1993 a fost redactor la revistele "Cuvîntul" și "Amfiteatru", apoi la Editura Litera. A lucrat apoi un an la Ministerul Culturii, ca referent de specialitate. Din 1994 până în 1997 a fost director al Editurii Allfa"," Grupul Editorial All, apoi, pînă în 2000, redactor-șef al redacției de medicină a
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
INA, din București, în anul 2003. În anii facultății a fost fondator și redactor-șef al revistei studențești "Sigma" și președinte al cenaclului "Liviu Rebreanu" al studenților brașoveni. A lucrat, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele "Viața studențească" și "Amfiteatru", unde a fost coleg, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, cu scriitorii și jurnaliștii Ana Blandiana, Constanța Buzea, Tudor Octavian, Grigore Arbore, M.N. Rusu, Niculae Stoian, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]