2,417 matches
-
tot!“. Dar cine să aibă curajul unui asemenea risc? Ce-ar fi să Încerc? (miercuri) Este o mare performanță să poți prinde un loc În picioare la cursul lui Călinescu. În pauză, fug cât pot ca să intru printre primii În amfiteatrul Odobescu, dar deja nu se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că, iată, a reușit să țină În loc boala, ca să poată să iasă În public și a noastră pentru că putem să-l mai auzim Încă o dată. Cu ochii fosforescenți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au dispărut acele idei palpabile ca niște pajiști răcoroase În care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător spre a ne vorbi despre Eminescu. Un alterego al acestuia sau al nostru? (marți) În acel interval liminar cât am traversat senzația de Înec iminent, am avut revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pic de talent și numai faptul că ești nepotul rectorului nu ajunge ca să conduci o revistă literară.“ Mă privește cu ură. (luni) Discut Îndelung, aproape la fiecare curs de literatură, cu poeta G.M. despre Ion Barbu. Azi, când ieșim din amfiteatrul Odobescu Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche. Eram absolut dezamăgită. Când, din amfiteatru, l-am văzut pe Fredy; dintr-odată, totul mi-a trecut. M-a anunțat că vom face antrenament 17 ore pe săptămână; bicicletă, Înot etc. Sunt fericită. Sunt fericită acum! Adormi, dragul meu Arthur. Mie Încă nu mi-e somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În cap de lipsa condițiilor propedeutice“. „Înscrie-l pe listă, pentru consultații speciale“, Îi arunc În treacăt. Observ că nea Costică (portarul) este la locul său, mă salută din gheretă cu respect, raportându-mi scurt: „Un mandat de bani de la Amfiteatru, două de la Viața românească, unul de la Contemporanul, unul de la Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce vă caută zilnic de o săptămână. Acuși trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
variată de băuturi alcoolice fine, amestecuri de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialități de cofetărie și înghețată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe și salate de fructe (proaspete și din compoturi), cafea, jardiniere cu delicatese. De obicei este realizat în amfiteatru, pentru ca de la toate mesele să se poată viziona programul artistic muzical. Este dotat cu instalații de amplificare a sunetului, orgă de lumini, instalații de proiecție a unor filme. 2.2. Bar de zi: este o unitate care funcționează, de regulă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
la „Scânteia tineretului” (1980-1989) și la „Tineretul liber” (1989-1991). Încercări, cu poezie, publică în revista „Funigei” a Liceului „I. L. Caragiale”, însă adevăratul debut se produce cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977) și Jurnal de una singură (1980), anunță o prozatoare înzestrată cu toate particularitățile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
conducător”. Dăruit de natură cu exigențe și pretenții ce-i înspăimântau pe studenți, dar îi și devansau propriile performanțe, „mentorul” bucureștean avea să se bucure în final de strălucitul succes al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inepuizabilă, locvacitatea contagioasă și abilitatea de a face din literatură un spectacol dinamic, accesibil unui public foarte vast. Vizitele în școli, întâlnirile cu elevi și studenți, prezența în mass-media, la tîrgurile de carte și în diverse spații conexe bibliotecii sau amfiteatrului sunt cardinale într-o viață culturală vie și autentică. Cât despre pasiunea confesiunii - nucleul incandescent al acestui volum -, Dan C. Mihăilescu recunoaște: "mă-nnebunesc de plăcere pe chestia asta". Mai mult "a-i cenzura organul autoevocativ tocmai unei naturi histrionice
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de cercetători. Din fericire pentru noi, în ceea ce privește întâlnirea dintre avangardă și literatura pentru copii, nici Occidentul nu stă prea bine. Între 26-30 septembrie a.c., în orașul Nörrkoping din Suedia, cercetătorii pasionați de acest subiect, veniți din toată lumea, au încăput în amfiteatrul, și el avangardist, al Universității Linköping. O concluzie generală a întâlnirii ar fi aceea că, în vârful de lance al esteticii literare moderne s-au aflat uneori, în multe dintre culturile europene (dar și în cele influențate de avangarda europeană
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
București (1965-1969). Își ia doctorarul cu teza Critica literară interbelică (1978). Îndeplinește, succesiv ori simultan, funcții redacționale - uneori de conducere - la „Flacăra”, „Tribuna României”, Radioteleviziunea Română, „Conspect”, „Curierul național” ș.a. Debutul ca scriitor a avut loc în 1967, în revista „Amfiteatru”, iar debutul editorial îl constituie volumul de versuri Duhul pământului, apărut în 1971. A publicat un studiu de istorie și critică literară (Mihai Ralea, vocația eseului, 1973) un curs de teorie a literaturii (Cuvântul și cuvintele, 1999), dar este consacrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
absolvită în 1971. Debutează în 1969, la revista „Alma Mater”, cu proza La naiba cu frunzele galbene și face parte din membrii fondatori ai cenaclului din jurul publicației. Susține o bogată activitate literară, colaborând la principalele reviste care promovau tinerii scriitori, precum „Amfiteatru”, „Viața studențească” (în 1973 devine secretar de redacție la ambele), „Luceafărul”, dar și la „Cronica”, „Steaua”, „Convorbiri literare” ș.a. Începând din 1980 se specializează ca redactor și realizator de emisiuni de televiziune, din 1990 devine redactor-șef al Departamentului emisiunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
literatură, t. XXIX, 1983; Ștefan Avădanei, „Charles Dickens”, AUI, literatură, t. XXXII, 1986; Emilia Chiscop, A murit prof. dr. Grigore Vereș, „Monitorul” (Iași), 1998, 17 aprilie; Mihai Avădanei, Un adevărat lord - Grigore Vereș, „Monitorul”, 1998, 16 octombrie; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, III, Iași, 2001, 157-162. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290492_a_291821]
-
de jurnalistică (1972-1973). Lucrează ca profesor suplinitor în satul Olteanca, județul Teleorman (1954-1955), instructor la Casa de Cultură din Sinaia (1961-1963), redactor la „Apărarea patriei” și la „Viața militară” (1963-1968), redactor, șef de secție și publicist-comentator la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1968-1980), redactor detașat, timp de un an și jumătate, la revista „Actualités roumaines”, instructor principal la Direcția literaturii și publicațiilor din cadrul Consiliului Culturii (1980-1990), expert la Centrul de Perfecționare al Ministerului Culturii (1990-1994), expert parlamentar la Camera Deputaților (1994-2002). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
cu sonoritate aluziv-oenologică!), mi-am amintit, printr-un salt al memoriei nu greu de justificat, de primele mele descinderi în orașul Chiralinei și în cel al revistei "Porto-Franco". Era, prin 1969: eu, doar elev, dar colaboram deja la revista studențească "Amfiteatru". Cineva din redacție Coman Șova, parcă îmi zice: "Nu te duci sîmbătă la Brăila, să scrii ceva despre premiera MRP-ului?" (MRP nu era nimeni altcineva decît iubitul și apreciatul Miron Radu Paraschivescu, scriitor influent în epocă, curtat de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și Irinel Liciu (la o tabără de creație a elevilor; atunci, marele poet ne-a dedicat și un catren, pe care-l mai am, pe undeva), iar la o premieră brăileană, prin 1969 -, unde nimerisem trimis de Coman Șova de la "Amfiteatru", să scriu o cronică, am avut șansa să stau la masă cu mulți oameni importanți ai vremii M.R. Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Lucian Pintilie, Ivasiuc, Breban, P.M. Băcanu, Stefan Roll, Fănuș Neagu, Țepeneag, P.C. Chitic, Dorin Tudoran ș. a. La numai 21
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se face că nu mi-a fost ușor, în perioada studenției, chiar dacă eram cunoscut în mediul teatral și cîștigam destul de bine, din cronici de spectacole. Cariera de regizor mi-a fost des stopată, la începuturi, din cauza unui articol nenorocit din "Amfiteatru", în care aveam imprudența să mă delimitez obraznic de profesorul nostru de regie. Silvestru rămîne cel mai serios critic de teatru al jumătății secunde a secolului trecut; și cel mai activ umorist al epocii. Un om de-o mare probitate
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
plus, bătea puntea navei înainte și înapoi, ca și cum ar fi vrut să-i scoată din sărite pe cei patru în uniformă. Dar nu plănuia s-o șteargă pe furiș. Coasta era un decor superb, urcând pe verticală, muntele alcătuia un amfiteatru natural. Mai în spate, o lizieră de dealuri azurii și norii aproape roșii. Corabia trase la mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
școala elementară și începe liceul la Craiova (1956-1962), fiind absolvent al Liceului „I.L.Caragiale” din București (1967) și al Facultății de Limba și Literatura Română, secția română-franceză, a Universității bucureștene (1972). Ca student, este redactor la „Universitas” (1968-1969), la revista „Amfiteatru” (1970-1972). Lucrează apoi la Editura Albatros (1972-1974) și la „Tribuna României” (1974-1985). În octombrie 1985 emigrează, stă un an în Franța și apoi pleacă în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New York. Din 1986 până în 1989 urmează cursuri de master
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
și comparat, în aceeași perioadă fiind bibliotecar la Facultatea de Drept de la New York University, unde din 1966 va deveni profesor, director al Bibliotecii de Drept și decan asistent al Facultății. A debutat în 1968, cu proză și eseu critic, la „Amfiteatru”. După refuzul mai multor edituri de a-i edita volumul de nuvele Orașul prenatal, abia în 1980 își vede publicată prima carte, eseul Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței. A colaborat cu eseuri și cronici literare la „Amfiteatru”, „Tribuna României”, „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
eseu critic, la „Amfiteatru”. După refuzul mai multor edituri de a-i edita volumul de nuvele Orașul prenatal, abia în 1980 își vede publicată prima carte, eseul Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței. A colaborat cu eseuri și cronici literare la „Amfiteatru”, „Tribuna României”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Echinox”, „Ramuri”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „România liberă”. Din 1990 publică volume și studii în domeniul dreptului internațional și comparat în reviste americane de specialitate și traduceri de poezie românească în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
București (1952-1953), e scurt timp profesor suplinitor la o școala generală din comuna Largu și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția fără frecvență (1954-1957). A fost redactor la „Scânteia tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului Național din București. Ca prozator, debutează în 1954, la „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea, iar prima carte, culegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
conduce publicația „Cartea” a Editurii Nemira (1995-1996), este comentator de televiziune la „Epoca”, „22” și „Dilema”, în care publică regulat cronici pe această temă, reunite ulterior în volumul Ochiul de sticlă (1997). Debutează la „Cronica” în 1974, colaborând ulterior la „Amfiteatru”, „Dialog”, „Echinox”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Viața românească” ș.a. A tradus scrieri de Jacques Derrida, Michel Foucault, Georges Bataille, Gilles Deleuze. Alături de Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin și Alexandru Mușina, G. debutează în volumul colectiv Cinci (1982), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
urmează, la faptul că au existat și există situații în care o astfel de cruzime, exprimată de om față de om, poate fi "raționalizată" în termeni de efect al "fanatismului religios, [...] pasiunii politice, [...], urii personale, [...] (sau al adăugirea mea) alertei din amfiteatrele zilelor de degenerescență ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]