3,631 matches
-
ne-am acomodat amândouă... N-am spus și n-am întrebat nimic pe nimeni, dimpotrivă, tot ea... Tot ea își permite apropouri, tot ea își permite afronturi, dar vina, bineînțeles, numai a lui Niki e ! Niki, care este și acum amuzat să dea cu ochii de ea, să o converseze, deși i-am atras atenția cât este de periculoasă, dar el, îl știi ! El spune tot felul de lucruri în joacă, și femeile îl iau în serios... Asta-i... Și în ciuda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului, destui comentatori ai cărții au omis componenta dramatică a rolului jucat de Vica Delcă. Sfârșitul cărții va fi și mai explicit în această privință. Din schimbul de fraze, pe jumătate normal, pe jumătate nebunesc, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi face o poză. Așa cum stau ghiftuit, pe o pătură, Între resturile unui prînz monstruos, mijindu-mi ochii, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vrea să-mi tragă un pumn, dar e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe chip. Și la el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se ține tare, dar celălalt răcan se Înmoaie și, cînd pornesc Înapoi spre unitate, mai ia cîteva gîturi din bidon. Obosește și, ca să ia putere, mai dă pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze. Îl Învăț să lovească cu reverul și să nu mai urmărească bila cu paleta, ca un handicapat (rîde iar), cînd servește. — O arunci În sus și stai cuminte, nu dai din gheare, pînă cînd Începe să vină Înapoi și ajunge
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum e ceva normal. Ceaușescu n-a vrut să accepte planul lui Gorbaciov și lucrurile au Întîrziat... au Întîrziat și se produc violent, se pare că Încăpățînarea acestui dobitoc costă vieți nevinovate... Mă vede cum casc gura neștiutor și se amuză. — N-ai de unde să știi lucrurile astea, ești prea tînăr. E mai bine... Practic, de mai bine de o lună a căzut și Zidul Berlinului... OK... stai puțin să vedem cum vine treaba... Prea tînăr? Despre povestea asta cu Zidul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vin din diverse radiouri sau din minți un pic Înfierbîntate, se aude din toate clădirile spitalului; dar, altfel, e liniște. Mă duc glonț În salonul lui Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de votare. Comentăm momentul și ne amuzăm de episoadele comice pe care le-am remarcat. — Cum să pupe votul? O fi vreo fanatică de-a lu’ nea Nelu. Bolundeii stau atîrnați de zăbrelele ferestrelor, În timp ce noi, trîntiți În paturi, citim ziare și ascultăm radioul care povestește despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe care s-a dovedit că o are: Dr. Mengele, Asasinul tăcut, Îngerul morții, Susurul iadului, Herr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Alex răspunse prompt, pe un ton indiferent: — A, nu, nu cred, e o casă prea mică, nu-i un loc potrivit pentru copii și căței, și apoi o folosesc eu, după cum știți, ca atelier. Pe vremuri, Alex obișnuise să se amuze cu vopsele și lut și papier mâché. Brian și Gabriel se îndoiau că mai continua și acum. Era un simplu pretext. Papucul era un soi de pavilion de plăcere, o căsuță de vară clădită prin 1920, la capătul mai îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
famată, prin care pășeau, tiptil, exotice cadâne. Brian nu greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
susținea, dimpotrivă, Geoffrey, care își aprecia propria-i importanță.) A venit, într-adevăr, și Alex i l-a prezentat Lindei. De bună seamă, Linda (ignorându-l total pe frumosul Desmond) s-a îndrăgostit pe dată de John Robert. Alex se amuza. Dar începuse să i se pară mai puțin amuznt când, la foarte scurt timp după aceea, citi într-o gazetă că fabulosul tânăr John Robert Rozanov, urmărit și vânat de atâtea tinere doamne, se căsătorise cu domnișoara Linda Brent. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se năruie, să ajungă odată la soluția finală. Nu era oare muncită uneori de temeri obscure că, până la urmă, George o s-o omoare? — Acum că mi-am ucis nevasta, sunt mai popular ca oricând, îi spuse George. — Nu mă amuză deloc. Mă rog, cel puțin am încercat din răsputeri. Poate că data viitoare o să am mai mult noroc. N-ar trebui să vorbești de ea în felul ăsta. Misiunea ei de a-l „salva“ pe George se limita acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea să-i arate noului său prieten orașul lui natal. Dac-ar fi locuit la Belmont, nu putea fi vorba decât de o vizită scurtă. Acum, însă, datorită acestei splendide independențe, își puteau petrece întreaga vacanță în Ennistone, vizitând ținutul, amuzându-se de stupidul vechi oraș și evadând din strâmtele, mizerele lor camere mobilate și de sub controlul și cenzura proprietăresei. Tom și Emma (ca să-i folosim porecla) mergeau la același colegiu din Londra. Emma era ceva mai în vârstă, student în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel de-al doilea vers, i se alătură și Scarlett-Taylor. Tom își frână vocea abrupt, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea obosit și flămând. Stătuse în biserică, nemâncat, de la cinci și jumătate dimineața. Îi răspunse: Nu pot. Ba puteți. Chemați-l! Porunciți-i să vină să vă vadă. — Nu va veni. — Ba da. E genul de lucru care l-ar amuza. — L-ar amuza! Crezi c-ar veni întâi ca în bătaie de joc și apoi ar rămâne să se roage? — Numai dacă ați începe să-i vorbiți. — George mă depășește, spuse preotul. E mai bine să nu mă amestec. Pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flămând. Stătuse în biserică, nemâncat, de la cinci și jumătate dimineața. Îi răspunse: Nu pot. Ba puteți. Chemați-l! Porunciți-i să vină să vă vadă. — Nu va veni. — Ba da. E genul de lucru care l-ar amuza. — L-ar amuza! Crezi c-ar veni întâi ca în bătaie de joc și apoi ar rămâne să se roage? — Numai dacă ați începe să-i vorbiți. — George mă depășește, spuse preotul. E mai bine să nu mă amestec. Pocni ușor din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speranțele lor, deși așteptaseră cu mare nerăbdare și agitație să-și vadă noua reședință. Râdeau și se zbenguiau prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă, inocentă fericire, fără de stăpân, încă din trecut, trecutul în care Alex și fratele ei Desmond fuseseră adolescenți, și când Geoffrey și Rosemary Stillowen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o faptă bună. Nici prin cap nu-mi trece să-i dau drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna-n foc că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
malefici, pe care îi detesta. Nu-i folosea să facă apel la rațiune și la bunul-simț, să-și spună că nu era decât un episod nebunesc pe care putea să-l înlăture și de care, în curând, avea să se amuze. Ah, dacă ar fi avut puterea să spună „nu“, de la bun început; atunci ar fi fost un lucru drept, un lucru ușor. Unde se spulberaseră fericirea lui, norocul lui? El pe care toți îl iubeau și care, odinioară, îi iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Pearl să le transporte în mașina lor pe Alex și pe Ruby. (Alex nu-și mascase nici un moment nemulțumirea față de acest aranjament.) Hattie era de părere că oamenii trebuie să se poarte cum se cuvine și nu era deloc amuzată de poznele năbădăioase ale lui George, la care familia părea să închidă ochii. Pearl îi povestise, foarte vag întrucât nici ea nu știa prea multe, că George fusese cândva studentul lui John Robert, informație care, dintr-un motiv sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor vag care va aduce, cu siguranță, o întâlnire la timpul cuvenit. George era absolut convins că această scrisoare îl va fermeca pe filozof, în cel mai rău caz, îl va amuza. Dar George credea cu sinceritate în fiecare cuvânt pe care-l scrisese și spera că seriozitatea ei va impresiona. Expedierea scrisorii va constitui un act fermecat, care îi va readuce, torturatului ei expeditor, liniștea și timpul. Era miercuri dimineața. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-a fost analizat de o comisie CNSAS, care a dat și verdictul, adică nu mi se poate atribui calitatea de lucrător sau colaborator al Securității. Când mă voi întoarce acasă, o să citesc și eu această decizie. Acum doar mă amuz, scriind acest lucru, căci pentru mine a sluji regimul și ideologia comunistă reprezintă ceva contra naturii mele. De mic am fost rebel contra acestei ideologii, iar prima lecție mi-a dat-o tatăl meu când m-am întors acasă purtând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]