2,204 matches
-
stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o scânteie din strălucirea pe care o iradia patria Charlottei. Iar pe urmă, în seara aceea, am înțeles că nu anecdote trebuia să caut în lecturile mele. Nici cuvinte aranjate frumos pe o pagină. Ci un lucru mult mai profund și, totodată, mult mai spontan: o pătrunzătoare armonie a celor văzute, care, o dată dezvăluită de către poet, devenea eternă. Fără să știu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Prezența mea intermediară era apreciată de toată lumea. La un moment dat m-am crezut chiar de neînlocuit. Datorită... Franței! Căci, vindecat de ea, povesteam despre ea. Eram fericit să pot încredința celor care mă acceptaseră printre ei tot stocul de anecdote acumulate de ani de zile. Poveștile mele plăceau. Lupte prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seama din când în când de ciudățenia acestui act. Descoperirea mea, oricât ar fi fost de năucitoare, mi-a adus o intuiție pătrunzătoare a stilului. Acea limbă-unealtă, mânuită, șlefuită, perfecționată, îmi spuneam eu, nu era altceva decât scrisul literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dar a lucrat un timp și ca inspector social județean, deținând informații de prima mână despre politica socială din prima jumătate a anilor patruzeci. Trecut bine de optzeci de ani, foarte proaspăt din punct de vedere intelectual, povestea întâmplări și anecdote din vremurile de demult. Se mișca cu agilitate, mustața tunsă, înfățișarea îngrijită oglindeau acel gen de siguranță în aspect, pe care o invidiam la colegii dumnealui din Europa occidentală. După ce m-am încredințat că aflasem totul despre universitarul Teleki, am
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
versuri usturătoare a bărbaților care Își maltratau soțiile (E.P. Thompson, 1981). Un exemplu spectaculos de charivari este identificat de Robert Darnton (2000), Într-o relatare aparent banală despre farsele ucenicilor tipografi din Parisul secolului al XVIII-lea. În culegerea de anecdote despre viața muncitorilor din tipografii realizată de Nicolas Contat, apare următorul episod: Iritați de mieunatul pisicilor care nu Îi lăsau să doarmă noaptea, dar și de pretențile exagerate ale meșterului și soției sale, ucenicii, sub conducerea confraților Léveillé și Jerome
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
semiotice utilizate. Pentru a cuprinde toate sferele de manifestare ale comicului se iau în calcul în afara suportului lingvistic, la rândul lui de tip oral sau scris, sistemul plastic și scenic. Departajăm așadar vorba bună, snoava etc. de romanul umoristic, schița, anecdota etc. elaborate pe suport lingvistic, de caricatura, banda desenată specifice artelor plastice și de comedia, filmul comic, spectacolul de clown, de mim etc. manifestate scenic. Articularea se referă la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea lui. Ca atare, va circumscrie cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări, o simplă "slăbiciune" în ochii umoristului, constând în proverbiala zgârcenie evreiască: Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a angoaselor, așa cum preconiza Antonin Artaud în manifestele la "teatrul cruzimii" și așa cum vor justifica dramaturgii absurdului recurgerea la umor negru. Ceea ce credem că motivează la Caragiale aceste incidentale tangențe cu umorul negru, ar fi mai degrabă insațiabila poftă de anecdotă, foamea de rizibil descoperit în orice. În privința scopului acestora, considerăm că utilizarea umorului negru i-a servit marelui dramaturg în principal ca strategie de jalonare a unui teritoriu al comicului încă neexplorat în literatura noastră și de captare a unei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fărâmițare pentru o cunoaștere a întregului prin parte, a "infinitului mare" prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru genul scurt și foarte scurt, de la schițe și "momente", la comprimatele Cronici, Felurimi, Instantanee, Gogoși, Zig-Zag-uri, Anecdote, etc., formând "o singură carte mozaic"11, este la Caragiale o ilustrare a unui "fragmentarism avant la lettre"12. Observația îi aparține chiar lui Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul I. L. Caragiale, Momente și schițe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea că bărbații de aici se rezumă la a inventa și a pune în circulație tot soiul de anecdote, mai mult sau mai puțin țepoase, pe care să le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de Antonescu, prostul insinuase că liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe o vastă bibliografie. Imensul material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote, la care se adaugă peste zece mii de variante) este sistematizat în șase grupe: relații sociale, relații de familie, trăsături psihologice, defecte fizice, snoave privind armata, anecdote. Autoarea consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu alte tipuri, repartiția geografică, numărul de variante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote, la care se adaugă peste zece mii de variante) este sistematizat în șase grupe: relații sociale, relații de familie, trăsături psihologice, defecte fizice, snoave privind armata, anecdote. Autoarea consemnează bibliografia fiecărui tip, contaminările cu alte tipuri, repartiția geografică, numărul de variante ordonate cronologic. Sunt comparate unele piese românești cu tipurile internaționale înregistrate în cataloagele importante, constatând că doar aproximativ trei sute sunt asemănătoare cu cele străine. Corpusul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Federației Muncitorilor Socialiști (broussiștii și germaniștii). 1 Vezi Friedrich Engels, Problema locuinței, 1872. 2 Léon Bourgeois, Solidarité, Paris, Armand Colin, 1914 (ediția a 8-a, august); prima ediție 1896, p. 269. Citatele care urmează sunt extrase din această lucrare. 1 Anecdotă relatată de L. Houdeville, op. cit., 1969, p. 67. 1 Le Journal des Débats, 23 iunie 1894, citat de L. Houdeville, op. cit., p. 67 2 J. -P. Flamand, op.cit., 1989, p. 80. 3 Din punct de vedere politic, Frédéric Le Play
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe unul dintre cei mai talentați propagandiști ai ideologiei pavilionare "care ar fi trebuit să contamineze toată clasa mijlocie" (p. 230) (R.-H. Guerrand, op. cit., 1992). 10 Citat de L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 187. 11 Louis Houdeville povestește o anecdotă relatată în jurnalul Combat din 12 ianuarie 1952: "[...] Domnul Claudius-Petit, când i-a întrebat pe patronii care construiau locuințe pentru muncitorii lor: "De ce, în loc să prevadă în fiecare locuință un loc pentru mașina de spălat, nu se gândeau să înființeze o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
același timp, aproape nu există jurnal tipărit sau vorbit din care cuvîntul "umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de a lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv al succesului său, este un profesor înnăscut, care știe să îmbine admirabil erudiția savantă cu o claritate care nu mai admite replică, analiza aprofundată cu sinteza luminoasă, esențialul cu anecdota, sensul juridic cu cel istoric, seriozitatea cu cordialitatea. Este un dar al lui, pe care nu toți îl au, acela de a rezuma în mod plăcut și în puține pagini un material care ar fi putut fi plictisitor sub un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cu caracter teoretic, precum și încercările de interpretare a unor genuri sau specii, altfel bogat reprezentate. Cele câteva articole care apar totuși, semnate nu numai de români, ci și de străini, au un caracter preponderent descriptiv: M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, Artur Gorovei, Despre descântece, Elementul popular în literatura cultă și Legenda arborilor îmbrățișați, N. I. Apostolescu, Frunză verde, Th. D. Speranția, Frunză verde în poezia populară ș.a. Notabile sunt lucrările Verbul plastic în creațiunile poporane de B. Delavrancea, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
poporului”. Va edita revistele „Rândunica” (1894-1895) și „Femeia și familia” (1903). În 1911 este numit director al „Gazetei Transilvaniei”. În toate aceste periodice au apărut sub semnătura sa o serie de studii geografice (unele adunate și în volum), basme și anecdote. Împreună cu N. Togan a publicat Dicționarul numirilor de localități cu poporațiune română din Ungaria (1909). M. a fost membru al câtorva societăți științifice, printre care Societatea Geografică Română. Încă din tinerețe M. se lasă cucerit de farmecul poveștilor și legendelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
Sibiu, 1904; Ulisse, regele din Ithaca, Sibiu, 1905; Edip, nenorocitul rege din Teba și alte întâmplări din vechime, Sibiu, 1906; Șir nesfîrșit... Un mic capitol din viața foilor române din Ungaria, Sibiu, 1906; An Împărat și fetele lui, Sibiu, 1907; Anecdote, Sibiu, 1907; Povești, Sibiu, [1908]; Noi - și ceilalți români, Sibiu, 1909; Ardealul, vol. I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
, revistă literară săptămânală apărută la Piatra Neamț între 2 ianuarie și 20 februarie și între 22 mai și 5 iunie 1877. Din acest periodic, care își propunea să publice romane, nuvele, varietăți și anecdote, s-au scos zece numere, redactate și tipărite cu deosebită îngrijire. Administrator și redactor era N. Miculescu, publicist informat, cum dovedește literatura pe care o traduce. La revistă au colaborat Calistrat Hogaș, Gr. Melidon, S. Miculescu și N. V. Scurtescu, fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
unor regimuri de tristă amintire ca: domnul ministru X, domnul Secretar General Y, domnul șef al protocolului și al Personalului, domnul Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar, domnul Consilier Tehnic ș.a.m.d. Dar țelul nu a fost atins fiindcă dincolo de anecdota culeasă de prin coridoarele Ministerului și pusă pe seama unuia sau a altuia, dincolo de gluma pe alocuri spumoasă și antrenantă care înțeapă fin și trece mai departe - autorul n-a găsit tonul potrivit și nu s-a situat pe o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în condițiile actuale, când puterea în stat o deține clasa muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare și când dușmanului de clasă i s-au distrus pozițiile politice, pornindu-se la lichidarea vechii baze economice capitaliste (...). Teatrul actual e foarte departe de anecdotele construite integral la masa de lucru pe baza unei superficiale luări de contact cu faptele. Maria Banuș, laureată a Premiului de Stat, a aflat subiectul piesei sale stând o vreme într-o gospodărie agricolă colectivă, ascultând povestirile colectiviștilor și cunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zugrăvirea acestor relații din viață, momentele cele mai liniștite, cele mai obișnuite, iar situațiile nodale sunt rezolvate îndeobște în afara acțiunii propriu-zise a cărții. V. Em. Galan se referă și la alte lucrări literare cărora le dăunează aglomerarea și abuzul de anecdote, împiedicând reliefarea esențialului și citează în acest sens, alături de propriile sale lucrări și unele volume ale lui Ion Pas, Ion Istrati și Aurel Mihale (...). În cuvântul său, I. VITNER s-a ocupat de însemnătatea teoretică a problemei caracterului obiectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realizarea unei literaturi pe înțelesul tuturor, și nu o „înaltă literatură” (aluzie la „Convorbiri literare”). „Literatura pentru toți” e însă înțeleasă în sensul confecționării unui hibrid literar, în care concluziile morale sunt scoase, cu totul exagerat, în evidență. Versuri și anecdote versificate dau Petre Dulfu și Th. D. Speranția. Au mai colaborat V. Alecsandri, G. Coșbuc, B.P. Hasdeu ș.a. Se republică și poeziile Mai am un singur dor, Glossa, Epigonii și Kamadeva de Mihai Eminescu. Scriitorii din care se traduce sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287901_a_289230]
-
duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]