2,942 matches
-
fost posibil ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a nu reuși, oboseală interioară, plictiseală. Vom putea să le descriem, luându-le în momentul lor cel mai dramatic, ca acele mișcări ce asaltă sufletul lui Isus în timpul Patimii, care este punctul culminant al alegerii Sale. Isus este cuprins de angoasă, tristețe, dezgust. Mișcările ce ne tulbură sunt acelea care ne acuză, cele în care acuzatorul, diavolul, vorbește în noi pentru a ne convinge că nu vom reuși, că e prea mult, că vom avea multe obstacole, că nu vom fi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
SUA, deși nu se poate măsura ca populație; excepție face Rusia, nu se știe de ce, care are mai mulți!), care caută mereu poezie nouă și nu devin conservatori. Tu câți cititori buni crezi că ai? Ce e cu "șuvoiul de angoase" din poezia ta, despre care vorbește Al. Cistelecan, în postfața la recenta antologie VorbaIago? În poezia ta și orizonturile nemărginite pare că se închid. Spui, la un moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezia ta și orizonturile nemărginite pare că se închid. Spui, la un moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca semn de ultimă rectitudine morală". Cistelecan mă citește în cheia neoexpresionistă de extracție ardelenească, pe urmele germanilor, desigur, și în anumite privințe are dreptate s-o facă. Totuși, e mai complicat cu angoasa. Scrisul e o îndeletnicire pe care o faci de plăcere, dar de care ai vrea să scapi la un moment dat, atunci când simți că nu mai e scăpare. E o descensus ad inferos, ca să fiu nițel prețios, de la orfici citire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a doua zi după succes" e o deviză care stă mereu în atenția mea. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Poți să îi faci un portret robot? Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul. Odată publicate poemele, sunt atent la receptarea lor. Simt o anume grijă și mă neliniștește absența reacțiilor. Nu până la angoasă, totuși. Nu am un portret robot al cititorului meu. Pentru că mi-l imaginez cu o identitate infinit proteică. E vreo relație între vârstă și poezie? Ce ai pierdut/ câștigat maturizându-te? E poezia un atribut al tinereții? E tinerețea fundalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o explicație. Nelegiuirea lui Israel este cauza imediată a distrugerii Ierusalimului, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
răspunderii, ușor comestibile și fără prea mulți înlocuitori. Măcar ne identificăm cu toții reacțiile, știm să ne tratăm micile dependențe de imagini și combinații stilistice ușor de ingurgitat. Un scriitor precum Adrian Petrescu, tânăr român aspirant la recunoaștere literară, provoacă o angoasă mult mai neplăcută, care ține mai mult de zbaterile artistului în mijlocul unor confuzii literare. Cam acesta ar fi contextul, iar lipirea celor două literaturi este, evident, întâmplătoare, o carte a fost cerută de metabolismul personal al lecturii, cealaltă a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Adevărul nou“ de către un mecanic. Atmosfera sumbră, apăsătoare - atât de mult dorită de autor - e obținută până la urmă nu din teribile demonstrații de forță stilistică sau din atitudini surprinzătoare ale personajelor, ci tocmai din evidenta neputință artistică. Dorința de mărețe angoase existențiale se stinge în triste bâjbâieli semicurajoase cu aer de târg de provincie. Mă rog, după lectură, mi-a venit pofta să teoretizez aiuristic categoria cărților care nu te ating cu absolut nimic. Îi doresc lui Adrian Petrescu să încerce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și cele publicate anterior (Străin în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile fugare, / Impuritatea și durerea să nască iarăși frumuseți.“ (Veni-va timpul...) Se remarcă retorica grandilocventă, filozofarea ieftină și... virgula dintre subiect și predicat. În mod inevitabil, sunt invocate și personaje mitologice, despre care poetul crede că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel ca și în pădurea lui Zarathustra, în Cafeneaua Pas-Parol Dumnezeu a murit și, odată cu moartea lui, totul pare a fi permis. În acest moment, al morții lui Dumnezeu, apare spaima, acea spaimă kafkiană care sfârșește printr-o cufundare în angoasa absurdă. Dar în romanul lui Matei Vișniec nu este vorba doar despre „o conspirație lăuntrică“ împotriva propriei tale persoane, ca în cazul lui Kafka, ci despre o frică ce vine mai mult din exterior, din lume, din realitatea haotică, „tulbure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
să pună de omletă, m-au lecuit definitiv. Nu pot asculta jazz decât în zile ploioase sau nopți de insomnie, când numai gândul la cineva care se gândește la mine mă salvează de refugiul în alcool - modalitate la-ndemână pentru angoasele individului obișnuit să folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă carte, un alt disc, un alt proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Lui Afrim îi plac inocenții razna (Dora din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
deja se întâmplase. Și a venit și ziua aceea. S-a întâmplat fără motiv. Nu m-am gândit la nici unul din ei, la Ada, la mama, la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am trezit cu o angoasă a viitorului meu de carierist nenorocit, nu mi-am retrăit nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și, poate, dacă nu ar avea cincisprezece ani în plus, o burtă proemi nentă și nenumărate griji legate de tensiune... dar nu, Domi nique plânge și Auguste se simte, dintr-odată, reumanizat de o intimidantă neputință, de o stare de angoasă și de milă, care-i leagă cifrele în cap și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai fost tentat de păsărele...!? - Mi-a plăcut cum ciripesc, o dădu el iar pe glumă. Dacă aș avea vârsta lui, tot o țigăncușă mi-aș lua! - Acum chiar că ești neserios! Vrei cu tot dinadinsul să mă distragi de la angoasele mele, să mă faci să mă împac cu situația aceasta care are atâtea necunoscute, nu numai pentru bietul copil, ci și pentru noi. - Și ce ai vrea să facem acum? Trebuie să ne pregătim de nuntă, să le comandăm băieților
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mulți, mulți alții, fără de care eu, Alexandra C. nu aș fi aici, acum, scriind aceste rânduri. În Încheiere vreau să vă spun că nu mai lupt de mult cu răul, pentru că am Înțeles că el este creația propriilor noastre temeri, angoase, furii. Cu cât Încerci să te lupți cu el, nu faci decât să rezonezi cu acea energie negativă, devenind radical și Încrâncenat. Pentru a scoate răul din viața ta și a celorlalți, trebuie să te ridici deasupra lui, manifestând vibrația
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cu schimbarea ordinii lucrurilor. Spiritul are legătură cu sufletul, are legătură cu trupul. Sinuciderea Înseamnă ruperea trupului de suflet, iar sufletul nu mai primește instrucțiuni și informații de la spirit. În momentul În care primează teama de durere, teama de boală, angoasa, frica, trupul rupe legătura cu sufletul și nu mai are scop și sens și alege să se sinucidă. Din acest motiv, sinuciderea este condamnată În toate religiile lumii, pentru că echivalează cu axarea pe trupesc și pe teamă. Animalele și plantele
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
atunci se făceau experimente cu ființe al căror nivel intelectual nu era dezvoltat, deoarece aceste ființe nu au conceptul de viață și moarte, prin urmare nu pot suferi foarte mult, nu se pot bloca În tot felul de temeri și angoase. Mila, compasiunea stăteau la baza acestui proces de creație; au intervenit apoi civilizații care aveau agresiunea În ele. Astfel, ele au adus animale care cunosc vărsarea de sânge, făcând astfel ca această planetă să aibă animale carnivore. Ele au declanșat
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
construiesc un viitor pesimist, atrăgând, ase menea unui magnet, vibrații inferioare, negative, ba chiar și malefice. Acestea se așază asemenea unor lipitori pe subconștient, atacându-l constant cu griji, cu anticiparea unor evenimente negative, cu acele senzații de neliniște, teamă, angoasă. La fel ca un bulgăre, aceste senzații se amplifică, atacând tot mai mult sufletul și afectând conexiunea suflet spirit. Cum puteti să vă protejați de ele? Cum puteți să vă feriți de aceste atacuri energetice autoinduse (da, să știți că
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
vouă, celor din jur sau naturii. Ritualurile care implică sacrificarea de vieți, vărsarea de sânge au fost introduse de către cei care rezonează cu energiile malefice și care au căutat, prin toate mijloacele, să Îi ancoreze pe oameni de teluric. Teama, angoasele, bolile psihice Cum ne putem vindeca de ele? Cum putem conștientiza propriile probleme și deficiențe? Toate se rezolvă prin aplicarea legii iubirii. Aceasta este esența de bază a vindecării. Dupa aceea, peste aceasta esență, puteți pune orice doriți voi. Dar
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească. Astfel viețile noastre curate așteptau în dulap, ordonate pe stativ, să fie folosite. La masă, mama purta bigudiuri și eu mă simțeam copilul ei. Mâncam cât puteam de încet ca să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]